3ra-416/18 — contestarea refuzului

3ra-416/18 — contestarea refuzului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-416/18

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: I. Chirtoaca

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Guzun, I. Cotruță, I. Țurcan

Î N C H E I E R E

02 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ananiev Rodica

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la contestarea refuzului,

obligarea calculării și achitării îndemnizației de maternitate, repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, menținută

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 03 octombrie 2016,

c o n s t a t ă :

La data de 26 septembrie 2016, Ananieva Rodica a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

refuzului, obligarea calculării și achitării îndemnizației de maternitate, repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta Ananieva Rodica a indicat că în perioada

24 noiembrie 2014 – 18 martie 2015, a activat în calitate de controlor - casier la SRL

„47 Paralel”, fiind concediată în baza cererii personale de demisie. La data de

18 decembrie 2015 s-a adresat cu o cerere la CTAS Ciocana, pentru a i se calcula și

achita îndemnizația de maternitate din contul salariul soțului, Ananiev Alexandr, care

este angajat la SA „Macon”.

Reclamanta Ananieva Rodica a menționat că prin Decizia nr. 01 din

30 decembrie 2015, CTAS Ciocana, i-a fost refuzată calcularea și achitarea

îndemnizației de maternitate din contul salariul soțului, din motiv că perioada, în care

s-a aflat la întreținerea soțului constituie 8 luni și 13 zile, și astfel nu corespunde

1

condițiilor prevăzute la art. 16 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004 .

Reclamanta Ananieva Rodica a invocat că nefiind de acord cu Decizia nr. 01 din

30 decembrie 2015, CTAS Ciocana s-a adresat cu o petiție către Casa Națională de

Asiguri Sociale, prin care a solicitat să fie întreprinse măsuri, pentru a fi efectuată

calcularea și achitarea îndemnizației de maternitate, din contul salariul soțului. Prin

răspunsul nr. A-906/16, A-924/16 din 03 august 2016 al CNAS, reclamantei Ananieva

Rodica i-a fost refuzată solicitarea înaintată, bazîndu-se pe același motiv invocat de

CTAS Ciocana, fiind menținută poziția CTAS Ciocana.

Reclamanta Ananieva Rodica a considerat ilegal răspunsul nr. A-906/16,

A-924/16 din 03 august 2016 al CNAS. Astfel, reclamanta motivează că în

corespundere cu înscrierile din carnetul de muncă și certificatul de concediu medical,

perioada din data concedierii sale, 18 martie 2015, și pînă la data începerii concediului

medical, 18 decembrie 2015, constituie exact 9 luni.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în baza prevederilor art. 16 al Legii

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004; art. 1, 3, 5, 6-7, 11, 14, 16-17, 19, 25-26 ale

Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Astfel, reclamanta a solicitat să fie recunoscut ilegal răspunsul nr. A-906/16,

A-924/16 din 03 august 2016 al CNAS, prin care i s-a refuzat stabilirea indemnizației

de maternitate, ca soție aflată la întreținerea soțului; să fie recunoscut faptul că

reclamanta Rodica Ananiev, la momentul ieșirii în concediu prenatal se afla la

întreținerea soțului Alexandru Ananiev; să fie obligată Compania Națională de

Asigurări Sociale, să calculeze și să achite Rodicăi Ananiev, indemnizația de

maternitate, ca soție aflată la întreținerea soțului și să se încaseze în benefiului Rodicăi

Ananiev prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03 octombrie 2016, cererea

de chemare în judecată depusă de Ananiev Rodica împotriva Casa Națională de

Asigurări Sociale a fost admisă parțial, a fost recunoscut ca fiind ilegal răspunsul

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. A-906/16 din 03 august 2016; a fost

recunoscut faptul că Ananiev Rodica, la momentul ieșirii în concediu prenatal se afla

la întreținerea soțului Alexandru Ananiev; a fost obligată Casa Națională de Asigurări

Sociale să calculeze și să achite Rodicăi Ananiev, indemnizația de maternitate, ca soție

aflată la întreținere soțului; a fost dispusă încasarea din contul Casei Naționale de

Asigurări Sociale în beneficiul Rodicăi Ananiev a sumei de 1 000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03 octombrie 2016, în pricina civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Ananiev Rodica împotriva Casei Naționale de

2

Asigurări Sociale, cu privire la contestarea refuzului, obligarea calculării și achitării

îndemnizației de maternitate, repararea prejudiciului moral.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că din materialele

cauzei rezultă că la data de 18 martie 2015, Ananiev Rodica, a demisionat de la

ultimul serviciu, nefiind angajată ulterior. Totodată, instanța de apel a reținut că

reclamanta Ananiev Rodica a ieșit în concediu prenatal la data de 18 decembrie 2015.

Instanța de apel a stabilit că Ananiev Rodica este căsătorită cu Ananiev

Alexandr, care este angajat în calitate de șofer la SA „Macon”.

Instanța de apel a reținut ca pertinent speței, art. 16 din Legea privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, care prevede că asiguratele, soțiile aflate la

întreținerea soților salariați și șomerele care s-au aflat la evidență în instituțiile

medico-sanitare din Republica Moldova, care au dreptul la concediu de maternitate, ce

include concediu prenatal și concediu postnatal, beneficiază de indemnizație de

maternitate. În sencul aticolului citat supra, se consideră că soția se află la întreținerea

soțului asigurat dacă pe parcursul a 9 luni consecutive, premergătoare lunii acordării

concediului de maternitate nu a fost încadrată în niciuna dintre situațiile prevăzute la

art. 4 al Legii privind sistemul public de asigurări sociale sau dacă și-a pierdut statutul

de asigurat în această perioadă din motive ce nu i se pot imputa: art. 86 alin. (1) lit, b),

c), d), f), x) și y) din Codul Muncii, fapt confirmat prin carnetul de muncă și

declarația pe propria răspundere că nu este persoană asigurată.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul repreznetantului Casei

Naționale de Asigurării Sociale precum că reclamanta Ananiev Rodica, s-a aflat la

întreținerea soțului 8 luni și 13 zile, or perioada 18 martie 2015 – 18 decembrie 2015

constituie 9 luni.

Instanța de apel a respins argumentele Casei Naționale de Asigurări Sociale

referitor la omiterea termenului de adresare în instanță de către reclamanta Ananiev

Rodica. Or, indemnizația unică la nașterea copilului se stabilește cu condiția că a fost

solicitată în termen de 12 luni de la nașterea copilului.

Respectiv, instanța de apel a ajuns la concluzia că Ananieva Rodica urmează să

beneficieze de indemnizația de maternitate, pentru creșterea copilului, Ananiev

Artiom, născut la 21 februarie 2016.

La 05 februarie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, solicitând

admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond,

cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care cererea de chemare în judecată depusă de

Ananiev Rodica împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la

contestarea refuzului, obligarea calculării și achitării îndemnizației de maternitate,

repararea prejudiciului moral să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a

indicat că consideră decizia instanței de apel neîntemeiată, deoarece instanța nu a

3

analizat multilateral, legislația pertinentă acestor categorii de litigii, iar circumstanțele

considerate de instanțe ca fiind stabilite, nu au fost probate.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat că art. 16 alin (5) al

Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de

muncă și alte prestații de asigurări sociale, indică că termenul de 9 luni este unul

consecutiv, premergător lunii acordării concediului de maternitate.

Respectiv, recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat că Ananieva

Rodica a fost concediată la 18 martie 2015, iar concediu de maternitate a început la

data de 18 decembrie 2015, respectiv perioada de aflare la întreținerea soțului a

Rodicări Ananieva constituie 8 luni și 13 zile. Recurenta motivează că perioada

01 decembrie 2015 – 18 decembrie 2015, nu se include în calcul, din motiv că luna

decembrie, este luna acordării concediului de maternitate.

Recurenta a considerat că Hotărîrea Curții Constituționale nr. 06 din

09 februarie 2017, prin care fost declarat neconstituțional alin. (5) al art. 16 al Legii nr.

289 din 22 iulie 2004, privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă

și alte prestații de asigurări sociale, nu este aplicabilă speței, or hotărîrile Curții

Constituționale au efect doar pe viitor.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate a Curții de Apel

Chișinău din 14 noiembrie 2017, a fost expediată participanților la proces la

25 ianuarie 2018, prin scrisoarea de expediere nr. 1034 (f.d. 164), însă dovada

recepționării acesteia la materialele cauzei, lipsește.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus de

către Casa Națională de Asigurări Sociale, prin intermediul oficiului poștal la data de

02 februarie 2018 (f.d.170), fiind înregistrat în cancelaria Curții Supreme de Justiție la

data de 05 februarie 2018 (f.d.167), cu respectarea termenului indicat la art. 434 Cod

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de Procedură Civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Instanța de recurs reține că potrivit referinței depuse de intimata Ananieva

Rodica, Casa Națională de Asigurări Sociale a executat hotărîrea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău și a achitat Rodicăi Ananiev îndemnizația de maternitate, reieșind din

salariului soțului și cheltuielile de judecată.

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

4

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs

depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

5

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 Cod de procedură civilă și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de Procedură Civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Ananiev Rodica împotriva Casei Naționale

de Asigurări Sociale, cu privire la contestarea refuzului, obligarea calculării și achitării

îndemnizației de maternitate, repararea prejudiciului moral.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

6