3ra-581/19 — contestarea actului administrativ

3ra-581/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-581/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. D. Tricolici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Societatea cu

răspundere limitată „BAS”, reprezentată de către avocatul Maxim Sidorenco,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului

comunal Grătiești, intervenienți accesorii Întreprinderea de Stat „Administrația de

Stat a Drumurilor”, Societatea cu răspundere limitată „BAS” și primarul comunei

Grătiești cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelurile declarate de către Societatea cu răspundere limitată „BAS”

și primarul comunei Grătiești și a fost menținută hotărârea din 05 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La data de 02 noiembrie 2016 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului comunal Grătiești,

intervenienți accesorii ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” și SRL „BAS” cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 04 august 2016

Consiliul comunal Grătiești a adoptat decizia nr. 5/11 „Cu privire la înregistrarea

bunului imobil”, prin care a permis înregistrarea la OCT Chișinău nr. 1 ca

proprietate a administrației publice locale Grătiești a bunului imobil - teren pentru

construcții cu nr. cadastral 0155202361 cu suprafața de 0,1022 ha.

A menționat că, în conformitate cu art. 64 din Legea nr. 436 din 28 decembrie

2006 privind administrația publică locală, a efectuat controlul de legalitate al

deciziei enunțate și a constatat că, a fost adoptată contrar prevederilor legislației.

A susținut că, la data de 06 septembrie 2016 a înaintat în adresa pârâtului

notificarea nr. 1304/OT4-1712, prin care a solicitat abrogarea actului administrativ,

însă în termenul prevăzut de lege nu a parvenit nici un răspuns.

1

A afirmat că, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 91 din 05 aprilie 2007

privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor, de proprietate publică sunt

terenurile cu drept de proprietate al statului sau al unităților administrativ-teritoriale,

dreptul de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra cărora ține de competența

Guvernului sau a autorităților administrației publice locale, iar conform art. 6 alin.(1)

din Legea enunțată, terenurile din proprietatea publică a statului pot fi transmise în

proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale prin hotărâre de Guvern, cu

acordul autorităților administrației publice locale.

A mai afirmat că, pct. 10 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere

a bunurilor proprietate publică, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 901 din

31 decembrie 2015, decizia de transmitere a bunurilor proprietate publică se adoptă

de: Guvern – în cazul: transmiterii bunurilor din proprietatea publică a statului în

proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale/Unității teritoriale

autonome Găgăuzia, cu acordul consiliului local respectiv /Adunării Populare.

A relevat că, conform art. 3 alin. (2) și (4) din Legea enunțată, delimitarea

terenurilor proprietate publică se efectuează prin acțiuni de identificare și formare a

terenurilor proprietate publică a statului și a terenurilor proprietate publică a

unităților administrativ-teritoriale în modul stabilit de legislație. Executarea

lucrărilor de delimitare a terenurilor proprietate publică a statului și a terenurilor

proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, inclusiv a terenurilor care

aparțin domeniului public sau celui privat, de identificare a lor, precum și a lucrărilor

de elaborare a planului geometric, este asigurată de Agenția Relații Funciare și

Cadastru, în comun cu autoritățile administrației publice centrale competente și

autoritățile administrației publice locale, prin intermediul întreprinderilor de stat al

căror fondator este Agenția Relații Funciare și Cadastru.

A invocat că, conform datelor din Registrul bunurilor imobile, terenul

menționat în decizia contestată este înregistrat cu dreptul de proprietate după

Republica Moldova și pe acest teren se află o construcție, dreptul de proprietate

asupra acesteia fiind înregistrat la fel după Republica Moldova, aflată în gestiunea

economică a ÎS „Administrația de Stat al Drumurilor” în temeiul Hotărârilor

Guvernului RM nr. 351 din 23 martie 2005 și nr. 50 din 24 ianuarie 2014.

A notat că, în cadrul efectuării controlului nu i-au fost prezentate actele, care

au stat la baza adoptării deciziei nr. 5/11 din 04 august 2016, astfel, fiind încălcate

prevederile pct. 43 din Legea nr. 457 din 14 noiembrie 2003 pentru aprobarea

Regulamentului-cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și

raionale.

A relatat că, pârâtul, la adoptarea deciziei enunțate, a ignorat prevederile art. 9

alin. (2) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului

și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale, care stipulează că,

actele normative ale autorităților administrației publice centrale și locale trebuie să

corespundă întocmai prevederilor constituționale, legilor, precum și hotărârilor și

ordonanțelor Guvernului.

A solicitat anularea deciziei Consiliului comunal Grătiești nr. 5/11 din 04

august 2016 „Cu privire la înregistrarea bunului imobil”.

2

Prin încheierea din 29 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost introdus în proces primarul comunei Grătiești în calitate de intervenient

accesoriu.

Prin hotărârea din 05 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost admisă acțiunea depusă de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

și a fost anulată decizia Consiliului comunal Grătiești nr. 5/11 din 04 august 2016

„Cu privire la înregistrarea bunului imobil” ca fiind emisă contrar prevederilor legii.

Prin decizia din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de către SRL „BAS” și primarul comunei Grătiești și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel, raportând prevederile art. 1 alin. (1) și 6 alin. (1) din Legea

nr. 91-XVI din 05 aprilie 2007 privind terenurile proprietate publică și delimitarea

lor, ale art. 57 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie

1998 și ale pct. 10 subpct. 1) lit. b) din Regulamentul cu privire la modul de

transmitere a bunurilor proprietate publică, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM

nr. 901 din 31 decembrie 2015 la circumstanțele cauzei, a reținut că, prima instanță

corect a concluzionat că, decizia nr. 5/11 din 04 august 2016 a fost adoptată de către

Consiliul comunal Grătiești contrar prevederilor legii, motiv din care urmează a fi

anulată.

Totodată, instanța de apel a considerat declarative argumentele apelanților

precum că, statul nu a prezentat anumite probe, care ar confirma dreptul său de

proprietate asupra terenului cu nr. cadastral 0155202361, cu suprafața de 0,1022 ha,

amplasat mun. Chișinău, com. Grătiești, iar înregistrarea dreptului de proprietate

după stat a avut loc din eroare, deoarece din extrasul din Registrul bunurilor imobile

urmează că, proprietarul terenului cu nr. cadastral 0155202361 este Republica

Moldova, care a fost înregistrat în temeiul Legii cadastrului bunurilor imobile la data

de 14 martie 2008, iar anumite probe contrare apelanții n-au prezentat.

Instanța de apel a mai reținut că, nu poate servi drept temei pentru respingerea

acțiunii nici argumentul apelanților precum că, anterior deciziei contestate, a fost

emisă decizia Consiliului comunal Grătiești nr. 10/12 din 15 august 2007, prin care

s-a transmis în arendă terenul sub construcții cu suprafața de 1022 ha aferent stației

de deservire tehnică a automobilelor, km 11 drumul național Chișinău-Bălți. Or, în

cazul dat se examinează legalitatea deciziei Consiliului comunal Grătiești nr. 5/11

din 04 august 2016 și nicidecum a deciziei Consiliului comunal Grătiești nr. 10/12

din 15 august 2007.

Mai mult ca atît, notarea în Registrul bunurilor imobile a dreptului de arendă

în temeiul contractului de arendă nr. 658 din 06 februarie 2008 încheiat între

Primăria comunei Grătiești, în calitate de arendator și SRL ,,BAS”, în calitate de

arendaș, nu reprezintă în sine o dovadă de a decide în privința dreptului de

proprietate asupra terenului, ce aparține statului și nu autorității publice locale. Or,

terenul cu nr. cadastral 0155202361 este înregistrat cu drept de proprietate după

Republica Moldova, cât și construcția (garaje), nr. cadastral 0155202.361, situată pe

acest teren, conform datelor din RBI, sunt proprietatea statului, aflate în gestiunea

economică a ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” în temeiul Hotărârii

3

Guvernului RM nr. 351 din 23 martie 2005 cu privire la aprobarea listelor bunurilor

imobile proprietate publică a statului și la transmiterea unor bunuri imobile și a

Hotărârii Guvernului RM nr. 50 din 24 ianuarie 2014.

Instanța de apel a apreciat critic și argumentul apelanților precum că, alte

terenuri alăturate la terenul litigios aparține autorității publice locale, deoarece în

ședința de judecată s-a stabilit cu certitudine faptul că, proprietarul terenului cu

nr.cadastral 0155202361 este Republica Moldova, fapt confirmat prin extrasul din

Registrul bunurilor imobile. Or, conform art. 497 alin. (1) din Codul civil, înscrierile

făcute în registrul bunurilor imobile se prezumă autentice și complete pînă la proba

contrară.

La data de 12 martie 2019 SRL „BAS”, reprezentată de către avocatul Maxim

Sidorenco, a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele judecătorești au apreciat

arbitrar circumstanțele stabilite în ședința de judecată, care denotă că, înregistrarea

dreptului de proprietate după Republica Moldova asupra terenului cu nr. cadastral

0155202361 a avut loc în lipsa oricărui temei juridice, din eroare tehnică evidentă,

deoarece careva temeiuri juridice pentru atare intabulare nu au existat și nu există.

A menționat că, conform scrisorii OCT Chișinău nr. 01-05/146 din 02 martie

2016, expediată în adresa Primăriei com. Grătiești, OCT Chișinău nu dispune de

careva acte de proprietate, prin care ar putea fi stabilit cert dreptul de proprietate

asupra terenului cu nr. cadastral 0155202361, motiv pentru care administrației

publice locale i s-a propus să prezinte actul de proprietate, în baza căruia se confirmă

dreptul său de proprietate asupra terenului enunțat.

A susținut că, nu există niciun act de delimitare, întocmit în condițiile legii, în

privința acestei porțiuni de teren, prin care Consiliul comunal Grătiești și

administrația publică centrală ar fi stabilit că, terenul cu nr. cadastral 0155202361 se

atribuie la proprietatea statului.

A afirmat că, construcția pe terenul cu nr. cadastral 0155202361.01,

înregistrată după Republica Moldova, la care a făcut referire instanța de apel întru

justificarea apartenenței terenului statului, a fost înregistrată în Registrul bunurilor

imobile abia la data de 25 august 2016, adică posterior emiterii deciziei contestate a

Consiliului com. Grătiești nr. 5/11 din 04 august 2016 și a fost reținută arbitrar de

instanța de apel ca circumstanță relevantă pentru soluționarea cauzei, în timp ce

această circumstanță nu a existat la data emiterii actului administrativ.

A relatat că, autoritățile publice ale com. Grătiești au exercitat dreptul de

administrare asupra terenului litigios prin emiterea deciziei Consiliului comunal

Grătiești nr. 10/12 din 15 august 2007 privind aprobarea dării în arendă a terenului

enunțat SRL „BAS”, necontestată de Cancelaria de Stat sau alte persoane terțe.

A declarat că, decizia Consiliului comunal Grătiești nr. 10/12 din 15 august

2007 a fost emisă anterior înregistrării terenului cu nr. cadastral 0155202361 în

Registrul bunurilor imobile după Republica Moldova la data de 20 martie 2008.

4

A mai declarat că, contractul de arendă nr. 73AF din 17 august 2007 încheiat

între Primăria com. Grătiești și SRL „BAS” a fost notat în Registrul bunurilor

imobile, astfel, datele din Registrul bunurilor imobile sunt contradictorii și, anume,

dreptul de proprietate este intabulat după Republica Moldova, iar contractul de

arendă notat este semnat cu Primăria com. Grătiești.

A invocat că, toate circumstanțele enunțate atestă că, datele din Registrul

bunurilor imobile în cazul prezentei cauze nu sunt veridice.

A specificat că, instanța de apel nu a aplicat în modul corespunzător normele

de drept material și, anume, art. 497 alin. (1) din Codul civil, art. 57 din Legea

cadastrului bunurilor imobile, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 523-XIV din 16 iulie 1999

cu privire la proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și prevederile

Legii nr. 191 din 12 noiembrie 1998 privind organizarea administrativ-teritorială a

Republicii Moldova.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat în cauze

de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu prevede

astfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat

decizia contestată în adresa părților la data de 29 noiembrie 2018, dar date care ar

confirma recepționarea acesteia de către recurent lipsesc la dosar.

Astfel, recursul, depus la data de 12 martie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

5

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul depus de către SRL „BAS”, reprezentată de către avocatul Maxim

Sidorenco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

6

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat în cauze de contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea

faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective,

adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell

contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de către SRL „BAS”,

reprezentată de către avocatul Maxim Sidorenco, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de către

SRL „BAS”, reprezentată de către avocatul Maxim Sidorenco, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ

și art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Societatea cu răspundere limitată „BAS”,

reprezentată de către avocatul Maxim Sidorenco, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

7