3ra-84/20 — contestarea actului administrativ si constatarea nulitatii rezultatelor controlului fiscall

3ra-84/20 — contestarea actului administrativ si constatarea nulitatii rezultatelor controlului fiscall (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-84/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud: Gh. Stratulat )

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( jud: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Reneco-EL”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Reneco-EL” împotriva Serviciului Fiscal de

Stat cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Reneco-EL” și a fost

menținută hotărârea din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 20 iunie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „Reneco-EL” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în temeiul deciziei nr.102 din 30

martie 2017, i-a fost aplicată sancțiune sub formă de amendă în mărime de 4000 de lei,

conform prevederilor art. 255 Titlu V din Codul fiscal, pentru neprezentarea informației

despre modificarea sediului subdiviziunii confirmat prin anexa din 31 octombrie 2016,

despre modificarea și completarea contractului de locațiune din 01 ianuarie 2013, ce

vizează suspendarea contractului de locațiune asupra imobilului nelocativ situat în or.

Comrat, str. Pobeda nr. 111, în termen de 60 de zile.

A susținut că, nu este de acord cu decizia nominalizată, pe care o consideră

neîntemeiată și abuzivă.

A afirmat că, prin cererea nr.26/03 din 27 martie 2017 a contestat acțiunile

inspectorilor fiscali de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia și actul de

control nr.1-763207 din 14 martie 2017, însă nu a primit răspuns.

A menționat că, la 13 aprilie 2017 s-a adresat cu cerere prealabilă către Serviciul

Fiscal de Stat, prin care a solicitat abrogarea și anularea deciziei nr.102 din 30 martie

2017, cu revocarea și anularea actului de control nr.1-763207 din 14 martie 2017. A

recepționat de la oficiul poștal tardiv citația din 03 mai 2017, prin care a fost citată

pentru data de 18 mai 2017, ora 09:45, pentru examinarea cererii prealabile din 13

1

aprilie 2017. Astfel, din motivul primirii tardive a corespondenței, până la data depunerii

cererii de chemare în judecată, a așteptat răspuns de la Serviciul Fiscal de Stat.

A relevat că, potrivit constatărilor din actul nr.1-763207 din 14 martie 2017 și

argumentelor din decizia nr.102 din 30 martie 2017 rezultă că, Inspectoratul Fiscal de

Stat pe UTA Găgăuzia a efectuat control la subdiviziunea Societății cu Răspundere

Limitată „Reneco-EL” de pe adresa: or.Comrat, str. Pobeda nr.111, în rezultatul căruia,

ultima nu a fost găsită în această subdiviziune, care urma a fi scoasă de la evidența

Inspectoratului Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia, fapt care a determinat încălcarea

prevederilor art.161 alin.(8) Titlu V și art.8 alin.(2) Titlul I din Codul fiscal. Societatea a

fost sancționată cu amendă în sumă de 4000 de lei, în temeiul art.255 din Codul fiscal,

care prevede cu totul alte circumstanțe decât cele indicate în decizia nr.102 din 30 martie

2017, ce nu corespunde cu situația de fapt și constatările din actul nr.1-763207 din 14

martie 2017. Articolul 255 din Codul fiscal nu incriminează situația de sistare temporară

a activității subdiviziunii.

Pentru acest motiv consideră că, decizia nr.102 din 30 martie 2017 este

neîntemeiată, or, nu au fost prezentate probe ce ar atesta că, Societatea cu Răspundere

Limitată „Reneco-EL” nu a prezentat sau a prezentat cu întîrziere organului fiscal

informații neveridice despre sediul sau despre schimbarea sediului contribuabilului.

Adresa subdiviziunii din or.Comrat, str. Pobeda nr.111 a fost declarată din start ca

subdiviziune la Inspectoratul Fiscal de Stat Comrat și nu a fost modificată, sau schimbată

ca sediu, fapt recunoscut de organele fiscale.

A considerat că, Direcția Administrare Fiscală Centru a interpretat incorect situația,

deoarece prin anexa din 31 octombrie 2016, la contractul de locațiune din 01 ianuarie

2013 a fost suspendată plata pentru locațiunea spațiului pe motiv că, au fost stopați forțat

din activitate de către Camera de Licențiere și de către Poliție. Adițional, cu referire la

procedura de emitere a actului administrativ, a invocat că, Societatea cu Răspundere

Limitată „Reneco-EL” nu a fost citată și implicată în procedura de control, motiv pentru

care nu este de acord cu actul de control nr.1-763207 din 14 martie 2017, întocmit de

către inspectorii Inspectoratului Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia, fără înștiințarea

conducerii Societății cu Răspundere Limitată „Reneco-EL”.

A solicitat anularea deciziei nr.102 din 30 martie 2017 asupra cazului de încălcare

a legislației comisă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Reneco-EL” și

constatarea nulității rezultatelor controlului fiscal conform actului de control nr.1-

763207 din 14 martie 2017, emis în baza acțiunilor ilegale a inspectorilor fiscali.

Pe parcursul examinării cauzei, la 17 februarie 2018 Societatea cu Răspundere

Limitată „Reneco-EL” a formulat o cerere de concretizare a pretențiilor, solicitînd

suplimentar anularea deciziei nr.42 din 18 mai 2017, pe marginea contestației Societății

cu Răspundere Limitată „Reneco-EL” împotriva deciziei nr.102 din 30 martie 2017, ca

act subsecvent, cu repunerea în termen de la data prezentării 20 februarie 2018.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Reneco-EL” a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Prin decizia din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Reneco-EL” și a fost menținută

hotărârea din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru .

2

În susținerea opiniei sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art.1 alin. (2),

art.3 alin.(1) și (2), art.17 alin.(1), art.25 alin.(1), art.26 alin.(1) din Legea contenciosului

administrativ (în vigoare pînă la data de 01 aprilie 2019), art.270 alin.(1), 134 alin.(1)

pct.8, art.161 alin.(8), art.255 din Codul fiscal și a stabilit că la data de 01 ianuarie

2013, între Mutaf Svetlana și SRL „Reneco-EL” a fost încheiat contractul de locațiune a

imobilului amplasat în or. Comrat, str. Pobeda nr. 111. Potrivit anexei din 31 octombrie

2016, de modificare și completare a contractului de locațiune din 01 ianuarie 2013,

părțile au decis asupra suspendării contractului de locațiune și încasarea plății pentru

chirie, începînd cu data de 01 noiembrie 2016, pînă la data reluării activității de către

SRL „Reneco-EL”, în legătură cu emiterea deciziei privind suspendarea licenței pentru

toți operatorii din domeniul jocurilor de noroc. La data de 31 ianuarie 2017, între

reprezentantul SRL „Reneco-EL” Timofeeva Irina și Mutaf Svetlana a fost semnat

acordul de reziliere a contractului de locațiune din 01 septembrie 2013. Iar potrivit

actului de predare a bunului imobil din 31 ianuarie 2017, urmare a rezilierii

contractului de locațiune din 01 septembrie 2013, SRL „Reneco-EL”, în persoana dnei

Timofeeva Irina, care activează în baza statutului, a predat dnei Mutaf Svetlana bunul

imobil, amplasat în or, Comrat, str. Pobeda, nr. 111.

Totodată, instanța de apel a reținut că, în temeiul deciziei nr.1 din 14 martie 2017 s-

a dispus efectuarea unui control fiscal la subdiviziunea SRL „Reneco-EL”, la adresa:

or.Comrat, str. Pobeda, nr.111. Prin actul de control nr.1-763207 din 14 martie 2017,

emis de Inspectoratul Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia s-a constatat nerespectarea

cerințelor stabilite de art.8 pct.2 lit.b) și art.161 pct.8 din Codul fiscal, pentru

neprezentarea informației despre modificarea sediului teritorial, sală cu aparate de joc de

noroc din or. Comrat, str. Pobeda, nr.111.

Instanța de apel a mai reținut că, ulterior, prin decizia emisă de către Direcția

Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr.102 din

30 martie 2017, asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către SRL „Reneco-

EL”, s-a decis de a aplica amendă în mărime de 4000 de lei, conform prevederilor

art.255 Titlu V din Codul fiscal, pentru neprezentarea informației despre modificarea

sediului subdiviziunii confirmat prin anexa din 31 octombrie 2016, despre modificarea și

completarea contractului de locațiune din 01 ianuarie 2013, ce vizează suspendarea

contractului de locațiune asupra imobilului nelocativ situat în or. Comrat, str. Pobeda nr.

111, în termen de 60 de zile.

La fel, instanța de apel a stabilit că, prin decizia nr.42 din 18 mai 2017, pe

marginea contestației împotriva deciziei nr.102 din 30 martie 2017, emisă de către

Direcția Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău

s-a decis de a considera neîntemeiată contestația depusă de către contribuabilul,

Societatea cu Răspundere Limitată „Reneco-EL”, în lipsa temeiului legal de anulare sau

modificare a deciziei contestate.

Instanța de apel a mai stabilit că, din motivarea cererii din 27 martie 2017, prin care

SRL „Reneco-EL” și-a manifestat dezacordul cu actul de control din 14 martie 2017, cît

și în cererea de apel, ultima a recunoscut faptul că, nu a informat Inspectoratul Fiscal de

Stat pe UTA Găgăuzia despre sistarea temporară a activității subdiviziunii din or.

Comrat, str. Pobeda nr. 111, menționând că acesta este un fapt notoriu, deoarece prin

decizia nr. 42 din 22 octombrie 2016 a Camerei de Licențiere, au fost suspendate

licențele de activitate la 65 de titulari de licențe, inclusiv, SRL „Reneco-EL”, care

3

desfășurau activitate în domeniul jocurilor de noroc, pe un termen de 12 luni. Faptul dat

însă, nu înlătură obligația contribuabilului stabilită în art.161 alin.(8) din Codul fiscal, de

a informa Serviciul Fiscal de Stat despre schimbarea sediului, precum și despre sistarea

temporară a activității subdiviziunii.

Instanța de apel a apreciat ca fiind absolut legale și întemeiate actele administrative

contestate - actul de control nr.1-763207 din 14 martie 2017 și decizia nr.102 din 30

martie 2017 asupra cazului de încălcare a legislației comise de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Reneco-EL”. Cu referire la decizia nr.42 din 18 mai 2017, emisă

urmare a examinării cererii prealabile, instanța de apel a menționat că, aceasta nu

reprezintă un act administrativ, legalitatea căruia ar putea fi verificată pe calea

contenciosului administrativ, așa cum prin această decizie a fost respinsă cererea

prealabilă a contribuabilului depusă împotriva deciziei de aplicare a sancțiunii fiscale.

La data de 18 noiembrie 2019 Societatea cu Răspundere Limitată „Reneco-EL” a

depus recurs împotriva deciziei din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei

instanțe, cu emiterea unei decizii noi, prin care acțiunea să fie admisă, subsidiar, a

solicitat remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat, că decizia instanței de apel o consideră ilegală și

neîntemeiată, deoarece instanța de apel nu s-a expus asupra temeiniciei sancționării

Societății cu Răspundere Limitată „Reneco-EL” de către Serviciul Fiscal de Stat și

corectitudinea calificării încălcării economice.

A menționat că, instanța de apel a confundat obiectul litigiului și scopul

controlului fiscal. A ignorat și nu s-a expus asupra tuturor argumentelor și probelor

invocate în cererea de apel motivată și cea suplimentară din 13 iunie 2019, fiind ignorate

cronologia faptelor și acțiunilor Serviciului Fiscal de Stat și consecutivitatea probelor

anexate la dosar, inclusiv, emise în mod cronologic.

A afirmat că, instanța de apel nu s-a expus asupra legalității deciziei nr.102 din 30

martie 2017, emisă de către Direcția Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău prin prisma faptului când a început și când expiră

termenul de 60 de zile și când Societatea cu Răspundere Limitată „Reneco-EL” urma să

anunțe Serviciul Fiscal de Stat despre închiderea subdiviziunii.

A relevat că, instanța de apel a ignorat circumstanțele de fapt, deoarece după

achitarea obligațiilor contractuale cu locatorul Mutaf Svetlana, la data de 31 ianuarie

2017, a fost semnat acordul de reziliere a contractului de locațiune din 01 septembrie

2013, fiind semnat și actul de restituire a încăperilor de pe adresa: or. Comrat, str.

Pobeda, nr.111. Prin urmare, de la 31 ianuarie 2017 și pînă la 14 martie 2017 sau și

pînă la 31 martie 2017 nu era expirat termenul de 60 de zile, deși Societatea cu

Răspundere Limitată „Reneco-EL” a anunțat Inspectoratul Fiscal Principal de Stat și

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău despre închiderea subdiviziunii, neștiind

că trebuie să anunțe și Inspectoratul Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia, care consideră că,

urma a fi înștiințată de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, deoarece au

aceeași bază de date.

A invocat că, instanța de apel nu s-a expus asupra probelor anexate la materialele

dosarului și circumstanțelor relevante prezentei cauze.

4

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate

cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 01 octombrie 2019 și a fost

notificată recurentei la data de 28 octombrie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea

anexată la materialele dosarului (f.d. 147), însă nu se atestă date când a fost

recepționată.

Astfel, recursul depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Reneco-EL” la

data de 18 noiembrie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

5

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Reneco-EL” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul depus de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Reneco-EL”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

6

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Reneco-EL” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Reneco-EL” se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

7