2ra-662/19 — repararea prejudiciului material si moral cauzat in urma provocarii vatamarii intentionate

2ra-662/19 — repararea prejudiciului material si moral cauzat in urma provocarii vatamarii intentionate (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-662/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. O.Cojocaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Minciuna, V.Mihaila, V.Sîrbu)

ÎNCHEIERE

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Nicolae Mîșegrebov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae

Mîșegrebov împotriva Jannei Mannic cu privire la repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care au fost respinse apelurile declarate de Nicolae Mîșegrebov și de Janna

Mannic și a fost menținută hotărârea din 3 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 20 martie 2017, Nicolae Mîșegrebov a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Jannei Mannic cu privire la repararea prejudiciului material

și moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că prin decizia irevocabilă din

27 martie 2014 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău s-a constatat că

pârâta Janna Mannic a fost recunoscută culpabilă de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, provocându-i vătămare intenționată

medie a integrității corporale, urmată de dereglarea sănătății și pierderea

capacității de muncă, iar ca consecință i-a provocat acestuia prejudiciul

material, deoarece din cauza fracturii produse la deget a fost nevoit să se

adreseze la spital, unde a suportat cheltuieli în legătură cu procurarea

medicamentelor în sumă de 2673,37 lei, examinare radiologică în sumă de 22

lei și tratament staționar în sumă totală de 1900 lei.

Din cauza fracturii cauzate, dânsul a fost privat de capacitatea de a munci,

fiind constructor de profesie, iar valoarea prejudiciului material constituind

suma de 620 dolari SUA și 2650 lei, ceea ce constituie venitul ratat, în legătură

1

cu imposibilitatea executării lucrărilor de construcție, în urma cărora urma a fi

remunerat.

Nicolae Mîșegrebov a solicitat încasarea din contul pârâtei Janna Mannic

în beneficiul său a prejudiciului cauzat în urma săvârșirii infracțiunii și anume: a

sumei de 2673,37 lei cu titlu de cheltuieli în legătură cu procurarea

medicamentelor, a sumei de 22 lei cu titlu de cheltuieli legate de examinarea

radiologică, a sumei de 1900 lei cu titlu de cheltuieli legate de tratamentul

staționar, a sumei de 620 dolari SUA cu titlu de venit nerealizat, precum și a

cheltuielilor de asistență juridică suportate în procesul penal în sumă de 4000 lei

și în sumă de 2500 lei suportate în prezentul litigiu și a prejudiciului moral

manifestat printr-un stres continuu în sumă de 100 000 lei.

Prin hotărârea din 3 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Mîșegrebov a fost

admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul pârâtei Janna Mannic în

beneficiul lui Nicolae Mîșegrebov a prejudiciului material pentru procurarea

medicamentelor în sumă de 2 673,37 lei, a sumei de 22 lei pentru examinare

radiologică, a cheltuielilor de asistență juridică suportate în procesul penal în

sumă de 4 000 lei, a prejudiciului moral în sumă de 2 000 lei și a taxei de stat în

beneficiul statului în sumă de 300,86 lei, iar în total a sumei de 8 695,37 lei. În

rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin hotărârea suplimentară din 28 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, s-a încasat din contul pârâtei Janna Mannic în beneficiul lui

Nicolae Mîșegrebov a cheltuielilor pentru asistență juridică suportate în

prezentul litigiu în sumă de 2000 lei.

Prin decizia din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost

respinse apelurile declarate de Nicolae Mîșegrebov și de Janna Mannic și a fost

menținută hotărârea din 3 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani.

Pentru a hotărî astfel, instanțele de judecată au constatat că în baza

deciziei definitive și irevocabilă din 27 martie 2014 a Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău, Janna Mannic a fost recunoscută vinovată de vătămarea

corporală medie a lui Nicolae Mîșegrebov, provocându-i fractura în baza

falangei medii a degetului, edem al țesuturilor moi, astfel încât temei al apariției

răspunderii delictuale este fapta juridică de vătămare corporală medie a

reclamantului.

În legătură cu fapta culpabilă comisă, Nicolae Mîșegrebov a pretins

cauzarea prejudiciului material, constituit din cheltuieli pentru procurarea

medicamentelor în sumă de 2 673,37 lei, examen radiologie în sumă de 22 lei și

tratament staționat în sumă de 1 900 lei, motiv pentru care s-a ajuns la concluzia

că între fapta prejudiciabilă comisă de către pârâtă și prejudiciul material

constituit din cheltuielile pentru procurarea medicamentelor există legătură de

cauzalitate, din care considerent s-a dispus încasarea din contul pârâtei în

beneficiul reclamantului a sumei de 2 695 lei.

2

În partea ce ține de încasarea sumei de 1 900 lei, rezultată din tratamentul

staționar, instanțele de judecată au relevat că asemenea cheltuieli nu și-au găsit

confirmarea prin probe în cadrul examinării cauzei. Or, în condițiile art. 118

Cod de procedură civilă, Nicolae Mîșegrebov nu a prezentat probe pertinente și

concludente care ar demonstra faptul suportării cheltuielilor rezultate din

tratamentul staționar, iar extrasul-trimitere nu atestă și suportarea efectivă a

cărora cheltuieli, acesta confirmă aflarea în staționar, diagnosticul clinic și

tratamentul urmat.

În privința solicitării lui Nicolae Mîșegrebov privind încasarea venitului

ratat în sumă de 620 dolari SUA și a sumei de 2650 lei, care rezultă din faptul

că activând în funcție de constructor nu a putut să-și îndeplinească obligațiunile

sale privind construcția unui șemineu și zugrăvirea și vopsirea pereților casei,

acestea au fost respinse.

Or, în condițiile art. 118 Cod de procedură civilă, Nicolae Mîșegrebov nu

a prezentat probe pertinente și concludente, care ar demonstra faptul, că între

fapta culpabilă comisă de către pârâtă și obligațiunile sale privind construcția

unui șemineu și zugrăvirea și vopsirea pereților casei ar există vreo legătură de

cauzalitate, confirmată prin încheierea vreunui contract, deviz de cheltuieli cu

antreprenorul, iar simpla invocarea a acestui fapt, deopotrivă cu declarațiile

martorului, audiat în instanța de fond, nu este suficient pentru antrenarea

răspunderii și repararea prejudiciului ce ține de venitul ratat.

Cât privește cuantumul prejudiciului moral, instanțele de judecată l-au

apreciat conform criteriilor prevăzute de art. 1423 Cod civil, ținând cont de

criteriului echității, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral

trebuie să fie juste, raționale, echitabile, adică în așa fel trebuie stabilite încît să

asigure efectiv o compensare suficientă și nicidecum exagerată a cuantumului

prejudiciului moral în sumă de 2000 lei.

Prin urmare, suma dispusă spre încasare este echitabilă suferințelor și

constituie o satisfacere justă și nu este excesivă pentru pârâtă, ținută să o

plătească și nici venit nejustificat pentru reclamant. În același timp, instanțele au

menționat că suma de 100000 lei pretinsă de reclamant cu titlu de prejudiciu

moral este exagerată, motiv din care nu poate fi satisfăcută integral.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, la 21 ianuarie 2019 Nicolae Mîșegrebov le-a contestat

cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a actelor judecătorești

ce constituie obiectul prezentului recurs în partea respingerii pretenției cu

privire la încasarea venitului ratat și a admiterii parțiale a pretenției cu privire la

repararea prejudiciului moral cu pronunțarea în aceste părți a unei hotărâri noi,

de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel anexate la dosar,

suplimentar invocându-se că instanțele de judecată în mod nejustificat au

respins cerința privind încasarea venitului ratat în sumă de 620 dolari SUA și

2650 lei, menționând că lucrările de reparație nu au fost executate nu din cauza

3

reclamantului, însă pe motiv că s-a renunțat în general la acestea, fapt confirmat

de martorul Svetlana Cicinova.

Instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat declarațiile martorului

Svetlanei Cicinova, or ultima a confirmat că neexecutarea lucrărilor a fost

generată anume din motivul că recurentul avea fractură, iar mâna era în gips și

din acest considerent nu putea să lucreze. Renunțul la executarea lucrărilor a

fost anume din cauza stării acestuia de sănătate care a durat mult timp, așa cum

a indicat însăși martorul repectiv.

Astfel, recurentul nu a putut să-și execute lucrările în termenul indicat la

pct. 3 din contract, adică în perioada de la 10 octombrie 2008 până la 10

decembrie 2008, care era important pentru beneficiar.

Cu referire la încasarea prejudiciului moral, instanțele de judecată în mod

nejustificat au diminuat cuantumul acestuia și nu au luat în considerație

impactul negativ, care au avut acțiunile pârâtei asupra stării sale de sănătate,

psihice și emoționale, cu atât mai mult că cauza penală privind învinuirea Jannei

Mannic s-a examinat un timp îndelungat.

Ca urmare, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de admitere parțială a acțiunii (f.d.171-173).

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 septembrie

2018 (f.d.158), dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

la dosar lipsesc. Astfel, recursul declarat la 21 ianuarie 2019 (f.d.171) este în

termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Nicolae Mîșegrebov în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

4

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Nicolae Mîșegrebov

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în

contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

5

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Nicolae Mîșegrebov.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Nicolae Mîșegrebov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

6