3ra-529/19 — încasarea indemnizatiei de maternitate, repararea prejudiciului material si moral si încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 3ra-529/19

Prima instanță: Jud. Centru, mun. Chișinău (jud. V. Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, L. Popova, A. Minciuna)

Î N C H E I E R E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Elena Stoian,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Elena Stoian și Anatolie Jelimalai împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Orhei și Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la încasarea indemnizației de

maternitate, a prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 17 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins

apelul declarat de către Elena Stoian și s-a menținut hotărârea din 10 noiembrie 2016 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 9 decembrie 2015, Elena Stoian și Anatolie Jelimalai au depus cerere de chemare

în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Orhei și Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la încasarea indemnizației de maternitate, a prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, Elena Stoian a activat în calitate de contabil la

Societatea Comercială „Digisat Sistem” Societate cu Răspundere Limitată, începând din

data de 1 septembrie 2013 până la 1 aprilie 2015. Iar, la 1 aprilie 2015, a ieșit în concediu

de maternitate pentru incapacitate de muncă și a depus cerere cu actele anexate la Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Orhei întru stabilirea indemnizației pentru incapacitate de

muncă, copilul fiind născut la data de xxxxx. Conform deciziei cu privire la stabilirea

indemnizației de maternitate nr. 2015/17/1/39492 din 25 iunie 2015, Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Orhei i-a stabilit Elenei Stoian indemnizație în sumă de 3 243, 01 lei.

Însă, reclamanta a explicat că, conform salariului lunar pe care l-a primit în sumă de

10 000 de lei în perioada iulie - decembrie 2014, și în perioada lunilor ianuarie - martie

2015 care a constituit 15 000 de lei, acesteia urma să i se achite suma de 35 833, 32 de

lei. Respectiv, în speța dată Elena Stoian trebuia să primească suma de 35 833, 32 de lei

pentru cele 120 zile premergătoare nașterii copilului.

1

Au indicat că, conform art. 9 alin. 2 din Legea privind indemnizația pentru

incapacitatea temporară de muncă și alte prestări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004,

baza de calcul a indemnizației o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în

ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii precedente riscului asigurat. Luând în

considerare acest fapt a depus plângere la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Orhei,

însă a primit răspunsul nr. 5005 din 20 august 2015, din care derivă că indemnizația i-a

fost stabilită din salariul de 825 de lei, deoarece nu a prezentat controlorilor documentele

ce ar confirma motivul majorării semnificative a salariului.

Au relatat că, în cazul în care beneficiarul de indemnizație pentru creșterea copilului

își reia activitatea în condițiile timpului de muncă integral înainte de expirarea

concediului pentru îngrijirea copilului sau se angajează la o altă unitate, indemnizația

stabilită se suspendă și se stabilește uneia dintre persoanele prevăzute la alin. (2), dacă

întrunește condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1), (2) sau (3). Astfel, în temeiul normei date

trebuia să primească lunar în decurs de ani de zile suma de 2 687, 49 lei/lunar, Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Orhei însă i-a stabilit îndemnizația pentru creșterea

copilului lunar în sumă de 400 de lei, sumă cu care reclamanta nu este de acord.

Reclamanta a afirmat că, a prezentat înscrisuri ce confirmă faptul că în ultimele 12

luni a avut un salariu cu mult mai mare decât 825 de lei, și respectiv calculul trebuia

efectuat din sumele prezentate de către ea.

A mai invocat că, în acea perioadă când i s-a calculat indemnizația de creștere a

copilului, i-a fost cauzată o daună morală considerabilă, deoarece a născut și trebuia să

aibă grijă de copil, să-l alăpteze, să-l crească, însă cu toate acestea era nevoită să participe

în ședințele de judecată la diferite instanțe pentru a căuta dreptatea. Refuzurile,

răspunsurile negative i-au cauzat stres și i-au provocat disconfort, respectiv, paguba

morală pricinuită de către pârât o apreciază în sumă de 50 000 de lei.

Anatolie Jelimalai a specificat că, de asemenea ca administrator al Societății cu

Răspundere Limitată „Digisat sistem” i s-a creat un disconfort prin răspunsurile negative

și refuzurile pârâtului. Întreprinderea pe care o conduce a fost și este supusă

permanentelor controale din partea organelor de control. Toate controalele efectuate nu

au descoperit nici o încălcare din partea sa ca conducător, ci numai l-au sustras de la

treburile cotidiene. Drept urmare, i-au fost cauzate suferințe psihologice, care urmează a

fi compensate din contul pârâtului.

Reclamanții au solicitat obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Orhei de a

achita suma de 32 606, 99 de lei cu titlu de indemnizație de maternitate, obligarea de a-i

achite suma de 2 687, 49 de lei/lunar pentru perioada 1 august 2015 – 1 septembrie 2018,

compensarea din contul pârâtului în beneficiul lui Anatolie Jelimalai a prejudiciului

moral în mărime de 50 000 de lei, precum și în beneficiul Elenei Stoian suma de 50 000

de lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, acțiunea

depusă de către Elena Stoian a fost respinsă, ca nefondată.

Prin decizia din 17 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat

de către Elena Stoian și s-a menținut hotărârea din 10 noiembrie 2016 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău.

Pentru a concluziona astfel, instanțele ierarhic inferioare au conchis că careva

temeiuri pentru reexaminarea cuantumului indemnizației nu au fost stabilite, având în

vedere că salariul reclamantei a fost majorat fără motive.

2

Mai mult, instanțele de judecată au reținut că la materialele cauzei nu au fost

prezentate careva date suplimentare referitor la majorarea semnificativă a cuantumului

salariatului contabilul – șef Elena Stoian.

Instanțele inferioare au mai concluzionat că în cazul dezacordului conducătorului

entității – Anatolie Jelimalai cu actul de control nr. 57 din 21 iulie 2015, acesta urma să îl

conteste în ordinea și termenul stabilit de Legea contenciosului administrativ, or, în speță,

temeiuri pentru încasarea prejudiciului moral nu au fost stabilite.

La 24 ianuarie 2019, Elena Stoian a declarat recurs împotriva deciziei din 17 mai

2017 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că, consideră hotărârile instanțelor ierarhic

inferioare neîntemeiate și nefondate, deoarece la adoptarea acestora au fost interpretate

eronat normele de drept procesual și material.

În opinia recurentei, instanțele de judecată au interpretat eronat prevederile art. 9 din

Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizația pentru incapacitate temporară

de muncă și alte prestări sociale.

A mai menționat că, instanța de fond a încălcat grav dispozițiile Codului de

procedură civilă, și anume instanța s-a retras în camera de deliberare, însă din sală a ieșit

grefiera și a plecat în cancelarie pentru a ridica referința depusă de către reprezentantul

pârâtului. După ce grefiera s-a întors, participanții au intrat în sală, iar judecătorul a reluat

examinarea cauzei din motiv că a parvenit referința. Cu toate că pentru ședința respectivă

a fost amânată etapa replici și pronunțare. Circumstanțe ce au fost ignorate de către

instanța de apel.

Recurenta a mai adăugat că întrucât nu a primit decizia instanței ierarhic inferioare,

se consideră că nu a omis termenul de depunere a recursului.

A solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Totodată, a cerut și repunerea în termen a recursului, deoarece până la momentul actual

nu a recepționat decizia contestată.

Prin referința depusă la data de 4 aprilie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a

solicitat respingerea recursului depus de către Elena Stoian, ca fiind inadmisibil.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de Elena Stoian,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că acesta este inadmisibil, din următoarele motive.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

3

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

În conformitate cu art. 100 alin. (1), coroborat cu art. 389 alin. (4) Cod de procedură

civilă, comunicarea eficientă a hotărârii judecătorești, prin alte mijloace care să asigure

transmiterea textului cuprins în act, poate fi considerată publicarea acesteia pe pagina

web a instanței judecătorești.

Cu toate acestea, pentru a evita un formalism excesiv, instanțele de judecată trebuie

să țină cont de personalitatea celui ce contestă și dacă persoana interesată a fost

reprezentată de o persoană cu studii în domeniul juridic sau de un avocat pe parcursul

procedurilor judiciare.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, fără îndoială,

menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului

securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate

(cauzele Nicolae Popa versus România, 9 decembrie 2014, parag. 16, Tence versus

Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31). Mai mult, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului

a statuat că, în cazul în care termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o

perioadă considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (cauzele Ponomaryov versus Ucraina, 3 aprilie 2008, parag. 41, Ustimenko

versus Ucraina, 20 octombrie 2015, parag. 47).

Instanța de recurs observă că, pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel,

recurenta Elena Stoian a beneficiat de serviciile avocatului Denis Cecalenco.

Din materialele dosarului rezultă că, reprezentantul Elena Stoian, avocatul Denis

Cecalenco a fost prezent la pronunțarea dispozitivului deciziei instanței de apel (f.d.183-

185, Vol. I).

Subsecvent, la data de 5 iunie 2017 decizia din 17 mai 2017 a Curții de Apel

Chișinău a fost publicată pe pagina web „Portalul instanțelor naționale de judecată”.

Cauza dată poate fi găsită pe www.cac.instante.justice.md, în rubrica hotărâri, după

numărul dosarului 02-3a-2917-07022017.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că, la data de 5 iunie 2017 decizia

integrală a instanței de apel a fost expediată participanților la proces (f.d.191, Vol. I).

Iar, la data de 12 iunie 2017 Judecătoria Chișinău, sediul Centru a recepționat dosarul

civil de la Curtea de Apel Chișinău în acord cu art. 396 Cod de procedură civilă (f.d.192,

Vol. I).

Tot, din materialele cauzei se denotă că Elena Stoian a depus cerere în instanța de

fond întru eliberarea/expedierea deciziei instanței de apel, iar drept urmare la data de 29

octombrie 2018 recurenta a recepționat decizia contestată, fapt ce se confirmă prin avizul

de recepție/livrare (f.d.203, Vol. I).

Contrar celor stabilite Elena Stoina a depus cererea de recurs la data de 24 ianuarie

2019, cu încălcarea termenului prevăzut în dispozițiile art. 434 din Codul de procedură

civilă.

4

În continuare, instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiată solicitarea recurentei

de repunere în termen a recursului, din motiv că nu a primit decizia instanței de apel.

Cerință ce a fost expusă într-o singură frază de ordin general, fără o motivare concretă,

precum și contrară avizului de recepție/livrare, conform căruia recurenta a recepționat

copia deciziei instanței de apel la data de 29 octombrie 2018 (f.d.203, Vol. I).

Or, exigențele cuprinse în art. 434 alin. (2) din Codul de procedură civilă, statuează

expres că, omiterea intervalului (2 luni) chiar și cu o singură zi nu poate constitui o

excepție de la regula generală, fiind specificat clar că, este un termen de decădere și nu

poate fi restabilit.

Mai mult, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, nerespectarea termenului de declarare a

recursului a fost cauzat în întregime de comportamentul recurentei și a reprezentantului

acesteia.

În aceeași ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, situații similare au fost deja

examinate în hotărârile Popov versus Moldova (nr. 2), (06 decembrie 2005, parag. 53),

Melnic versus Moldova (14 noiembrie 2006, parag 40 și 41) sau Dacia SRL versus

Moldova (18 martie 2008, parag. 77), în care s-a constatat că, prin neaducerea vreunui

motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâți a unui act procedural,

instanțele judecătorești naționale au încălcat drepturile reclamanților la un proces

echitabil.

Luând în considerare cele invocate, instanța de recurs constată că, Elena Stoian a

depus cererea de recurs în afara termenului de 2 luni prevăzut în art. 434 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

În atare situație și în conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu

omiterea termenului de declarare prevăzut la articolul 434.

Respectiv, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Elena Stoian, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul depus de către Elena Stoian.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

5