3ra-805/17 — anularea actului administrativ

3ra-805/17 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra-805/17

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun.Chișinău (jud. I. Chirtoacă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, M.Anton, V. Negru)

DECIZIE

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Luiza Gafton

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Rodica Ananieva,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Ananieva

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 23 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 02 septembrie 2016, Rodica Ananieva a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitând recunoașterea ca fiind

ilegal răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-906/16, A-924/16 din 03

august 2016 prin care i s-a refuzat stabilirea indemnizației de maternitate ca soție

aflată la întreținerea soțului, recunoașterea faptului că la momentul ieșirii în

concediu prenatal se afla la întreținerea soțului Alexandr Ananiev, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să calculeze și să-i achite indemnizația de maternitate

ca soție aflată la întreținerea soțului, încasarea prejudiciului moral de la Casa

Națională de Asigurări Sociale în mărime de 10000 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că a activat în funcția de controlor-

casier în cadrul ÎM „47th Paralel” SRL în perioada 24 noiembrie 2014-18 martie

2015, demisionând ulterior conform art.85 alin.(1) Codul muncii. Din momentul

concedierii, nu s-a mai angajat la serviciu și s-a aflat la întreținerea soțului.

Menționează că, la 18 decembrie 2015 a ieșit în concediu prenatal și respectiv

postnatal și s-a adresat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana, mun.Chișinău

cu cerere privind calcularea și achitarea indemnizației de maternitate din contul

salariului soțului Alexandr Ananiev, angajat al SA „Macon”.

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana, mun.Chișinău

nr.01 din 30 decembrie 2015 i s-a refuzat în stabilirea și achitarea indemnizației de

maternitate, motivând că nu întrunește condițiile prevăzute la art. 16 al Legii privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale nr.289 din 22 iulie 2004 pentru a beneficia de indemnizația menționată,

1

deoarece perioada în care s-a aflat la întreținerea soțului constituie doar 8 luni 13

zile. Nefiind de acord cu decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana,

mun.Chișinău nr.01 din 30 decembrie 2015, s-a adresat către Casa Națională de

Asigurări Sociale la 20 iulie 2016 cu cerere, înregistrată sub nr. A-906/16, solicitând

întreprinderea măsurilor, deoarece Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ciocana i-

a respins calcularea și achitarea indemnizației de maternitate din contul salariului

soțului.

Prin răspunsul nr. A-906/16, A-924/16 din 03 august 2016, Casa Națională de

Asigurări Sociale a susținut poziția Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana,

mun.Chișinău și i-a refuzat calcularea și achitarea îndemnizației de maternitate,

motivând că nu se poate considera ca soție aflată la întreținerea soțului, deoarece

până la acordarea concediului de maternitate ea nu a activat doar 8 luni 13 zile și nu

întrunește condițiile prevăzute la art. 16 alin.(5) al Legii privind indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr.289

din 22 iulie 2004.

Susține reclamanta că, din carnetul de muncă și din certificatul de concediu

medical se atestă că de la data concedierii sale- 18 martie 2015 și până la ieșirea sa

în concediu prenatal-18 decembrie 2015 sunt exact 9 luni și astfel întrunește

condițiile prevăzute de lege. Astfel, răspunsul nr. A-906/16, A-924/16 din 03 august

2016 a Casei Naționale de Asigurări Sociale este ilegal și neîntemeiat.

Prin hotărârea din 03 octombrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Ananieva și s-a

recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. A-

906/16 din 03 august 2016; s-a recunoscut faptul că Rodica Ananieva la momentul

ieșirii în concediu prenatal se afla la întreținerea soțului Alexandr Ananiev; s-a

obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să calculeze și să achite Rodicăi

Ananieva indemnizația de maternitate ca soție aflată la întreținerea soțului; s-a

încasat de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul Rodicăi Ananieva

cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 1000 lei; în rest pretențiile s-au

respins.

Prin decizia din 23 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a casat hotărârea din 03 octombrie

2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care

s-a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Ananieva

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului

administrativ.

La 24 mai 2017, Rodica Ananieva a declarat recurs împotriva deciziei din 23

martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia, cu menținerea

hotărârii din 03 octombrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că la emiterea deciziei, instanța de apel a

încălcat normele de drept material și procedural, a interpretat eronat legea și

neîntemeiat a casat hotărârea primei instanțe, respingând cererea de chemare în

judecată. Prin decizia sa, instanța de apel a susținut acțiunile abuzive ale angajaților

Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Ciocana, mun.Chișinău, care neîntemeiat au refuzat să-i calculeze și să-i achite

2

indemnizația de maternitate ca soție aflată la întreținerea soțului, încălcându-i-se

astfel dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO, dar și dreptul la

proprietate, garantat de Constituția Republicii Moldova și art. 1 al Protocolului 1

adițional la CEDO.

Indică recurenta că, la examinarea cauzei, instanța de apel urma să țină cont de

prevederile Constituției Republicii Moldova, Codului de Procedură Civilă, Codului

Civil, Codului de Executare, Avizele consultative ale Plenului Curții Supreme de

Justiție, Hotărârile Plenului Curții Supreme de Justiție, de Practica Curții Europene

a Drepturilor Omului. În contextul art. 373 Cod de procedură civilă și Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 6 din 11 noiembrie 2013 „Privind procedura

de examinare a cauzelor civile în ordine de apel”, instanța de apel urmează să se

pronunțe și asupra corectitudinii aplicării de către prima instanță a normelor de drept

material și a normelor de drept procedural.

Menționează recurenta că, în contextul prevederilor art. 4 alin.(1), art. 5 lit. d)

și f) al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte

prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, este stabilit dreptul la

indemnizație de maternitate a asiguraților din sistemul public de asigurări sociale de

la bugetul asigurărilor sociale de stat, dacă solicitanții întrunesc condițiile prevăzute

de lege. Pentru acordarea indemnizației de maternitate, ca soție aflată la întreținerea

soțului, în sensul prezentei Legi, urmează să fie întrunite condițiile prevăzute la art.

16 alin. (5) din Lege. Iar, art. 27 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004

statuează condițiile de solicitare a indemnizația de asigurări.

Consideră că decizia instanței de apel este ilegală, deoarece conform art. 267

Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea

intentării unei acțiuni în instanță de judecată, este de 3 ani, iar art. 268 Cod civil

stabilește termeni speciali de prescripție pentru anumite sancțiuni-6 luni și în aceste

termene speciale nu este indicat că adresarea în instanța de contencios administrativ

ar avea un termen de prescripție extinctivă.

Opinează recurenta că, în contextul prevederilor art. 1, 53 ale Constituției

Republicii Moldova, art. 2, 16, 17 ale Legii contenciosului administrativ, persoana

care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act

administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a

primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța

de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului

respectiv și repararea pagubei cauzate. Astfel, în interiorul termenului prevăzut de

lege de 30 zile de la respingerea cererii prin care a solicitat calcularea și achitarea

indemnizației de maternitate, s-a adresat în instanța de judecată, iar aprecierea

instanței de apel precum că ar fi omis termenul de prescripție extinctivă este eronată.

Adresarea sa către organele de specialitate a fost efectuată în termenul prevăzut de

art. 27 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte

prestații de asigurări sociale, care statuează că persoana poate să se adreseze în

termen de 12 luni. Toate trei cereri ale sale către organul abilitat au fost respinse, iar

ultimul răspuns a fost cu nr. A-906 din 03 august 2016.

Consideră recurenta că, acțiunea privind contestarea răspunsului A-906 din 03

august 2016 nu poate fi calificată ca fiind depusă tardiv, deoarece prin scrisoarea

3

adresată Guvernului Republicii Moldova la 20 iulie 2016, nu a solicitat anularea

răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale din 20 iulie 2016, dar a solicitat

întreprinderea măsurilor pentru a i se acorda indemnizația de maternitate din contul

salariului soțului.

Susține recurenta că, poziția instanței de apel precum că ar fi omis termenul de

30 zile de adresare în instanța de contencios administrativ este eronată, deoarece

instanța de apel a calculat termenul de 30 zile de la data primirii răspunsului Casei

Naționale de Asigurări Sociale din 08 februarie 2016, prin care i-a fost respinsă

cererea sa adresată Casei Naționale de Asigurări Sociale de a anula decizia Casei

Teritoriale de Asigurări Ciocana din 30 decembrie 2015. Obiectul litigiului prezentei

acțiuni, este dezacordul cu răspunsul nr. 906 din 03 august 2016, prin care i-a fost

respinsă cererea de calculare și achitare a indemnizației de maternitate și acest

răspuns l-a contestat în instanța de judecată în termenul stabilit de 30 zile.

Relevă recurenta că, o altă încălcare a normelor de drept material, comisă de

către instanța de apel, este admiterea cererii reprezentantului Casei Naționale de

Asigurări Sociale privind respingerea acțiunii din motivul expirării termenului de

prescripție extinctivă, deoarece cererea de respingere a acțiunii pe motivul încălcării

termenului de prescripție nu a fost formulată în cadrul judecării pricinii în fond, iar

acțiunea sa a fost înaintată în interiorul termenului general de prescripție de 3 ani.

De altfel, cererile de acordare a indemnizației au fost adresate în interiorul

termenului de 12 luni. Instanța de apel nu s-a expus asupra fondului cauzei, astfel

acționând contrar prevederilor art. 271 Cod civil și 373 Cod de procedură civilă.

Reiterează recurenta că, motivul respingerii cererii sale de către organele

abilitate a fost precum că nu ar fi întrunit condițiile prevăzute de art. 16 alin. (5) al

Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații

de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004 și că nu s-a aflat 9 luni la întreținerea

soțului, dar numai 8 luni și 13 zile. Perioada aflării sale la întreținere constituie exact

9 luni, iar art. 16 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de

muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004 a fost declarat

neconstituțional prin Hotărîrea Curții Constituționale nr.6 din 09 februarie 2017,

ceea ce a fost comunicat instanței de apel, însă ultima nu s-a expus asupra acestei

circumstanțe.

Invocă recurenta că, inițial cauza în apel a fost judecată de către completul de

judecată compus din judecătorii Mihail Ciugureanu, Marina Anton și Grigore

Dașchevici. Conform deciziei instanței de apel, apelul declarat a fost judecat de către

judecătorii Ana Panov, Marina Anton și Veronica Negru. Conform Dispoziției

privind constituirea completelor de judecată în cadrul colegiilor Curții de Apel

Chișinău pentru anul 2017 nr. 1 din 02 ianuarie 2017, completul nr. 4 (incomplet) a

fost constituit din judecătorii Panov Ana, Anton Marina, a treia funcție de judecător

fiind vacantă. Conform Dispoziției privind suplinirea completelor de judecată

incomplete, nr. 9 din 01 martie 2017, președintele Curții de Apel a dispus ca

completul nr. 4 să fie suplinit cu mai mulți judecători, iar pentru data de 23 martie

2017 (data judecării apelului) a fost numit judecătorul Vladislav Clima. Astfel,

completul de judecată nr. 4 la 23 martie 2017 urma să fie compus din judecătorii

Ana Panov, Marina Anton și Vladislav Clima. De facto, completul de judecată a fost

altul, iar judecătorul Veronica Negru nu a fost în drept ca să participe la examinarea

4

acestei cauze la 23 martie 2017. În contextul dat, susține că au fost încălcate normele

de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (3) lit. (a) Cod de procedură civilă,

conform căruia se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea

dreptul să participe la judecarea ei.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 23 martie 2017, iar Rodica

Ananieva a declarat recurs la 24 mai 2017.

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților

la proces la data de 19 mai 2017 (f.d.103), însă date despre recepționarea acesteia

lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat la 24 mai 2017 de către

Rodica Ananieva împotriva deciziei din 23 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 12 iulie 2017 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Rodica Ananieva și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

5

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 373 alin. (1)-(2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Conform art. 53 alin.(1) al Constituției Republicii Moldova, persoana vătămată

într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină

recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

Conform art. 14 alin. (1), (2) al Legii privind contenciosul administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă,

autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,

revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. În

cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate

fi adresată, la alegerea petiționarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic

superior dacă legislația nu prevede altfel.

Conform art. 15 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000, cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior

în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de

îndată petiționarului dacă legislația nu prevede altfel. Organul emitent este în drept:

a) să respingă cererea prealabilă; b) să admită cererea prealabilă și, după caz, să

revoce sau să modifice actul administrativ. Organul ierarhic superior este în drept:

a) să respingă cererea prealabilă; b) să admită cererea prealabilă și să anuleze actul

administrativ în tot sau în parte, să oblige organul ierarhic inferior să repună în

drepturi persoana respectivă ori, după caz, să revoce actul administrativ emis cu

acordul său.

Din materialele cauzei și anume din certificatul de căsătorie rezultă că Rodica

Ananieva la 02 august 2014 a încheiat căsătoria cu Alexandr Ananiev, înregistrată

sub nr. 604 (f.d.14).

La xxx xxx xxx s-a născut xxxx xxxx, ceea ce se confirmă prin certificatul de

naștere (f.d.15).

Din înscrierile efectuate în carnetul de muncă se atestă că la 18 martie 2015,

prin ordinul nr. 872 al ÎM „47th Paralel” SRL a fost acceptată demisia reclamantei

conform art. 85 alin. (1) Codul muncii, în baza cererii personale (f.d.11).

În certificatul de concediu medical eliberat Rodicăi Ananieva pentru graviditate

și naștere la 18 decembrie 2015, se atestă mențiunea „la întreținerea soțului” și a fost

eliberat pentru perioada 18 decembrie 2015-21 aprilie 2016 (f.d.10).

Conform art. 47 al Constituției Republicii Moldova, statul este obligat să ia

măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea

și bunăstarea, lui și familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința,

6

îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare. Cetățenii au dreptul la

asigurare în caz de: șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte

cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în urma unor împrejurări

independente de voința lor.

Conform art. 49 al Constituției Republicii Moldova, statul facilitează, prin

măsuri economice și prin alte măsuri, formarea familiei și îndeplinirea obligațiilor

ce îi revin. Statul ocrotește maternitatea, copiii și tinerii, stimulând dezvoltarea

instituțiilor necesare. Toate preocupările privind întreținerea, instruirea și educația

copiilor orfani și a celor lipsiți de ocrotirea părinților revin statului și societății. Statul

stimulează și sprijină activitățile de binefacere față de acești copii.

Conform art. 27 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară

de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, indemnizația

de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificative, în termen de 12

luni calculat de la data îndeplinirii condițiilor de stabilire a acestei indemnizații, iar

ajutorul de deces – din ziua următoare zilei de deces. Indemnizația pentru creșterea

copilului până la împlinirea vîrstei de 3 ani solicitată după 12 luni de la data nașterii

copilului se stabilește retroactiv, dar nu mai mult decât pentru 12 luni premergătoare

datei solicitării, dacă solicitarea a avut loc până la împlinirea de către copil a vârstei

de 3 ani. Indemnizația stabilită, dar neîncasată la timp se plătește retroactiv pe o

perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării.(3) Indemnizația neplătită la timp

din vina organului care o stabilește sau o plătește se achită fără nici o limită în

termen.

Astfel, în rezultatul examinării actelor necesare pentru stabilirea indemnizației

de maternitate Rodicăi Ananieva, prin decizia nr.01 din 30 decembrie 2015 a Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Ciocana, mun.Chișinău, i-a fost refuzat în

stabilirea indemnizației de maternitate, deoarece Rodica Ananieva nu întrunește

condițiile prevăzute de art. 16 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr.289 din 22 iulie 2004 și

precum că ar deține statutul de persoană neasigurată doar pe parcursul a 8 luni și 13

luni consecutive premergătoare lunii acordării concediului de maternitate

(decembrie 2015) (f.d.7).

La 22 ianuarie 2016, Rodica Ananieva și Alexandr Ananiev s-au adresat către

Casa Națională de Asigurări Sociale cu plângere, în temeiul art. 33 al Legii privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale nr.289 din 22 iulie 2004, prin care a solicitat examinarea acesteia și anularea

deciziei nr.01 din 30 decembrie 2015 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Ciocana, mun.Chișinău (f.d.5-6).

Prin răspunsul nr. A-58/16 din 08 februarie 2016 i s-a comunicat Rodicăi

Ananieva că în condițiile legislației în vigoare nu i se calculează indemnizație pentru

maternitate, deoarece în sensul art. 16 al al Legii privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr.289 din 22

iulie 2004, se consideră că soția se află la întreținerea soțului asigurat dacă pe

parcursul a 9 luni consecutive premergătoare lunii acordării concediului de

maternitate nu a fost încadrată în niciuna dintre situațiile prevăzute la art.4 al Legii

privind sistemul public de asigurări sociale sau dacă și-a pierdut statutul de asigurat

în această perioadă din motive ce nu i se pot imputa (art.86, alin.(1), lit. b), c), d), f),

7

x) și y) din Codul muncii), fapt confirmat prin carnetul de muncă și prin declarația

scrisă pe propria răspundere că nu este persoană asigurată (f.d.86).

La 20 iulie 2016, Rodica Ananieva a depus petiție către Guvernul Republicii

Moldova și Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat intervenirea

către Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Ciocana, mun.Chișinău, întru

stabilirea și achitarea indemnizației de maternitate ca soție aflată la întreținerea

soțului (f.d.8).

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-906/16; A-924/16 din

03 august 2016, i s-a comunicat Rodicăi Ananieva că Casa Teritorială de Asigurări

Sociale sect. Ciocana, mun.Chișinău, întemeiat i-a refuzat stabilirea indemnizației

de maternitate, deoarece până la acordarea concediului de maternitate s-a aflat la

întreținerea soțului doar 8 luni și 13 zile (f.d.9).

Conform art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut

de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la

cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este

în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea,

în tot sau în parte, a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Din normele legale citate supra rezultă că, respectarea procedurii prealabile de

soluționare a litigiului este obligatorie, în cazul contenciosului administrativ, dacă

legea nu dispune altfel. Însă, demararea procedurii prealabile și ulterior a unui proces

civil este un drept al persoanei care se consideră a fi vătămată într-un drept al său

recunoscut de lege și nu o obligație. Respectiv, dacă o persoană se consideră a fi

vătămată într-un drept al său și dorește restabilirea acestuia, ea are dreptul de a iniția

o procedură în ordinea contenciosului administrativ, doar cu respectarea unei

proceduri prealabile.

Totodată, organul administrativ sesizat este obligat să examineze cererea

prealabilă, fapt ce rezultă din prevederile art. 15 al Legii contenciosului

administrativ. Astfel, legea oferă posibilitatea persoanei de a depune cererea

prealabilă și instituie obligația organului administrativ de a examina această cerere.

La 02 septembrie 2016, reclamanta Rodica Ananieva nefiind de acord cu

răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-906/16; A-924/16 din 03 august

2016, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, prin care a solicitat recunoașterea ilegală a răspunsului Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr.A-906/16, A-924/16 din 03 august 2016 prin care i s-a refuzat

stabilirea indemnizației de maternitate ca soție aflată la întreținerea soțului,

recunoașterea faptului că la momentul ieșirii în concediu prenatal se afla la

întreținerea soțului Alexandr Ananiev, obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale să calculeze și să-i achite indemnizația de maternitate ca soție aflată la

întreținerea soțului, încasarea prejudiciului moral de la Casa Națională de Asigurări

Sociale în mărime de 10000 lei și a cheltuielilor de judecată (f.d.2-4).

Prin hotărârea din 03 octombrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Ananieva și s-a

recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. A-

906/16 din 03 august 2016; s-a recunoscut faptul că Rodica Ananieva la momentul

ieșirii în concediu prenatal se afla la întreținerea soțului Alexandru Ananiev; s-a

8

obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să calculeze și să achite Rodicăi

Ananiev indemnizația de maternitate ca soție aflată la întreținerea soțului; s-a încasat

de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul Rodicăi Ananieva cheltuielile

pentru asistență juridică în sumă de 1000 lei; în rest pretențiile s-au respins (f.d.48,

53-57).

Prin decizia din 23 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a casat hotărârea din 03 octombrie

2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care

s-a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Ananieva

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului

administrativ (f.d.93-102).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia privind

tardivitatea cererii de chemare în judecată depusă de Rodica Ananieva împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Conform art. 17 alin.(1), (4) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau

recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în

care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data primirii răspunsului la

cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea

acesteia; b) data comunicării refuzului de soluționare a unei cereri prin care se

solicită recunoașterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege

pentru soluționarea unei astfel de cereri; c) data comunicării actului administrativ,

în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă. Termenul de 30 de zile

specificat la alin.(1) este termen de prescripție.

În speță, Colegiul reține că instanța de apel a calculat începutul curgerii

termenului de prescripție întru depunerea cererii în instanța de judecată de către

Rodica Ananieva începând cu data următoare răspunsului nr. A-58/16 din 08

februarie 2016 eliberat la soluționarea plângerii sau din data expirării termenului

prevăzut de lege pentru soluționarea plângerii, deoarece depunerea repetată a cererii

prealabile nu ar la duce la suspendarea curgerii termenului de prescripție extinctivă.

În acest sens instanța de apel a concluzionat că, Rodica Ananieva urma să se

adreseze cu cererea de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Ciocana, mun.Chișinău de respingere a cererii de calculare și achitare a

indemnizației de maternitate din contul salariului soțului în termen de 30 zile din

momentul primirii răspunsului la cererea prealabilă, emis de Casa Națională de

Asigurări Sociale la 08 februarie 2016. Concomitent, a specificat că Rodica

Ananieva s-a adresat în instanța de judecată la 02 septembrie 2016, după depunerea

repetată a cererii prealabile, iar al doilea răspuns al Casei Naționale de Asigurări

Sociale nu ar constitui un nou act administrativ, ci doar s-a reiterat poziția anterioară

referitor la lipsa temeiului legal.

La caz, Colegiul relevă că atât reclamanta și-a valorificat dreptul său prin

depunerea cererii prealabile, cât și Casa Națională de Asigurări Sociale de a

răspunde la cererea adresată, doar că instanța de apel a interpretat circumstanțele

cauzei în raport cu normele de drept și pe cale de consecință greșit a calculat

9

începutul curgerii termenului de prescripție pentru adresarea în instanța de judecată

de către Rodica Ananieva.

În această ordine de idei, Colegiul apreciază ca fiind eronată ipoteza instanței

de apel precum că răspunsul din 03 august 2016 ar fi al doilea răspuns și la cererea

repetată a Rodicăi Ananieva, deoarece din răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale, nr. A-906/16, A-924/16 din 03 august 2016, la cererea Rodicăi Ananieva

din 20 iulie 2016, nu se identifică precum că răspunsul ar fi repetat.

Mai mult ca atât, prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-

906/16; A-924/16 din 03 august 2016, cererea din 20 iulie 2016 Rodicăi Ananieva a

fost examinată și respinsă pe fond, dar nicidecum pe motive de tardivitate.

În acest sens, Colegiul precizează că atât pe parcursul procedurii

prealabile/prejudiciare, petiționarul și autoritatea publică au dreptul de a opune

reciproc toate excepțiile și a aduce toate argumentele în susținerea circumstanțelor

invocate.

În cadrul examinării cererii prealabile, executându-și obligația impusă de lege,

conform art.15 al Legii contenciosului administrativ, autoritatea publică este în drept

să respingă cererea prealabilă invocând sau netemeinicia, sau tardivitatea acesteia.

Hotărârea adoptată de organul administrativ după examinarea cererii prealabile este

actul prin care se finalizează faza prejudiciară a soluționării litigiului.

Referitor la aspectul tardivității acțiunii înaintate de Rodica Ananieva constatat

de instanța de apel, Colegiul menționează că, acțiunile de ordinul contenciosului

administrativ sunt supuse examinării sub aspectul respectării termenului de adresare

în instanța de judecată prin prisma prevederilor art.17 al Legii contenciosului

administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, precitate supra.

Colegiul reiterează că instanța de apel respingând cererea de chemare în

judecată depusă de Rodica Ananieva ca fiind tardivă, a constatat că cererea

prealabilă adresată de Rodica Ananieva la 20 iulie 2016 ar fi una repetată și începutul

curgerii termenului urma a fi calculat de la data recepționării răspunsului din 08

februarie 2016 și nu din 03 august 2016, însă a ignorat faptul că din textul

răspunsului datat cu 03 august 2016, nu se distinge că ar fi un răspuns repetat, în

condițiile când autoritatea publică s-a expus pe fondul acestuia.

Examinând cererea din 20 iulie 2016 a Rodicăi Ananieva și respingând-o ca

fiind neîntemeiată, autoritatea publică a omis să invoce tardivitatea cererii prealabile

sau faptul că cererea este repetată și astfel a oferit posibilitatea reclamantei, în termen

de 30 zile, de a depune acțiune în judecată.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, cele descrise cert indică

la examinarea superficială a circumstanțelor cauzei, deoarece prezintă relevanță și

folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat,

rezultând din specificul acestui și care presupune în sine lămurirea completă și pe

bază de dovezi certe, pertinente și concludente a situației de fapt, or, concluzia

instanței de apel este rezultatul examinării superficiale a litigiului dedus judecății,

fără o apreciere și elucidare corespunzătoare a circumstanțelor cauzei și interpretării

eronate a probatoriului administrat în cauză în raport cu normele de drept național și

internațional.

Or, principiul procesului echitabil, garantat de art.6 CEDO, reclamă că

hotărârea să fie motivată, justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care

10

l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul

prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii

judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia,

1986).

La rejudecarea cauzei este imperativ de ținut cont de cele expuse și instanța de

apel urmează a se expune asupra temeiniciei acțiunii depuse de către Rodica

Ananieva privind contestarea actului administrativ, omițând aspectul tardivității și

în dependență de cele obținute să emită o hotărâre conformă prevederilor legale,

respectând dreptul părților la un proces echitabil.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Rodica

Ananieva și a casa integral decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/netemeiniciei acțiunii, urmează să ia în considerare pretențiile înaintate,

prin prisma argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte și

normelor de drept aplicabile speței, ca în consecință soluția adoptată să fie certă,

coerentă și conformă prevederilor legale. Caracterul peremptoriu al concluziei

instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților,

circumstanțele pricinii, probele administrate și cercetate și normele de drept material

aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Rodica Ananieva.

Se casează decizia din 23 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Ananieva împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului administrativ, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Luiza Gafton

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

11