3ra-720/17 — Contestarea actelor administrative

Prima instanță: A. Arhip 3ra–720/17

Instanța de apel: A. Panov, A. Danilov, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Amarfii împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 29 iunie 2016, avocatul Lefter Stela, în interesele Nataliei Amarfii,

s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale, solicitând recunoașterea dreptului reclamantei la indemnizația

lunară pentru îngrijirea copilului Negură Vlaicu Matei, până la vârsta de 3 ani ca

persoană angajată în câmpul muncii și asigurată social, punând la baza calculelor

salariul reclamantei din ultimele 12 luni până la suspendarea contractului

individual de muncă; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze

indemnizația pentru îngrijirea copilului Negură Vlaicu Matei până la vârsta de 1,5

ani stabilită inițial ca unei persoane neasigurate, cu aplicarea regulilor stabilite

persoanelor asigurate social, punând la baza calculelor salariul din ultimele 12 luni

de până la suspendarea contractului individual de muncă; încasarea sumei de

50000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat, că începând cu data de 19 iunie

2006, a fost angajată în funcția de specialist coordonator, secția analitico-

organizatorică a Direcției generale Stare Civilă Rezina, după care pe parcursul

anilor 2006-2012 a avansat în alte funcții în cadrul aceleiași unități de muncă.

În anul 2012, după participarea la un concurs, în temeiul scrisorii Guvernului

RM din 06 august 2012, Amarfii Natalia a fost selectată pentru desfășurarea

studiilor de masterat la Universitatea din Ottawa în vederea perfecționării

profesionale și ameliorării competențelor în spiritul practicilor consacrate în

occident, în legătură cu acest fapt fiind suspendate raporturile de serviciu pe

perioada studiilor.

După finalizarea studiilor, la data de 01 septembrie 2014, reclamanta Amarfii

Natalia a revenit, însă, revenirea a coincis cu împlinirea termenului pentru

solicitarea concediului prenatal.

În acest sens, reclamanta s-a adresat la CTAS Rezina cu cerere, anexând

certificatul de concediu medical pentru perioada prenatală și post-natală, cu scop

de a beneficia de indemnizația pentru concediul de maternitate.

La data de 31 octombrie 2014, CTAS Rezina a refuzat reclamantei în

acordarea indemnizației de maternitate motivând că, în ultimele 12 luni

calendaristice Amarfii Natalia nu a achitat contribuții sociale.

Nefiind de acord cu răspunsul CTAS Rezina, Amarfii Natalia l-a contestat la

Casa Națională de Asigurări Sociale, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și

Familiei, iar ulterior în instanța de judecată, solicitând obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să-i stabilească, să-i calculeze și să-i achite indemnizația de

maternitate ca unei persoane asigurate, calculată din salariul primit în perioada

ultimelor 12 luni până la suspendarea contractului individual de muncă.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 mai 2015, menținută

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2015 și încheierea Curții

Supreme de Justiție din 23 martie 2016, Casa Națională de Asigurări Sociale a fost

obligată să-i stabilească, să-i calculeze și să-i achite Nataliei Amarfii indemnizația

de maternitate ca persoană asigurată, calculată din salariul primit în perioada

ultimelor 12 luni până la suspendarea contractului individual de muncă.

Necătând la faptul că, prin actele judecătorești menționate Nataliei Amarfii i-a

fost recunoscut dreptul de a beneficia de indemnizație de maternitate ca persoană

asigurată, calculată din salariul primit în perioada ultimelor 12 luni până la

suspendarea contractului individual de muncă, după ce a născut la data de 01

februarie 2015 fiul Negura Vlaicu Matei, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a

ținut cont de constatările instanțelor din actele judecătorești menționate, și anume

că Amarfii Natalia a fost recunoscută cu dreptul de a beneficia de indemnizație de

maternitate ca persoană asigurată, calculându-i și achitându-i indemnizația pentru

îngrijirea copilului.

Nefiind de acord cu acest fapt, reclamanta Amarfii Natalia s-a adresat Casei

Naționale de Asigurări Sociale cu o cerere prin care a solicitat ca în temeiul

hotărârii irevocabile a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 mai 2015, să-i fie

efectuată recalcularea sumei indemnizației sociale lunare pentru îngrijirea

copilului, începând cu data de 01 februarie 2015 și achitarea acesteia.

Prin răspunsul din 07 iunie 2016, Casa Națională de Asigurări Sociale a

refuzat recalcularea indemnizației relevând că, actele judecătorești menționate nu

impun obligația de a recalcula indemnizațiile sociale lunare pentru îngrijirea

copilului, iar solicitarea Nataliei Amarfii nu are temei juridic, or indemnizația

pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 1,5 ani sau indemnizația pentru

creșterea copilului până la vârsta de 3 ani sunt prestații de asigurări sociale diferite.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 07 noiembrie 2016, a

fost admisă parțial acțiunea reclamantei, dispunându-se obligarea Casei Naționale

de Asigurări Sociale să recalculeze indemnizația calculată Nataliei Amarfii pentru

îngrijirea copilului minor Negură Vlaicu Matei, cu aplicarea procedurilor stabilite

pentru persoanele asigurate social și luând în considerare salariul determinat și

calculat pentru ultimele 12 luni, până la suspendarea raportului de serviciu. S-a

încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul Nataliei

Amarfii suma de 1000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral, suma de

3000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma de 800 lei cu titlu de

cheltuieli de judecare a pricinii, în total suma de 4800 lei. În rest acțiunea s-a

respins ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 07 noiembrie 2016.

La data de 10 mai 2017, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea reclamantei să fie admisă.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat legea

materială.

La data de 17 iulie 2017, avocatul Lefter Stela, în interesele Amarfii Nataliei,

a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referința la cererea de

recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs a recurentei Casa Națională de Asigurări Sociale.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Tamara Chișca-Doneva