3ra-1137/18 — contestarea actului administrativ

3ra-1137/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1137/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: V. Sanduța)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, A. Malîi, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

3 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,RENECO-ELʼʼ,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,RENECO-ELʼʼ împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire

la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 20 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis cererea de apel depusă de Serviciul Fiscal de Stat, s-a casat hotărârea din 18

august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 7 aprilie 2017 SRL ,,RENECO-ELʼʼ a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 16 februarie 2017 SRL ,,RENECO-ELʼʼ a

primit prin poștă decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 127/3/12

din 26 ianuarie 2017 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL

,,RENECO-ELʼʼ, prin care a fost amendată cu suma de 40 000 de lei, pentru o

presupusă încălcare de rupere a unui sigiliu aplicat la 26 iulie 2017 la un depozit

amplasat în mun. Chișinău or. Durlești, str. Renașterii 1.

A comunicat că despre sigilarea depozitului a aflat pentru prima dată la 16

februarie 2017, iar din decizia menționată rezultă că, la 14 decembrie 2016, în cadrul

unui control fiscal efectuat prin metoda verificării faptice la depozitul SRL

,,RENECO-ELʼʼ amplasat pe adresa: mun. Chișinău or. Durlești, str. Renașterii 1,

inspectorii Andrei Railean și Gheorghe Bejenari au întocmit actul de control nr. 1-

738984, pentru faptul ruperii și deteriorării sigiliului aplicat de către Serviciul Fiscal

de Stat în temeiul actului de sigilare din 26 iulie 2016.

SRL ,,RENECO-ELʼʼ a susținut că actele de control și deciziile de aplicare a

amenzilor sunt neîntemeiate și nemotivate, fiind bazate pe argumente declarative și

neprobate.

1

Totodată, a mai indicat că, la baza deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău nr. 127/3/12 din 26 ianuarie 2017 a fost un act de control fraudulos nr. 1-

738984 din 14 decembrie 2016, care s-a efectuat cu încălcarea procedurii, deoarece

la efectuarea presupusului control conducerea SRL ,,RENECO-ELʼʼ nu a fost citată

sau înștiințată pentru a se deplasa pe adresa mun. Chișinău or. Durlești, str.

Renașterii 1, iar IFS mun. Chișinău a cunoscut că SRL ,,RENECO-ELʼʼ nu activează

de la 22 octombrie 2016, după retragerea licențelor de Camera de Licențiere de la

toți operatorii din domeniul jocurilor de noroc și sigilarea încăperilor de către

organele de poliție și ulterior, la 11 noiembrie 2016, de IFS mun. Chișinău.

Prin cererea prealabilă din 17 februarie 2017 a solicitat de la IFS mun. Chișinău

eliberarea pentru cunoștință a copiilor actului de control nr. 1- 738984 din 14

decembrie 2016 și actului de sigilare din 26 iulie 2016, însă solicitarea a fost

ignorată, iar în motivarea deciziei IFS mun. Chișinău nr. 35 din 16 martie 2017 se

menționează despre nesemnarea actului de control nr. 1-738984 din 14 decembrie

2016 de conducătorul întreprinderii, remiterea acestuia prin poștă, care însă nu a fost

primit de entitate, deoarece destinatarul nu a fost găsit.

Reclamanta a mai remarcat că din deciziile contestate nu rezultă că inspectorii

dispuneau de actele permisive pentru efectuarea controlului, lipsesc notificarea

despre efectuarea controlului cu dovada de înștiințare a SRL ,,RENECO-ELʼʼ,

procesul-verbal de explicare a drepturilor și obligațiilor cu semnătura conducerii

SRL ,,RENECO-ELʼʼ, ceea ce duce la nulitatea rezultatelor controlului efectuat la

26 iulie 2016 și controlului din 14 decembrie 2016.

De asemenea, nu este de acord cu actul de sigilare din 26 iulie 2016, aplicat

fără niciun motiv la depozitul SRL ,,RENECO-ELʼʼ amplasat pe adresa mun.

Chișinău, or. Durlești, str. Renașterii 1, care în realitate nu a fost sigilat, directorul

nu a văzut niciun sigiliu și nici nu a semnat vreun act de sigilare.

SRL ,,RENECO-ELʼʼ a menționat că depozitul amplasat pe adresa mun.

Chișinău, or. Durlești, str. Renașterii 1, nu a fost sigilat niciodată de Serviciul Fiscal

de Stat, iar în decizia nr. 127/3/12 din 26 ianuarie 2017, nu se menționează unde a

fost aplicat acest sigiliu concret.

Reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 127/3/12 din 26 ianuarie 2017

asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL ,,RENECO-ELʼʼ și decizia

nr. 35 din 16 martie 2017 pe marginea contestației deciziei nr. 127/3/12 din 26

ianuarie 2017 și constatarea nulității rezultatelor controlului fiscal reflectat în actul

de control nr. 1- 738984 din 14 decembrie 2016.

Prin hotărârea din 18 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a anulat decizia IFS mun. Chișinău nr. 127/3/12 din

26 ianuarie 2017 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL ,,RENECO-

ELʼʼ. S-a anulat decizia IFS mun. Chișinău nr. 35 din 16 martie 2017 pe marginea

contestației deciziei IFS mun. Chișinău nr. 127/3/12 din 26 ianuarie 2017. În rest,

pretențiile au fost respinse, ca neîntemeiate.

Prin decizia din 20 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea

de apel depusă de Serviciul Fiscal de Stat, casată hotărârea din 18 august 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a

acțiunii.

2

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că conform prevederilor art.

134 alin. (1) pct. 4) Cod fiscal, Serviciul Fiscal de Stat și funcționarii fiscali, în

cadrul acțiunilor de exercitare a funcției, au următoarele drepturi: să deschidă și să

examineze, să sigileze, după caz, indiferent de locul aflării lor, încăperile de

producție, depozitele, spațiile comerciale și alte locuri, cu excepția domiciliului și

reședinței, folosite pentru obținerea de venituri sau pentru întreținerea obiectelor

impozabile, altor obiecte, documentelor.

Conform art. 216 alin. (1), (5) Cod fiscal, controlul fiscal la fața locului are

drept scop verificarea respectării legislației fiscale de contribuabil sau de o altă

persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora de către

funcționarii fiscali sau de persoane cu funcție de răspundere ale altor organe cu

atribuții de administrare fiscală. În cazul în care contribuabilul sau o altă persoană

supusă controlului nu dispune de sediu sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu,

în alte cazuri cînd nu există condiții adecvate de lucru, controlul fiscal menționat se

efectuează la oficiul organului care exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor

prevederilor art.145 alin.(2)-(6), inclusiv cu întocmirea obligatorie a unui act de

ridicare de la contribuabil a documentelor necesare. La finalizarea controlului fiscal

la fața locului, se întocmește un act de control fiscal.

Instanța de apel a remarcat că din materialele cauzei reiese că la 26 iulie 2016,

funcționarul fiscal Andrei Răilean, responsabil de monitorizarea postului fiscal,

acționând în coformitate cu prevederile sus reiterate coroborat cu prevederile

Ghidului cu privire la procedurile de sigilare și desigilare aprobat prin ordinul IFPS

nr. 611 din 24 iulie 2015, în scopul de a nu admite introducerea și/sau retragerea

mărfurilor în/din încăperi în afara orelor de lucru, sigilarea căilor de acces se va

efectua cu aplicarea sigiliului de securitate pe suport de hârtie și/sau cu folosirea a

mijloacelor disponibile de sigilare, astfel încât deschiderea căii de acces să determine

deteriorarea sigiliului, a sigilat căile de acces la depozitul situat pe adresa mun.

Chișinău, or. Durlești, str-la Renașterii 1.

Curtea de Apel Chișinău a notat că, procedura de sigilare a avut loc în prezența

și cu participarea reprezentantul intimatului SRL ,,RENECO-ELʼʼ, Irina Timofeeva,

fapt confirmat prin semnătura ultimei pe actul de sigilare a căilor de acces la depozit

din 26 iulie 2016.

Din pozele anexate la materialele cauzei, se relevă faptul că, sigiliul aplicat la

depozitul respectiv, conținea emblema și ștampila umedă a Serviciului Fiscal de Stat,

numele, prenumele și semnătura persoanei responsabile, data sigilării precum și

cadrul normativ conform căruia s-au efectuat acțiunile respective.

În această ordine de idei, Curtea de Apel Chișinău a considerat că instanța de

fond fiind învestită cu competența de judecare a litigiului în speță, eronat a

concluzionat în speță, or, din materialul probant administrat la dosar se confirmă cu

certitudine că decizia Serviciului Fiscal de Stat contestată, a fost emisă fără

încălcarea normelor legislației fiscale și în strictă conformitate cu prevederile

relevante speței.

Mai mult, din materialele cauzei, se confirmă cu certitudine și faptul că instanța

de fond eronat a apreciat circumstanțele esențiale, motiv din care, a considerat că,

decizia emisă de IFS mun. Chișinău la 16 martie 2017 cu nr. 35, constituie obiect de

judecare în procedura contenciosului administrativ, or, potrivit prevederilor Legii

3

contenciosului administrativ, decizia emisă de IFS mun. Chișinău nr. 35 din 16

martie 2017 este un răspuns la cererea prealabilă, procedură prealabilă de soluționare

a litigiului prevăzută pentru categoria dată de cauze și respectiv, nu constituie obiect

de examinare în contenciosul administrativ.

La 29 iunie 2018 SRL ,,RENECO-ELʼʼ a declarat recurs împotriva deciziei din

20 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că instanța de fond a constatat mai multe

acțiuni abuzive din partea inspectorilor fiscali care au fost audiați în ședințele

judiciare și care au recunoscut că au aplicat un sigiliu din foaie de hârtie la una dintre

ușile depozitului, sub cerul liber, fără a ține cont de condițiile climaterice.

A susținut că nu este rațional de a aplica sigiliu la o singură ușă, atâta timp cât

depozitul respectiv este dotat cu două uși.

SRL ,,RENECO-ELʼʼ a remarcat că a fost încălcat pct. 24 din Ghidul cu privire

la procedurile de sigilare și desigilare aprobat prin ordinul IFPS nr. 611 din 24 iulie

2015 de către inspectorii fiscali.

A mai reiterat că instanța de apel a omis să aprecieze constatarea instanței de

fond cu privire la faptul că, la caz urma să fie aplicat un sigiliu de înaltă securitate,

care se aplică la depozite, conform pct. 7 din Ghidul cu privire la procedurile de

sigilare și desigilare.

Recurenta a menționat că în speță, instanța de apel nu a aplicat pct. 26, 27, 28,

29 a ordinului nr. 611 din 24 iulie 2015, care prevede că în cazul depistării înlăturării

neautorizate a sigiliului în lipsa funcționarului fiscal responsabil, aceasta urma a fi

constatat printr-un act de control fiscal și ulterior urma să fie efectuată inventarierea

stocului de mărfuri materiale depozitate. Însă, la caz o astfel de inventariere nu a fost

efectuată, fapt ce dovedește că aplicarea și deteriorarea presupusului sigiliu a fost o

mimare din partea inspectorului fiscal.

SRL ,,RENECO-ELʼʼ a invocat că nu a fost citată la întocmirea actului de

control nr. 1-738984 din 14 decembrie 2016.

Totodată, recurenta a remarcat că completul de judecători care a participat la

examinarea cauzei în ordine de apel nu corespunde cu cel înscris în textul deciziei

instanței de apel.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei contestate cu menținerea

hotărârii instanței de fond.

Prin referința depusă la 9 august 2018 Serviciul Fiscal de Stat a solicitat

considerarea recursului declarat de SRL ,,RENECO-ELʼʼ, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 20 martie 2018,

reprezentatul recurentei, avocatul Constantin Mihaila a recepționat-o la 14 iunie

2018 (f. d. 185).

Astfel, recursul declarat la 29 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL ,,RENECO-ELʼʼ, în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL ,,RENECO-ELʼʼ nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Sub acest aspect, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, apreciază critic susținerile recurentei cu

referire la faptul că completul de judecători care a participat la examinarea cauzei în

ordine de apel nu corespunde cu cel înscris în textul deciziei instanței de apel. Or,

potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 20 martie

2018 în care a avut loc examinarea cauzei în fond, este înscris următorul complet de

judecători: A. Bostan, A. Pahopol și A. Malîi, acesta coincide cu completul de

judecată indicat în dispozitivul deciziei din 20 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău

(f. d. 163 – 165).

Mai mult că, completul de judecători sus menționat a fost format prin încheierea

din 20 martie 2018 a președintelui Curții de Apel Chișinău, ceea ce de fapt confirmă

legitimitatea acestuia (f. d. 160).

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

5

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL ,,RENECO-ELʼʼ.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,RENECO-ELʼʼ, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

6