3ra-948/19 — contestarea actului administrativ

3ra-948/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-948/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. L. Holivițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

DECIZIE

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând recursul depus de către Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră, Direcția regională Sud, Direcția regională Est, Direcția regională Vest,

Direcția regională Nord și Centrul de Excelență în Securitatea Frontierei,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția regională Sud,

Direcția regională Est, Direcția regională Vest, Direcția regională Nord, Colegiul

Național al Poliției de Frontieră și Centrul de aprovizionare tehnico-materială și

întreținere a imobilelor împotriva Inspecției Financiare cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,

Direcția regională Sud, Direcția regională Est, Direcția regională Vest, Direcția

regională Nord, Centrul de Excelență în Securitatea Frontierei și Centrul de

aprovizionare tehnico-materială și întreținere a imobilelor, a fost casată hotărârea

din 19 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o nouă

hotărâre sub formă de încheiere cu privire la încetarea procesului,

constată:

La data de 15 iunie 2016 Departamentul Poliției de Frontieră, în prezent

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția regională Sud, Direcția

regională Est, Direcția regională Vest, Direcția regională Nord, Colegiul Național al

Poliției de Frontieră și Centrul de aprovizionare tehnico-materială și întreținere a

imobilelor au depus cerere de chemare în judecată Inspecției Financiare cu privire

la contestarea actului administrativ.

1

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, în baza autorizațiilor nr.1027

din 06 iulie 2015, nr. 1284 din 11 septembrie 2015, nr. 1438 din 12 octombrie 2015,

nr. 1486 și nr. 1487 din 26 octombrie 2015, eliberate de către Inspecția Financiară

din subordinea Ministerului Finanțelor, inspectorii principali ai Direcției inspectare

financiară în justiție, ordine publică și apărare a statului, Valentina Banceanu și

Gheorghe Ursu au efectuat inspectarea financiară tematică a unor aspecte din

activitatea economico-financiară a Departamentului Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne și a subdiviziunilor din subordine, desfășurată pe

parcursul anilor 2009-2015 (6 luni).

Au menționat că, drept rezultat, la data de 30 noiembrie 2015, prin scrisoarea

nr. 27-04-04/1724, în adresa Departamentului Poliției de Frontieră au fost remise

rapoartele privind rezultatele inspectărilor desfășurate pentru a fi semnate de către

conducătorii și persoanele cu funcții de răspundere ale Departamentului și ale

subdiviziunilor din subordine.

Au susținut că, nefiind de acord cu faptele menționate în rapoartele de

referință, la data de 11 decembrie 2015, prin scrisoarea nr. 35/10-6846, au remis în

adresa Inspecției Financiare dezacordul cu acestea, iar la data 12 februarie 2016, prin

scrisoarea nr. 27-04-04/177, Inspecția Financiară, examinând superficial dezacordul

cu rapoartele privind rezultatele inspectărilor desfășurate, a remis repetat rapoartele

menționate pentru a fi semnate de către șeful entității și șeful subdiviziunii economie

și finanțe.

Au afirmat că, la data de 21 martie 2016 Inspecția Financiară a expediat

Departamentului Poliției de Frontieră și subdiviziunilor din subordine prescripția

nr.27-04-04/363 privind înlăturarea iregularităților constatate în rezultatul

inspectărilor financiare tematice a unor aspecte din activitatea economico-financiară

prin care s-a solicitat examinarea rezultatelor inspectării și întreprinderea măsurilor

necesare pentru înlăturarea iregularităților depistate și neadmiterii acestora pe viitor,

respectarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 229 din 23 septembrie 2010 referitor la

elaborarea și implementarea procedurilor managementului financiar și control,

asigurarea studierii, cunoașterii și aplicării de către personalul implicat în

managementul financiar a legislației ce reglementează activitatea economico-

financiară, recepționarea de la părțile cointeresate a informațiilor corespunzătoare

referitor la divizarea asistenței acordată la active materiale și nemateriale, analizarea

datelor obținute cu înregistrare, după caz, în evidență a modificărilor necesare,

întreprinderea măsurilor necesare pentru recuperarea, conform legislației în vigoare,

a cheltuielilor neîntemeiate în sumă totală de 24,4 mii lei, precum și a valorii restante

a echipamentului în sumă de 121,5 mii lei cu transferarea sumelor restituite în folosul

statului.

Au invocat că, la data de 21 aprilie 2016, în scopul respectării procedurii

prealabile de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară, la sediul Inspecției

Financiare au fost depuse cereri prealabile, prin care Departamentul Poliției de

Frontieră și subdiviziunile din subordine și-au exprimat dezacordul cu prescripția

menționată și au solicitat revocarea acesteia, iar în perioada 17-18 mai 2016 au

recepționat răspunsurile la cererile prealabile, prin are Inspecția Financiară a respins

2

cererile ca nejustificate, cu atenționarea că, neexecutarea prescripției atrage

răspundere contravențională.

Au declarat că, prescripția nr. 27-04-04/363 din 21 martie 2016 emisă de către

Inspecția Financiară și rapoartele acesteia, care au stat la baza emiterii prescripției,

sunt ilegale.

Au invocat că, inspectarea financiară tematică a unor aspecte din activitatea

economico-financiară desfășurată pe parcursul anilor 2009-2015 (6 luni), efectuată

de către reprezentanții Inspecției Financiare în perioada iulie-octombrie 2015 a fost

inițiată cu încălcări ale prevederilor pct. 5 subpct. 3) din Regulamentul privind

organizarea și funcționarea Inspecției Financiare din subordinea Ministerului

Finanțelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM privind organizarea activității de

inspectare financiară nr. 1026 din 02 noiembrie 2010, care stabilește exhaustiv

temeiurile desfășurării inspectării financiare și, anume, inspectarea financiară se

desfășoară: conform programului de activitate elaborat pe tematici propuse de

autoritățile publice și incluse în baza evaluării riscurilor, coordonate cu Ministerul

Finanțelor; la solicitarea Aparatului Președintelui Republicii Moldova,

Parlamentului, Guvernului, Curții de Conturi și Ministerului Finanțelor; la

solicitarea organelor de drept, în baza ordonanțelor emise în cadrul desfășurării

urmăririi penale, la persoanele juridice de drept public, la persoanele juridice de

drept privat și la persoanele fizice care practică activitate de întreprinzător și

asociațiile obștești, pe tematica prevăzută în ordonanțele organelor de drept și în

baza solicitărilor, petițiilor și informațiilor, inclusiv parvenite de la autoritățile

publice centrale și locale, privind încălcarea disciplinei financiare în activitatea

entităților specificate în pct. 6 al prezentului Regulament.

Au notat că, este cert faptul că, în lipsa temeiului pentru desfășurarea

inspectării financiare, Inspecția Financiară a eliberat autorizații ilegale angajaților

săi pentru efectuarea inspectării, respectiv, produsul final al acestei inspectări și,

anume, raportul privind rezultatele inspectării desfășurate și prescripția emisă de

Inspecția Financiară sunt ilegale.

Au specificat că, reieșind din concluzia enunțată, este eronată mențiunea în

partea introductivă a raportului privind rezultatele inspectării desfășurate precum că,

inspectarea a fost efectuată în conformitate cu prevederile Regulamentului privind

organizarea și funcționarea Inspecției Financiare din subordinea Ministerului

Finanțelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM privind organizarea activității de

inspectare financiară nr. 1026 din 02 noiembrie 2010, cu modificările și completările

ulterioare.

Au relevat că, raportul din 06 noiembrie 2015, care este actul premergător

prescripției contestate, .privind rezultatele inspectării desfășurate în cadrul

Departamentului Poliției de Frontieră, întocmit de către inspectorii principali ai

Inspecției Financiare, Valentina Banceanu și Gheorghe Ursu, conține constatări

ilegale și contradictorii, iar unele concluzii denotă faptul că, inspectorii și-au depășit

competențele stabilite în autorizațiile eliberate de către Inspecția Financiară.

3

Au menționat că, conform prescripției enunțate, persoanele cu funcții de

răspundere din cadrul Departamentului Poliției de Frontieră și subdiviziunile din

subordine, prin faptul că, nu au semnat rapoartele și nu au întreprins măsuri întru

înlăturarea încălcărilor depistate de către inspectorii Inspecției Financiare, au

încălcat prevederile pct. 10 lit. f)-h) din Regulamentul privind organizarea și

funcționarea Inspecției Financiare din subordinea Ministerului Finanțelor, aprobat

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1026 din 02 noiembrie 2010, ținând cont că,

Inspecția Financiară anterior a examinat, prin scrisoarea nr. 27-04-04/177 din 12

februarie 2016, dezacordul cu rapoartele privind rezultatele inspectărilor

desfășurate.

Au considerat că, pornind de la ideea că, dezacordul cu faptele menționate în

raport, întocmit de către Departamentul Poliției de Frontieră și subdiviziunile din

subordine, a fost examinat superficial, Inspecția Financiară a încălcat drepturile

entității supuse controlului de a se apăra.

Au susținut că, în încheierea raportului privind rezultatele inspectărilor

desfășurate în Departamentul Poliției de Frontieră au fost stabilite eronat datele

privind perioada supusă controlului și sumele care nu coincid cu constatările din

raportul propriu zis și, anume, în rezultatul activității economico-financiare a

Departamentului Poliției de Frontieră pe parcursul anilor 2006-2015 (10 luni), la

retribuirea muncii au fost admise cheltuieli neîntemeiate și neregulamentare în sumă

totală de 18684420,15 lei, precum și n-au fost întreprinse toate măsuri necesare întru

recuperarea, conform legislației, a valorii restante a echipamentului primit în sumă

de 20214,76 de lei.

Au afirmat că, este cert faptul că, Departamentul nu putea să semneze un astfel

de raport și, respectiv, a solicitat rectificarea acestuia, pe cînd Inspecția Financiară a

ignorat această cerere legală a Departamentului Poliției de Frontieră, care a fost

bazată pe prevederile pct. 10 lit. g) din Regulamentul privind organizarea și

funcționarea Inspecției Financiare din subordinea Ministerului Finanțelor, aprobat

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1026 din 02 noiembrie 2010.

Au solicitat anularea prescripției Inspecției Financiare nr. 27-04-04/363 din

21 martie 2016.

Pe parcursul examinării cauzei Inspecția Financiară a înaintat un demers, prin

care a solicitat încetarea procesului în temeiul art. 265 lit. a) CPC.

Prin încheierea din 07 noiembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

a fost respins demersul înaintat de către Inspecția Financiară cu privire la încetarea

procesului ca neîntemeiat.

Prin decizia din 14 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

recursul declarat de către Inspecția Financiară, deoarece în virtutea legii încheierea

nu se supune recursului și a fost menținută încheierea primei instanțe.

Prin hotărârea din 19 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

respinsă acțiunea depusă de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,

Direcția regională Sud, Direcția regională Est, Direcția regională Vest, Direcția

regională Nord, Colegiul Național al Poliției de Frontieră și Centrul de aprovizionare

tehnico-materială și întreținere a imobilelor ca fiind nefondată.

4

Prin decizia din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția

regională Sud, Direcția regională Est, Direcția regională Vest, Direcția regională

Nord, Centrul de Excelență în Securitatea Frontierei și Centrul de aprovizionare

tehnico-materială și întreținere a imobilelor, a fost casată hotărârea primei instanțe

și a fost emisă o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care a fost încetat

procesul.

La data de 12 iunie 2019 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,

Direcția regională Sud, Direcția regională Est, Direcția regională Vest, Direcția

regională Nord și Centrul de Excelență în Securitatea Frontierei au depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului au indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt ilegale, deoarece la emiterea acestora au fost aplicate eronat

normele de drept material și procedural.

Au menționat că, instanța de apel a interpretat și aplicat eronat normele de

drept material prin invocarea faptului că, prescripția emisă de către Inspecția

Financiară nu este un act administrativ, care urmează a fi contestat în baza

prevederilor Legii contenciosului administrativ, or, Inspecția Financiară este o

subdiviziune a Ministerului Finanțelor, care este o autoritate administrativă de

specialitate și în activitatea sa emite prescripții, care produc efecte juridice și care

sunt obligatorii de a fi executate, fiind, astfel, susceptibile de a fi contestate în

ordinea contenciosului administrativ.

Au susținut că, în temeiul art. 265 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească va înceta procesul dacă cauza nu urmează a fi judecată în instanță

judecătorească în procedură civilă, adică cererea nu poate fi judecată în procedură

civilă, aceasta fiind de competența unui alt organ jurisdicțional, a Curții

Constituționale, a organului de urmărire penală, etc.

Au afirmat că, la stabilirea circumstanțelor care indică la necesitatea încetării

procesului în temeiul menționat urmează să se țină cont de faptul că, art. 13 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale prevede că, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute

de Convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instituții

naționale. Termenul „recurs efectiv”, în sensul acestui articol, urmează a fi privit nu

ca o cale de atac instituită prin lege, ci ca un remediu real instituit la nivel național,

adică în cazul în care legea națională nu prevede dreptul la recurs efectiv în privința

încălcării unui anumit drept prevăzut de Convenție, instanța de judecată urmează să

primească cererea respectivă și să o soluționeze conform procedurii civile, aplicând

direct prevederile acesteia.

Au invocat că, în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

nici unei persoane nu i se poate refuza apărarea judiciară din motiv de inexistență a

legislației, de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a legislației în vigoare. Astfel,

înainte de a refuza în primirea cererii de chemare în judecată în temeiul enunțat sau

5

înainte de a înceta procesul pentru aceleași temeiuri, instanța va analiza cererea în

aspectul celor reținute.

Au relevat că, argumentul instanței de apel precum că, prescripția nu este un

act administrativ, nu constituie temei de a înceta procesul, or, instanța nu a identificat

care ar fi organul statal, unde recurenții și-ar fi putut exercita dreptul de a contesta

prescripția și nici nu a stabilit care este impactul prescripției asupra drepturilor și

obligațiilor Inspectoratului și subdiviziunilor sale.

Au declarat că, decizia instanței de apel cuprinde convingeri neexplicite, care

sunt analizate și apreciate superficial, iar motivarea este bazată pe concluzii greșite.

Au notat că, din motivarea deciziei rezultă că, instanța a confundat aspectele

importante pentru soluționarea cauzei, or, la caz, este cert că, Inspectoratul General

al Poliției de Frontieră și subdiviziunile subordonate și regionale ale acestuia au

contestat prescripția Inspecției Financiare, fiind în dezacord cu constatările acesteia.

Au specificat că, instanța de apel a expus o viziune greșită asupra naturii

juridice a prescripției Inspecției Financiare nr. 27-04-04/363 din 21 martie 2016,

care în fapt a indicat adresatului asupra neregularităților identificate în cadrul

controlului financiar, fără aplicarea cărorva sancțiuni, dar sub amenințarea aplicării

acestora în cazul neînlăturării neajunsurilor stabilite în activitatea instituției publice.

Astfel, instanța de apel trebuia să stabilească dacă prescripția, în sensul în care a fost

emisă, are vreun impact asupra drepturilor și obligațiilor instituției publice și dacă

după natura sa prezintă semnele caracteristice ale unui act administrativ.

Au considerat că, prima instanță a examinat superficial cauza civilă, iar ca

rezultat, a adoptat o hotărâre ilegală.

Au menționat că, prima instanță nu s-a pronunțat asupra mai multor pretinse

ilegalități în activitatea recurenților, stabilite în conținutul actului contestat și actelor

premergătoare, care poartă un caracter obligatoriu pentru subiecții pe care îi vizează.

La fel, prima instanță nu a ținut cont de practica judiciară, care a fost invocată în

cadrul ședințelor de judecată și, respectiv, a emis o soluție contradictorie, or, cadrul

normativ invocat de către recurenți justifică acțiunile acestora. Mai mult, prima

instanță a încălcat prevederile art. 118 CPC.

Au considerat că, prima instanță, la emiterea hotărârii, a încălcat prevederile

art. 130 și 240 alin. (3) CPC.

Prin referința depusă la data de 15 iulie 2019 Inspecția Financiară a solicitat

respingerea recursului ca inadmisibil.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

6

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală

în acest caz.

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa integral

decizia instanței de apel și de a restitui cauza instanței de apel din următoarele

considerente.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, în perioada iulie-octombrie

2015, în baza autorizațiilor nr.1027 din 06 iulie 2015, nr. 1284 din 11 septembrie

2015, nr. 1438 din 12 octombrie 2015, nr. 1486 și nr. 1487 din 26 octombrie 2015,

eliberate de către Inspecția Financiară din subordinea Ministerului Finanțelor,

inspectorii principali ai Direcției inspectare financiară în justiție, ordine publică și

apărare a statului, Valentina Banceanu și Gheorghe Ursu au efectuat inspectarea

financiară tematică a unor aspecte din activitatea economico-financiară a

Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne și a

subdiviziunilor din subordine, desfășurată pe parcursul anilor 2009-2015 (6 luni), în

urma căreia la data de 06 noiembrie 2015 au fost întocmite rapoartele privind

rezultatele inspectării financiare tematice.

Ulterior, la data de 21 martie 2016 Inspecția Financiară a emis prescripția

nr.27-04-04/363, prin care a solicitat examinarea rezultatelor inspectării și

întreprinderea măsurilor necesare pentru înlăturarea iregularităților depistate și

neadmiterii acestora pe viitor, respectarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 229 din

23 septembrie 2010 referitor la elaborarea și implementarea procedurilor

managementului financiar și control, asigurarea studierii, cunoașterii și aplicării de

către personalul implicat în managementul financiar a legislației ce reglementează

activitatea economico-financiară, recepționarea de la părțile cointeresate a

informațiilor corespunzătoare referitor la divizarea asistenței acordată la active

materiale și nemateriale, analizarea datelor obținute cu înregistrare, după caz, în

evidență a modificărilor necesare și întreprinderea măsurilor necesare pentru

recuperarea, conform legislației în vigoare, a cheltuielilor neîntemeiate în sumă

7

totală de 24,4 mil. lei, precum și a valorii restante a echipamentului în sumă de 121,5

lii lei cu transferarea sumelor restituite în folosul statului.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Departamentul Poliției de

Frontieră, în prezent Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția regională

Sud, Direcția regională Est, Direcția regională Vest, Direcția regională Nord,

Colegiul Național al Poliției de Frontieră și Centrul de aprovizionare tehnico-

materială și întreținere a imobilelor au solicitat anularea prescripției Inspecției

Financiare nr. 27-04-04/363 din 21 martie 2016.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția regională Sud, Direcția

regională Est, Direcția regională Vest, Direcția regională Nord, Centrul de Excelență

în Securitatea Frontierei și Centrul de aprovizionare tehnico-materială și întreținere

a imobilelor, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei

instanțe și pronunțând o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care a încetat

procesul.

La caz, se reține că, instanța de apel, ajungând la această concluzie, a reținut

că, prescripția Inspecției Financiare nr. 27-04-04/363 din 21 martie 2016 nu produce

efecte juridice și nu instituie obligații de ordin civil pentru entitățile vizate în

prescripție, aceasta fiind un act preparatoriu pentru o eventuală procedură

contravențională. Urmare a acestui fapt, actul respectiv este exceptat de controlul

instanței civile în procedura contenciosului administrativ, legalitatea și temeinicia

acestuia urmând a fi supusă verificării de instanța competentă, în cadrul unei

eventuale proceduri contravenționale.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu argumentele invocate în

recurs, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că, concluzia instanței de apel este pripită.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-

XIV din 10 februarie 2000, obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl

constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual, prin care este

vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț, emise de

autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi.

Conform art. 2 din Legea enunțată, act administrativ - manifestare juridică

unilaterală de voință, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorități

publice în vederea organizării sau executării în concret a legii.

Ținând cont de prevederile legale menționate, actul administrativ poate fi

definit ca fiind un act unilateral, cu caracter normativ sau individual, adoptat sau

emis de către o autoritate publică sau de o persoană privată împuternicită prin lege

sau printr-un act administrativ, în mod unilateral, în baza și în vederea exercitării

legii, pentru nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de drept

administrativ.

8

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, pentru a putea face distincție între

un act premergător și un act administrativ urmează a fi verificat dacă acest act, prin

el însăși, produce efecte juridice, iar, în speță, prescripția nr. 27-04-04/363 din 21

martie 2016, emisă de către Inspecția Financiară, conține constatări și concluzii,

care, prin natura lor, aduc atingere drepturilor și intereselor Inspectoratului General

al Poliției de Frontieră și ale subdiviziunilor din subordinea acestora.

În situația în care nu vor fi îndeplinite indicațiile Inspecției Financiare

rezultate din actul de control, prescripția enunțată conține expres somația privind

aplicarea în privința factorilor de decizie din cadrul Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră a sancțiunilor prevăzute de art. 349 alin. (1) din Codul contravențional.

Din acest punct de vedere, este evident faptul că, actul contestat întrunește

elemente esențiale care, în final, produc sau care vor produce imediat efecte juridice

pentru Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și subdiviziunile din subordine.

Or, prescripția nr. 27-04-04/363 din 21 martie 2016 este act juridic emis de către

autoritatea publică în scopul soluționării unui conflict conform unei proceduri

stabilite de lege și, prin urmare, este un act care cade sub incidența prevederilor Legii

contenciosului administrativ, legalitatea căruia poate fi contestată în instanța de

contencios administrativ.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că, în aceste condiții, prin încetarea procesului,

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția regională Sud, Direcția

regională Est, Direcția regională Vest, Direcția regională Nord, Colegiul Național al

Poliției de Frontieră și Centrul de aprovizionare tehnico-materială și întreținere a

imobilelor au fost lipsiți de dreptul la un recurs efectiv prevăzut de art. 13 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, care statuiază că, orice persoană ale cărei drepturi și libertăți

recunoscute de Convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei

instituții naționale.

Termenul „recurs efectiv”, în sensul acestui articol din Convenție, urmează a

fi privit nu ca o cale de atac instituită de lege, ci ca un remediu real instituit la nivel

național.

Cu alte cuvinte, în care legea națională nu prevede dreptul la un recurs efectiv

în privința încălcării unui anumit drept prevăzut de Convenție, instanța de judecată

urmează să primească cererea respectivă și să o soluționeze conform procedurii

civile, aplicând direct prevederile acestui pact internațional.

Mai mult, în conformitate cu art. 5 alin. (2) CPC, nici unei persoane nu i se va

refuza apărarea judiciară din motiv de inexistență a legislației, de imperfecțiune,

coliziune sau obscuritate a legislației în vigoare.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, care au importanță

9

pentru aplicarea corectă a normelor de drept material și procedural, Completul

specializat pentru examinarea cauzelor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel

și de a restitui cauza instanței de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând cauza, să emită o decizie întemeiată și legală, respectând dreptul

garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) CPC, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul depus de către Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră, Direcția regională Sud, Direcția regională Est, Direcția regională Vest,

Direcția regională Nord și Centrul de Excelență în Securitatea Frontierei.

Se casează integral decizia din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău în

cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de către

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția regională Sud, Direcția

regională Est, Direcția regională Vest, Direcția regională Nord, Colegiul Național al

Poliției de Frontieră și Centrul de aprovizionare tehnico-materială și întreținere a

imobilelor împotriva Inspecției Financiare cu privire la contestarea actului

administrativ și se restituie cauza Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Mariana Pitic

10