3ra-720/17 — Contestarea actelor administrative

Prima instanță: A. Arhip 3ra–720/17 Instanța de apel: A. Panov, A. Danilov, A. Pahopol Î N C H E I E R E 26 iulie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova Judecători – Iurie Bejenaru, Tamara Chișca-Doneva examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Amarfii împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 07 noiembrie 2016, c o n s t a t ă: La data de 29 iunie 2016, avocatul Lefter Stela, în interesele Nataliei Amarfii, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând recunoașterea dreptului reclamantei la indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului Negură Vlaicu Matei, până la vârsta de 3 ani ca persoană angajată în câmpul muncii și asigurată social, punând la baza calculelor salariul reclamantei din ultimele 12 luni până la suspendarea contractului individual de muncă; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze indemnizația pentru îngrijirea copilului Negură Vlaicu Matei până la vârsta de 1,5 ani stabilită inițial ca unei persoane neasigurate, cu aplicarea regulilor stabilite persoanelor asigurate social, punând la baza calculelor salariul din ultimele 12 luni de până la suspendarea contractului individual de muncă; încasarea sumei de 50000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat, că începând cu data de 19 iunie 2006, a fost angajată în funcția de specialist coordonator, secția analitico- organizatorică a Direcției generale Stare Civilă Rezina, după care pe parcursul anilor 2006-2012 a avansat în alte funcții în cadrul aceleiași unități de muncă. În anul 2012, după participarea la un concurs, în temeiul scrisorii Guvernului RM din 06 august 2012, Amarfii Natalia a fost selectată pentru desfășurarea studiilor de masterat la Universitatea din Ottawa în vederea perfecționării profesionale și ameliorării competențelor în spiritul practicilor consacrate în occident, în legătură cu acest fapt fiind suspendate raporturile de serviciu pe perioada studiilor.

După finalizarea studiilor, la data de 01 septembrie 2014, reclamanta Amarfii Natalia a revenit, însă, revenirea a coincis cu împlinirea termenului pentru solicitarea concediului prenatal. În acest sens, reclamanta s-a adresat la CTAS Rezina cu cerere, anexând certificatul de concediu medical pentru perioada prenatală și post-natală, cu scop de a beneficia de indemnizația pentru concediul de maternitate. La data de 31 octombrie 2014, CTAS Rezina a refuzat reclamantei în acordarea indemnizației de maternitate motivând că, în ultimele 12 luni calendaristice Amarfii Natalia nu a achitat contribuții sociale.

Nefiind de acord cu răspunsul CTAS Rezina, Amarfii Natalia l-a contestat la Casa Națională de Asigurări Sociale, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, iar ulterior în instanța de judecată, solicitând obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i stabilească, să-i calculeze și să-i achite indemnizația de maternitate ca unei persoane asigurate, calculată din salariul primit în perioada ultimelor 12 luni până la suspendarea contractului individual de muncă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 mai 2015, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2015 și încheierea Curții Supreme de Justiție din 23 martie 2016, Casa Națională de Asigurări Sociale a fost obligată să-i stabilească, să-i calculeze și să-i achite Nataliei Amarfii indemnizația de maternitate ca persoană asigurată, calculată din salariul primit în perioada ultimelor 12 luni până la suspendarea contractului individual de muncă.

Necătând la faptul că, prin actele judecătorești menționate Nataliei Amarfii i-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de indemnizație de maternitate ca persoană asigurată, calculată din salariul primit în perioada ultimelor 12 luni până la suspendarea contractului individual de muncă, după ce a născut la data de 01 februarie 2015 fiul Negura Vlaicu Matei, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a ținut cont de constatările instanțelor din actele judecătorești menționate, și anume că Amarfii Natalia a fost recunoscută cu dreptul de a beneficia de indemnizație de maternitate ca persoană asigurată, calculându-i și achitându-i indemnizația pentru îngrijirea copilului. Nefiind de acord cu acest fapt, reclamanta Amarfii Natalia s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu o cerere prin care a solicitat ca în temeiul hotărârii irevocabile a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 19 mai 2015, să-i fie efectuată recalcularea sumei indemnizației sociale lunare pentru îngrijirea copilului, începând cu data de 01 februarie 2015 și achitarea acesteia. Prin răspunsul din 07 iunie 2016, Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat recalcularea indemnizației relevând că, actele judecătorești menționate nu impun obligația de a recalcula indemnizațiile sociale lunare pentru îngrijirea copilului, iar solicitarea Nataliei Amarfii nu are temei juridic, or indemnizația pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 1,5 ani sau indemnizația pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani sunt prestații de asigurări sociale diferite.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 07 noiembrie 2016, a fost admisă parțial acțiunea reclamantei, dispunându-se obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze indemnizația calculată Nataliei Amarfii pentru îngrijirea copilului minor Negură Vlaicu Matei, cu aplicarea procedurilor stabilite pentru persoanele asigurate social și luând în considerare salariul determinat și calculat pentru ultimele 12 luni, până la suspendarea raportului de serviciu. S-a încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul Nataliei Amarfii suma de 1000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral, suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecare a pricinii, în total suma de 4800 lei.

În rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, s-a respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 noiembrie 2016. La data de 10 mai 2017, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea reclamantei să fie admisă. În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat legea materială. La data de 17 iulie 2017, avocatul Lefter Stela, în interesele Amarfii Nataliei, a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referința la cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs a recurentei Casa Națională de Asigurări Sociale. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecător Svetlana Filincova, Judecători Iurie Bejenaru, Tamara Chișca-Doneva