3ra-886/19 — contestarea actului administrativ

3ra-886/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-886/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecătorul: A. Cucerescu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecătorii: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

DECIZIE

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „RENECO-

EL”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea cu Răspundere Limitată „RENECO-EL” împotriva Serviciului Fiscal

de Stat mun. Chișinău (succesor a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău) cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

respins apelul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „RENECO-EL” și a fost

menținută hotărârea din 15 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 7 aprilie 2018 Societatea cu Răspundere Limitată „RENECO-EL” (în

continuare (SRL „RENECO-EL”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Serviciului Fiscal de Stat mun. Chișinău (în continuare SFS mun. Chișinău) cu privire

la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 16 decembrie 2017 SRL „RENECO-EL” a

primit, prin intermediul oficiului poștal, decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău nr. 128/3/12 din 26 ianuarie 2017 asupra cazului de încălcare a legislației

comisă, prin care, conform art. 253 al. 1 din Titlu V CF, pentru o presupusă încălcare

de neasigurare a accesului în spațiile comerciale, societății a fost aplicată amenda în

mărime de 5 000,00 de lei.

A comunicat că din decizia menționată rezultă că la 15 decembrie 2016, în cadrul

unui control fiscal efectuat prin metoda verificării faptice în sala de jocuri de noroc a

contribuabilul nu a asigurat persoanelor cu funcții de răspundere ale organelor cu

atribuții de administrare fiscală de la IFS Cantemir, accesul liber la subdiviziunea sălii

de jocuri de noroc pentru efectuarea controlului fiscal, amplasat pe adresa or.

1

Cantemir str. Ștefan Vodă nr. 15/2. Astfel, inspectorii IFS Cantemir, au întocmit actul

de control nr. 1-757827 din 15 decembrie 2016, fiind invocat încălcarea art. 8 alin. 2)

Cod fiscal.

A susținut că, a depus cerere prealabilă către IFS mun. Chișinău la

20 februarie 2017 prin care a solicitat, anularea deciziei IFS mun. Chișinău

nr. 128/3/12 din 26 ianuarie 2017, cu prezentarea pentru cunoștință a actului de

control nr. 1-757827 din 15 decembrie 2016.

Prin decizia IFS mun. Chișinău nr. 36 din 16 martie 2017 i-a fost comunicat că,

actul de control 1-757827 din 15 decembrie 2016 nu a fost semnat de către

conducătorul întreprinderii, fiind expediat prin intermediul oficiului poștal nu a fost

primit de entitate deoarece, destinatarul nu a fost găsit.

Reclamanta SRL „RENECO-EL” a semnalat, că după retragerea licențelor de la

operatori care desfășurau activitate în domeniul jocurilor de noroc de Camera de

Licențiere, la 22 octombrie 2016 de către organele de poliție, au fost sigilate toate

intrările în aceste încăperi pe un termen de 2 luni ce a fost confirmată prin Hotărârea

din 7 noiembrie 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău, care a fost contestată cu

apel.

Ulterior, sala cu aparate de jocuri de noroc de pe adresa or. Cantemir str. Ștefan

Vodă nr. 15/2, a fost desigilată de inspectorii IFS mun. Chișinău la 16 ianuarie 2017,

în prezența sa, au fost scoase și încărcate toate aparatele de joc din sală fiind eliberată

și transmisă proprietarului, iar aparatele de joc transportate în depozit la Chișinău pe

str. Ion Neculce 27, fapt confirmat prin factura de expediție ser. EH nr. 422477 din

16 ianuarie 2017.

La fel, a reținut că la efectuarea presupusului control din 15 decembrie 2016,

conducerea societății nu a fost citată prin citație sau înștiințată conform art. 226 Titlu

V CF, pentru a se deplasa pe adresa or. Cantemir str. Ștefan Vodă nr. 15/2.

A mai remarcat că din deciziile contestate nu rezultă, că la efectuarea controlului,

inspectorii dispuneau de actele permisive pentru efectuarea controlului conform

actului de control 1-757827 din 15 decembrie 2016, prevăzute de art. 21 alin. 2 din

Titlu V Cod fiscal și art. 21 a Legii privind controlul de stat asupra activității de

întreprinzător din 8 iunie 2012.

Reclamanta SRL „RENECO-EL” a solicitat anularea deciziei IFS mun. Chișinău

nr. 128/3/12 din 26 ianuarie 2017; deciziei IFS mun. Chișină nr. 36 din 16 martie

2017; constatarea nulității rezultatelor controlului fiscal conform actului de control

nr.1-738984 din 14 decembrie 2016; obligarea SFS, să prezinte copiile autentificate

în modul stabilit de lege a actului de control 1-757827 din 15 decembrie 2016.

Prin hotărârea din 15 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „RENECO-EL” împotriva SFS mun.

Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ a fost respinsă integral, ca

fiind neîntemeiată.

La 26 decembrie 2017 SRL „RENECO-EL” a depus apel împotriva hotărârii

instanței de fond solicitând, admiterea acestuia, repunerea apelului în termenul legal,

casarea hotărârii contestate, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă.

Prin încheierea din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost repus în

termen apelul declarat de SRL „RENECO-EL” și cauza civilă a fost remisă

2

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru pentru redactarea hotărârii integrale din

15 septembrie 2017.

Prin decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de SRL „RENECO-EL” și a fost menținută hotărârea din 15 septembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 22 mai 2019, SRL „RENECO-EL” a depus recurs prin care a solicitat

casarea deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din

15 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu remiterea cauzei la o

nouă rejudecare în instanța de apel.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanțelor de

judecată, considerându-le neîntemeiate și ilegale prin faptul că au fost încălcate și

aplicate eronat normele de drept material, nefiind aplicată legea care trebuia să fie

aplicată.

Sub acest aspect, recurenta SRL „RENECO-EL” a remarcat că instanța de fond

a examinat dosarul în lipsa martorului Ivan Balan care nu a fost citat, și a respins

acțiunea societății împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind contestarea actului

administrativ.

A menționat că, instanța de apel nemotivat a refuzat în audierea martorului dat,

fapt ce contravine p.9 și 10 din încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2018.

Totodată, a remarcat că SRL „RENECO-EL” nu a fost citată prin citație la

examinarea actului de control nr.l-738984 din 14 decembrie 2016 și emiterea deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău 127/3/12 din 26 ianuarie 2017, fiind

încălcată procedura de citare și publicare în Monitorul oficial. Or, citația din

Monitorul Oficial se referă la alte acte din 20 ianuarie 2017.

In acest context, recurenta a considerat că instanțele de judecată au încălcat

dreptul societății la un proces echitabil, ne având parte de un proces contradictoriu,

contrar principiului contradictorialități și contrar art. 6 CEDO.

La 11 iunie 2019 în adresa intimatei SFS mun. Chișinău a fost expediată copia

recursului depus de SRL „RENECO-EL” cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței. (f.d.161)

La 5 iulie 2019, SFS mun. Chișinău a depus referință solicitând respingerea

recursului depus de SRL „RENECO-EL” ca fiind inadmisibil. (f.d.163-165)

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră oportun de a reține că la 1 aprilie 2019 a intrat în vigoare Codul

administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018,

fapt ce rezultă din articolul 257 alin. (1) al acesteia.

Astfel, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta speță

urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ al Republicii

Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, iar în partea materială urmează

a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ,

și anume, a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată

la 1 aprilie 2019).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că decizia contestată a fost pronunțată la 19 martie 2019, adică până

3

la data intrării în vigoare a Codului administrativ. Respectiv, termenul de declarare al

recursului urmează fi calculat conform dispozițiilor instituite de Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

După cum denotă din actele cauzei, copia deciziei integrale a instanței de apel

din 19 martie 2019 (f.d. 137-147), a fost expediată participanților la proces prin

intermediul oficiului poștal la 15 aprilie 2019, fapt confirmat prin copia scrisorii de

însoțire a Curții de Apel Chișinău nr.4304 (f.d. 149), dar date care ar confirma

recepționarea acesteia de către recurentă la dosar lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că, recurenta SRL „RENECO-EL” s-a

conformat prevederilor legale și a depus recursul la 22 mai 2019, în termen. (f.d.151-

156)

La 17 iulie 2019, recursul depus de SRL „RENECO-EL” împotriva deciziei din

19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost numit pentru examinare în complet

de 5 judecători.

Conform art. 194 alin. (2) din Cod administrativ în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În conformitate cu prevederile articolului 195 din Codul administrativ,

procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de

procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

În conformitate cu articolul 258 alin. (3) din Cod administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

Astfel, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta speță

urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ al Republicii

Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, iar în partea materială urmează

a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ,

și anume, a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată

la 1 aprilie 2019).

În conformitate cu art. 247 din Cod administrativ, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) din Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: respinge

recursul.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

neîntemeiat și care urmează a fi respins, din următoarele considerente.

4

Din materialele dosarului rezultă că, în baza deciziei IFS mun. Chișinău de

inițiere a controlului fiscal nr.2025 din 15 decembrie 2016 (f.d. 55), IFS Cantemir a

efectuat un control fiscal prin metoda verificării faptice, asupra faptului existenței

aparatelor de joc și asigurarea păstrării integrității sigiliului legal la subdiviziunea

nr.0056 a SRL „RENECO-EL” amplasata pe adresa: or. Cantemir, str. Ștefan Voda,

nr. 15/2.

Ca urmare, prin deciziei nr. 128/3/12 din 26 ianuarie 2017 IFS mun. Chișinău

asupra cazului de încălcare a legislației de SRL „RENECO-EL”, conform art. 253 al.

1 Cod fiscal, pentru o presupusă încălcare de neasigurare a accesului în spațiile

comerciale, a aplicat societății amenda în mărime de 5 000,00 de lei.(f.d. 10)

Ulterior, ne fiind de acord cu decizia enunțată, la 20 februarie 2017 SRL

„RENECO-EL” a depus către IFS mun. Chișinău cerere prealabila prin care a

solicitat, prezentarea pentru cunostinta a actului de control nr. 1-757827 din

15 decembrie 2016 și anularea deciziei nr. 128/3/12 din 26 ianuarie 2017.(f.d. 11)

Potrivit deciziei IFS mun. Chișinău nr. 36 din 16 martie 2017, contestația a fost

respinsa, ca fiind neîntemeiată.(f.d. 13)

În speță, SRL „RENECO-EL” a depus cererea de chemare în judecată împotriva

IFS mun. Chișinău (SFS mun. Chișinău) solicitând, anularea deciziei IFS

mun. Chișinău nr. 128/3/12 din 26 ianuarie 2017; deciziei IFS mun. Chișină nr. 36

din 16 martie 2017; constatarea nulității rezultatelor controlului fiscal conform actului

de control nr.1-738984 din 14 decembrie 2016; obligarea SFS, să prezinte copiile

autentificate în modul stabilit de lege a actului de control 1-757827 din 15 decembrie

Fiind investită cu examinarea cauzei și având ca obiect legalitatea deciziei IFS

mun. Chișinău nr. 128/3/12 din 26 ianuarie 2017; deciziei IFS mun. Chișină nr. 36

din 16 martie 2017; anularea actului de control nr.1-738984 din 14 decembrie 2016,

prima instanță a ajuns la concluzia respingerii acțiunii, ca fiind neîntemeiată. (f.d.

103, 105-111)

Prin decizia din 19 martie 2019 Curtea de Apel Chișinău, a respins apelul depus

de SRL „RENECO-EL”, menținând hotărârea primei instanțe.

În raport cu materialele cauzei, instanța de apel a reținut că concluzia primei

instanțe, expusă în hotărâre, este în corespundere cu circumstanțele cauzei și normele

de drept material au fost aplicate corect.

La fel, instanța de apel a remarcat că, actele de control ale IFS Cantemir (în

prezent SFS) nr. 1-747997 din 25 octombrie 2016 și 1-757802 din 3 noiembrie 2016,

au fost întocmite până la efectuarea controlului conform actului de control nr. 1-

757827 din 15 decembrie 2016. Deci, actul de control fiscal nr. 1-738984 este act

preparatoriu, care nu produce efecte juridice de sine stătător.

Pe cale de consecință, instanța de apel a constatat că pentru SRL „RENECO-

EL” a apărut obligația fiscală. (f.d. 136, 137-147)

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că prezentul litigiu este guvernat de prevederile Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019).

Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019) statuează că orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către

5

o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente

pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei

ce i-a fost cauzată.

Conform art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este

mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în

termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios

administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și

repararea pagubei cauzate.

Conform art. 26 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ, actul

administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal

în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii, iar conform prevederilor art. 25 alin.

(1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ, judecând acțiunea, instanța de

contencios administrativ adoptă una din următoarele hotărâri respinge acțiunea ca

fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că concluziile instanței de apel, expuse în decizie sunt întemeiate,

argumentate și legale și nu constituie temei de casare a acesteia.

În susținerea poziției enunțate, instanța de recurs menționează că, conform art. 3

alin.(1) (2) și (3) Cod fiscal, legislația fiscală se compune din prezentul cod și din alte

acte normative adoptate în conformitate cu acesta. Actele normative adoptate de către

Guvern, Ministerul Finanțelor, Serviciul Fiscal de Stat și Serviciul Vamal de pe lîngă

Ministerul Finanțelor, de alte autorități de specialitate ale administrației publice

centrale, precum și de către autoritățile administrației publice locale, în temeiul și

pentru executarea prezentului cod, nu trebuie să contravină prevederilor lui sau să

depășească limitele acestuia. În cazul apariției unor discrepanțe intre actele normative

indicate la alin.(2) și prevederile prezentului cod, se aplică prevederile codului.

Conform art. 214 alin. (1), (3) Cod fiscal, controlul fiscal are drept scop

verificarea modului în care contribuabilul respectă legislația fiscală într-o anumită

perioadă sau în câteva perioade fiscale. Procedura controlului fiscal constă într-un

ansamblu de metode și operațiuni de organizare și desfășurare a controlului, precum

și de valorificare a rezultatelor lui. Controlul fiscal la fața locului și/sau la oficiul

organului, prevăzut la alin.(2), poate fi organizat și efectuat prin următoarele metode

și operațiuni: verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea totală,

verificarea parțială, verificarea tematică, verificarea operativă, verificarea prin

contrapunere. Metodele și operațiunile concrete utilizate la organizarea și exercitarea

controlului fiscal sunt determinate, în baza prezentului cod, în instrucțiunile cu

caracter intern ale Serviciului Fiscal de Stat.

Conform art. 216 alin. (2) Cod fiscal, controlul fiscal la fața locului poate fi

efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului care exercită

controlul. Necesitatea efectuării verificării prin contrapunere la unele persoane cu

care contribuabilul supus controlului are sau a avut raporturi economice și financiare,

pentru a se constata autenticitatea acestora, se determină, de sine stătător, de către

6

funcționarul fiscal sau altă persoană cu funcție de răspundere care efectuează

controlul.

La caz, este important a menționa că, IFS Cantemir a efectuat un control fiscal

la fața locului în temeiul deciziei IFS mun. Chișinău de inițiere a controlului fiscal

nr.2025 din 15 decembrie 2016 (f.d. 55).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție susține că prin actul de control nr. 1-757827 din 15 decembrie 2016 s-a

stabilit cu exactitate deteriorarea sigiliului aplicat pe ușile încăperii subdiviziunii nr.

0056, prin anexarea fotografiilor la fata locului și prin participarea martorului, astfel,

survenind necesitatea de a verifica existentei aparatelor de joc în incinta subdiviziunii.

Totodată, din nota informativă întocmită de inspectorii IFS Cantemir reiese că,

angajații SRL „RENECO-EL” nu au asigurat accesul în încăperea societății.

În consecință, a fost întocmit actul de control nr.1-757827, în prezența

locotenentului de poliție și administratorului subdiviziunii Ivan Balan, care a refuzat

de a semna actul respectiv, motivând că se află în concediu.(f.d. 38)

La acest segment, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție punctează că, actul de control nr.1-757827 din

15 decembrie 2016 a fost expediat societății cu aviz recomandat, la adresa juridică,

mun. Chișinău str. Eminescu, nr.64, însă, din motivul că destinatarul a plecat, a fost

returnat organului fiscal de către oficiul poștal.(f.d. 38 verso-ul)

Totodată, instanța de recurs va reține că, actele de control IFS Cantemir

nr. 1-747997 din 25 octombrie 2016 (f.d. 15) și 1-757802 din 3 noiembrie 2016 (f.d.

14), au fost întocmite pana la efectuarea controlului conform actului de control nr. 1-

757827 din 15 decembrie 2016 (f.d. 43).

Conform art. 253 alin. (1) Cod fiscal, împiedicarea controlului fiscal prin

neasigurarea accesului în încăperile de producție, în depozite, în locurile de păstrare

a bunurilor, în spațiile comerciale și în spațiile cu o altă destinație, prin neprezentarea

de explicații, date, informații și documente, necesare Serviciului Fiscal de Stat, asupra

problemelor care apar în timpul controlului, prin alte acțiuni sau inacțiune se

sancționează cu amendă de la 4000 la 6000 de lei.

La caz, este important de a menționa că, prin decizia contestată SRL „RENECO-

EL” i-a fost aplicată sancțiunea pentru neasigurarea accesului inspectorilor fiscali

pentru efectuarea controlului fiscal la subdiviziunea nr.0056, amplasata pe adresa: or.

Cantemir, str. Ștefan Voda, nr. 15/2, care aparține societății.

Deși SRL „RENECO-EL” invocă că, la momentul controlului în subdiviziunea

dată nimeni nu activa motivând că licența era suspendată, instanța de recurs consideră

corectă aprecierea critică instanțelor ierarhic inferioare a argumentului dat, deoarece

afirmațiile sunt în contradicție cu probele administrate în cadrul judecării cauzei.

Astfel, în situația în care legea prevede posibilitatea efectuării inspecției la orice

încăperi aflate în posesia subiectului supus inspecției, SRL „RENECO-EL” prin

intermediul organelor sale de conducere urma să respecte obligația legală de a se

supune inspecției.

Or, potrivit art. 8 alin. (2) lit.g) Titlul I, Cod fiscal, contribuabilul este obligat: în

caz de control al respectării legislației fiscale, să asigure persoanelor cu funcții de

răspundere ale organelor cu atribuții de administrare fiscală accesul liber în spațiile

7

de producție, în depozite, în locurile de comerț, în alte încăperi și locuri (cu excepția

încăperilor utilizate exclusiv ca spațiu locativ) pentru inspectarea lor în scopul

verificării autenticității datelor din documentele contabile, din dările de seamă, din

declarațiile fiscale, din calcule, precum și a verificării îndeplinirii obligațiilor față de

buget.

Instanța de recurs subliniază că, Serviciul Fiscal de Stat ca organ de control

justificat s-a dispus prin Decizia 128/3/12 din 26 ianuarie 2017, asupra cazului de

încălcare a legislației fiscale comise de SRL „RENECO-EL”.

Celelalte argumente ale recurentului formulate în recurs, la fel, sunt

neîntemeiate, mai mult, în esența lor, sunt similare celor invocate în cererea de

chemare în judecată și cererea de apel, deci sunt expuse asupra circumstanțelor cărora

le-a fost dată o apreciere corectă și nefiind stabilite anumite încălcări.

Totodată, instanța de recurs apreciază critic susținerile recurentei precum că

instanța de apel a încălcat și aplicat eronat normele de drept material și procedural,

deoarece susținerile date nu au suport legal, mai mult că contravin constatărilor

relatate.

Distinct de cele menționate mai sus, având în susținere jurisprudența CtEDO și

anume cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menționat că „... art. 6 § 1 al

Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes”,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a respinge și alte argumente invocate în cererea de recurs

în sensul celor descrise.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide netemeinicia

recursului depus de SRL „RENECO-EL” împotriva deciziei din 19 martie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, or, soluția instanței de apel este bazată pe elucidarea

multiaspectuală a circumstanțelor speței, cu încadrarea corectă a raportului material-

litigios și este adoptată cu respectarea normelor de drept material și procedural.

În acest context, instanța de recurs reține că argumentele invocate de către

recurenta SRL „RENECO-EL” nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie

temei de casare a hotărârilor instanțelor de judecată contestate.

În temeiul celor constatate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că criticile formulate în

recurs cu privire la ilegalitatea hotărârii primei instanțe și deciziei instanței de apel nu

pot fi reținute, deoarece sunt nejustificate și se combat cu constatările relatate, mai

mult că hotărârea și decizia au fost adoptate în limitele competenței, reieșind din

temeiurile și obiectul acțiunii în contencios administrativ, cu aplicarea corectă a legii

materiale care guvernează raportul juridic litigios, și corect a fost respinsă acțiunea

depusă de SRL „RENECO-EL”.

Astfel, din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

8

recursul depus de SRL „RENECO-EL” împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții

de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „RENECO-

EL”.

Se menține decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău adoptată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „RENECO-EL” împotriva Serviciului Fiscal de Stat mun. Chișinău

(succesor a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău) cu privire la contestarea

actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

Nicolae Craiu

9