3ra-720/17 — Contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Contestarea actelor administrative
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
3ra-720/17 — Contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: A. Arhip 3ra–720/17
Instanța de apel: A. Panov, A. Danilov, A. Pahopol
Î N C H E I E R E
26 iulie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova
Judecători – Iurie Bejenaru, Tamara Chișca-Doneva
examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Amarfii împotriva
Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută
hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 noiembrie 2016,
c o n s t a t ă:
La data de 29 iunie 2016, avocatul Lefter Stela, în interesele Nataliei Amarfii,
s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de
Asigurări Sociale, solicitând recunoașterea dreptului reclamantei la indemnizația
lunară pentru îngrijirea copilului Negură Vlaicu Matei, până la vârsta de 3 ani ca
persoană angajată în câmpul muncii și asigurată social, punând la baza calculelor
salariul reclamantei din ultimele 12 luni până la suspendarea contractului
individual de muncă; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze
indemnizația pentru îngrijirea copilului Negură Vlaicu Matei până la vârsta de 1,5
ani stabilită inițial ca unei persoane neasigurate, cu aplicarea regulilor stabilite
persoanelor asigurate social, punând la baza calculelor salariul din ultimele 12 luni
de până la suspendarea contractului individual de muncă; încasarea sumei de
50000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a menționat, că începând cu data de 19 iunie
2006, a fost angajată în funcția de specialist coordonator, secția analitico-
organizatorică a Direcției generale Stare Civilă Rezina, după care pe parcursul
anilor 2006-2012 a avansat în alte funcții în cadrul aceleiași unități de muncă.
În anul 2012, după participarea la un concurs, în temeiul scrisorii Guvernului
RM din 06 august 2012, Amarfii Natalia a fost selectată pentru desfășurarea
studiilor de masterat la Universitatea din Ottawa în vederea perfecționării
profesionale și ameliorării competențelor în spiritul practicilor consacrate în
occident, în legătură cu acest fapt fiind suspendate raporturile de serviciu pe
perioada studiilor.
După finalizarea studiilor, la data de 01 septembrie 2014, reclamanta Amarfii
Natalia a revenit, însă, revenirea a coincis cu împlinirea termenului pentru
solicitarea concediului prenatal.
În acest sens, reclamanta s-a adresat la CTAS Rezina cu cerere, anexând
certificatul de concediu medical pentru perioada prenatală și post-natală, cu scop
de a beneficia de indemnizația pentru concediul de maternitate.
La data de 31 octombrie 2014, CTAS Rezina a refuzat reclamantei în
acordarea indemnizației de maternitate motivând că, în ultimele 12 luni
calendaristice Amarfii Natalia nu a achitat contribuții sociale.
Nefiind de acord cu răspunsul CTAS Rezina, Amarfii Natalia l-a contestat la
Casa Națională de Asigurări Sociale, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și
Familiei, iar ulterior în instanța de judecată, solicitând obligarea Casei Naționale de
Asigurări Sociale să-i stabilească, să-i calculeze și să-i achite indemnizația de
maternitate ca unei persoane asigurate, calculată din salariul primit în perioada
ultimelor 12 luni până la suspendarea contractului individual de muncă.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 mai 2015, menținută
prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2015 și încheierea Curții
Supreme de Justiție din 23 martie 2016, Casa Națională de Asigurări Sociale a fost
obligată să-i stabilească, să-i calculeze și să-i achite Nataliei Amarfii indemnizația
de maternitate ca persoană asigurată, calculată din salariul primit în perioada
ultimelor 12 luni până la suspendarea contractului individual de muncă.
Necătând la faptul că, prin actele judecătorești menționate Nataliei Amarfii i-a
fost recunoscut dreptul de a beneficia de indemnizație de maternitate ca persoană
asigurată, calculată din salariul primit în perioada ultimelor 12 luni până la
suspendarea contractului individual de muncă, după ce a născut la data de 01
februarie 2015 fiul Negura Vlaicu Matei, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a
ținut cont de constatările instanțelor din actele judecătorești menționate, și anume
că Amarfii Natalia a fost recunoscută cu dreptul de a beneficia de indemnizație de
maternitate ca persoană asigurată, calculându-i și achitându-i indemnizația pentru
îngrijirea copilului.
Nefiind de acord cu acest fapt, reclamanta Amarfii Natalia s-a adresat Casei
Naționale de Asigurări Sociale cu o cerere prin care a solicitat ca în temeiul
hotărârii irevocabile a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 mai 2015, să-i fie
efectuată recalcularea sumei indemnizației sociale lunare pentru îngrijirea
copilului, începând cu data de 01 februarie 2015 și achitarea acesteia.
Prin răspunsul din 07 iunie 2016, Casa Națională de Asigurări Sociale a
refuzat recalcularea indemnizației relevând că, actele judecătorești menționate nu
impun obligația de a recalcula indemnizațiile sociale lunare pentru îngrijirea
copilului, iar solicitarea Nataliei Amarfii nu are temei juridic, or indemnizația
pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 1,5 ani sau indemnizația pentru
creșterea copilului până la vârsta de 3 ani sunt prestații de asigurări sociale diferite.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 07 noiembrie 2016, a
fost admisă parțial acțiunea reclamantei, dispunându-se obligarea Casei Naționale
de Asigurări Sociale să recalculeze indemnizația calculată Nataliei Amarfii pentru
îngrijirea copilului minor Negură Vlaicu Matei, cu aplicarea procedurilor stabilite
pentru persoanele asigurate social și luând în considerare salariul determinat și
calculat pentru ultimele 12 luni, până la suspendarea raportului de serviciu. S-a
încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul Nataliei
Amarfii suma de 1000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral, suma de
3000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma de 800 lei cu titlu de
cheltuieli de judecare a pricinii, în total suma de 4800 lei. În rest acțiunea s-a
respins ca neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, s-a respins apelul
declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea Judecătoriei
Centru, mun. Chișinău din 07 noiembrie 2016.
La data de 10 mai 2017, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, prin care a solicitat
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi
hotărâri prin care acțiunea reclamantei să fie admisă.
În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat legea
materială.
La data de 17 iulie 2017, avocatul Lefter Stela, în interesele Amarfii Nataliei,
a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referința la cererea de
recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale,
neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce
urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența
unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod
unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că
reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este
impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor
încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării
recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea
recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în
care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în
detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs a recurentei Casa Națională de Asigurări Sociale.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)
CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Casa Națională de
Asigurări Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecător Svetlana Filincova,
Judecători Iurie Bejenaru,
Tamara Chișca-Doneva