2ra-1619/20 — repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei in termen rezonabil

2ra-1619/20 — repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei in termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1619/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Puica)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

DECIZIE

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Zinovia Macicalișvili, reprezentată de avocatul

Petru Răileanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zinovia

Macicalișvili împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 01 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Zinovia Macicalișvili, reprezentată de avocatul Petru

Răileanu, și a fost menținută hotărârea din 16 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 18 iunie 2018 Zinovia Macicalișvili, reprezentată de avocatul Petru

Răileanu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu

privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

penale și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 12 februarie 2014, a înaintat organului de

urmărire penală o plângere privind tragerea la răspundere penală a persoanelor care

ilegal au deposedat-o de 1/2 cotă-parte din apartamentul nr. xxxxx. Prin ordonanța

din 01 martie 2014 a fost recunoscută în calitate de partea vătămată în cadrul

procesului penal și în calitate de parte civilă, fiind prezumat un prejudiciu material

în suma de 556 827 de lei. La 12 martie 2014, organul de urmărire penală din cadrul

Inspectoratului de Poliție Buiucani, mun.Chișinău a pornit urmărirea penală

nr.2014030640 conform semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 190

alin. (5) CP.

A relatat că prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Buiucani,

mun.Chișinău, Furtuna Victor, din 30 aprilie 2014 s-a dispus de a scoate de sub

urmărire penală pe Anatolii Panov, Liubovi Panova și Galina Manuchian, pe motiv

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, cu clasarea cauzei penale nr.

sect.Buiucani, mun.Chișinău, Vladislav Guțan din 18 iunie 2014 a fost anulată

ordonanța de clasare a cauzei penale nr. 2014030640 și reluată urmărirea penală,

stabilind termenul efectuării urmăririi penale până la data de 18 iulie 2014.

A relevat că prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Buiucani, mun.

Chișinău, Ion Ticu din 28 noiembrie 2014 au fost scoși de sub urmărire penală

Anatolii Panov, Liubovi Panov și Galina Manuchian, pe motiv că nu există faptul

infracțiunii și din nou clasată cauza penală nr.2014030640. Prin ordonanța

procurorului sect.Buiucani, mun.Chișinău, Eduard Mașnic din 30 decembrie 2014 a

fost admisă plângerea Zinoviei Macicalișvili în partea ce ține de anularea ordonanței

din 28 noiembrie 2014, emisă de către procurorul în Procuratura sect.Buiucani,

mun.Chișinău, Ion Ticu, cât și a ordonanței procurorului adjunct, N.Tricolici din 11

decembrie 2014, emisă în ordinea art. 299/1-299/2 CPP, prin care plângerea

Zinoviei Macicalișvili a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind dispusă reluarea

urmăririi penale pe cauza penală nr.2014030640, stabilind termenul efectuării

urmăririi penale până la data de 30 ianuarie 2015.

A remarcat că, prin ordonanța procurorului în Procuratura sect.Buiucani,

Timofeevici Ion din 26 iunie 2015, au fost scoși de sub urmărire penală Anatolii

Panov, Liubovi Panov și Galina Manuchian, pe motivul lipsei în acțiunile lor a

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, cu clasarea

procesului penal.

A relatat că, la plângerea părții vătămate, prin ordonanța Procurorului interimar

al sect.Buiucani, mun.Chișinău, Eduard Mașnic din 23 iulie 2015 a fost dispus de a

refuza în admiterea plângerii, din motive indicate în partea descriptivă a ordonanței.

A comunicat că, prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 08

octombrie 2015 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petiționarei Zinovia

Macicalișvili înaintată în ordinea art. 313 CPP. Ca urmare, nefiind de acord cu

încheierea dată, la 19 octombrie 2015, avocatul Petru Răileanu, acționând în

interesele părții vătămate Zinovia Macicalișvili a declarat recurs împotriva acesteia

în ordinea art.313 alin. (6) CPP.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie

2015 a fost admis recursul declarat de către avocatul Petru Răileanu în interesele

petiționarei, casată încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 08

octombrie 2015 și declarate nule ordonanța procurorului în Procuratura Buiucani,

mun.Chișinău Timofeevici Ion din 26 iunie 2015 și ordonanța procurorului

interimar al sect.Buiucani mun.Chișinău, Mașnic Eduard din 23 iulie 2015, fiind

remise materialele cauzei procurorului sect. Buiucani, mun. Chișinău, pentru

înlăturarea încălcărilor depistate.

A notat că, în continuare, prin ordonanța procurorului în Procuratura

sect.Buiucani, mun.Chișinău, Gheorghe Mihăilă, din 27 septembrie 2016, au fost

scoși de sub urmărire penală Anatolii Panov, Liubovi Panov și Galina Manuchian

din lipsa în acțiunile acestora a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 190

alin.(5) CP și clasat procesul penal nr.2014030640 din lipsa elementelor infracțiunii.

Prin ordonanța Procurorului, adjunct- interimar al procurorului-șef al

Procuraturii sectorului Buiucani mun.Chișinău, Oleg Popov, din 01 noiembrie 2016,

a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea avocatului Petru Răileanu.

A afirmat că în situația creată, au fost nevoiți la 10 februarie 2017 să declare

din nou recurs împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediu Buiucani, din 03

februarie 2017, care a fost admis de către Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău

2

prin decizia din 22 martie 2017, casată încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 03 februarie 2017 și transmisă cauza la rejudecare în aceiași instanță,

în alt complet de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

din 20 iulie 2017, a fost respinsă plângerea avocatului Petru Răileanu în interesele

petiționarei Zinovia Macicalișvili înaintată în temeiul art.313 CPP.

În final, prin decizia Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău din 06

decembrie 2017, a fost respins ca nefondat recursul declarat de avocatul Petru

Răileanu în numele Zinoviei Macicalișvili și menținută încheierea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 20 iulie 2017.

În asemenea circumstanțe, a evidențiat că cauza penală s-a aflat la organul de

urmărire penală și instanțele judecătorești mai mult de 3 ani și 9 luni. Cu toate că,

respectiva cauză penală nu a fost una complexă, figurând doar trei învinuiți, astfel,

într-o societate democrată pe o asemenea cauză urma a fi efectuată urmărirea penală

și examinată în instanța de judecată cel mult un an de zile, însă, acțiunile procesuale

pe caz au fost efectuate de către organul de urmărire penală cu întreruperi

nemotivate. Astfel, a remarcat că timp de 3 ani și 9 luni de zile, începând cu data

sesizării organului de urmărire penală despre săvârșirea infracțiunii, organul de

urmărire penală a efectuat aproximativ 20 acțiuni procesuale, iar restul timpului a

fost pierdut în zadar, cauza având întreruperi nemotivate. A relevat că și instanțele

judecătorești au amânat ședințele de judecată pe perioade de timp destul de lungi.

A reiterat că pe parcursul urmăririi penale și a judecării cauzei, în calitate de

participant la proces a avut un comportament adecvat, însă procurorii care au

instrumentat cauza dată și-au arătat comportamentul neadecvat și au emis

ordonanțele de încetare a urmăririi penale neîntemeiate care ulterior au fost anulate,

or, după anularea acestor ordonanțe, acțiunile procesuale au fost efectuate cu

întârzieri nemotivate. Totodată, a subliniat că și instanțele judecătorești au examinat

plângerile și recursurile sale în ordinea art. 313 CPP, încălcând termenul stabilit de

cod.

A susținut că procesul dat a fost și este unul deosebit de important, astfel încât

în plângerea sa înaintată, organul de urmărire penală a invocat încălcarea dreptului

său de proprietate. A considerat că în vederea examinării juste a pretențiilor ce

decurg din Legea nr.87 din 21.04.2011, pe lângă respectarea strictă a cadrului

procedural impus de dispozițiile CPP și CPC, este necesară și cunoașterea, în

special de către instanțele judecătorești, a jurisprudenței constatate a Curții

Europene, prin care s-au definitivat deja principii după care se examinează astfel de

pretenții.

A explicat că, aceste pretenții se caracterizează prin conținut specific, în

funcție de obiectul probațiunii, subiecții procesuali, termenul de examinare, sarcina

probațiunii (sarcina probațiunii de lipsă a încălcării dreptului, sarcina de a dovedi

suportarea prejudiciului material, etc.), inclusiv soluțiile deduse din jurisprudența

Curții Europene pentru Drepturile Omului.

A relevat că în temeiul prevederilor Legii nr.87 din 21.04.2011, în materia

pretinselor violări a duratei procedurilor penale victima unei infracțiuni poate

pretinde durata nerezonabilă a procedurilor penale în legătură cu imposibilitatea

soluționării aspectului civil, și anume examinarea excesiv de lungă a acțiunii sale

civile în cadrul procedurilor penale. Cu referire la criteriile de apreciere a

termenului de examinare a cauzei, a declarat că cauza penală nu este dificilă din

3

punct de vedere factologic sau juridic, nu prezintă nici o complexitate, deoarece pe

dosar au participat reclamanta și trei persoane bănuite.

A afirmat că în calitatea sa de parte vătămată și civilă s-a folosit cu bună-

credință de drepturile sale procedurale pe parcursul examinării pricinii, însă,

tergiversarea cauzei se datorează atât conduitei organului de urmărire penală, cât și

a instanțelor de judecată care examinând cauza nu au utilizat toate măsurile legale

ce țin de examinarea cauzei în termen rezonabil și nu au respectat obligația de

diligență impusă statului.

Totodată, a declarat că dânsei nu i se poate incuba careva inacțiuni ale

organelor responsabile sau a comportamentului ilegal, or, odată cu depunerea cererii

de intentare organul de urmărire penală urmează să întreprindă toate măsurile la

care au dreptul potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.

A opinat că, importanța cauzei în aspectul dat este primordială, întrucât nu au

fost examinate pretențiile privind încălcarea dreptului de proprietate. Luând în

considerație durata exagerat de mare a examinării procesului penal, suferințele

psihice cauzate și fiind persoană în etate, a susținut că a suportat situații de stres, în

urma cărora a suferit prejudicii morale esențiale. A apreciat că cuantumul

prejudiciului moral suportat, în temeiul recomandării nr. 6 al Curții Supreme de

Justiție privind aplicarea Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, îl estimează la suma de

1 000 000 de lei.

Cu referire la termenul înaintării prezentei cereri, a susținut că decizia Colegiul

Penal al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2017 a fost recepționată la 28

decembrie 2018, astfel fiind temei rezonabil de a repune acțiunea în termen.

În drept, au făcut trimitere la prevederile art. 2 alin. (1), (2), art.4 alin.(1) din

Legea nr.87 din 21.04.2011, hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.17 din

19 iunie 2000, art.4 alin.(2) din Constituție, hotărârea Curții Constituționale nr.55

din 14 octombrie 1999, art.6 alin. (1) CEDO.

Prin hotărârea din 16 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

acțiunea depusă de Zinovia Macicalișvili a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 19 aprilie 2019 Zinovia Macivalișvili, reprezentată de avocatul Petru

Răileanu, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii contestate, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 01 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Zinovia Macicalișvili, reprezentată de avocatul Petru Răileanu, și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

La 30 septembrie 2020 Zinovia Macicalișvili, reprezentată de avocatul Petru

Răileanu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel a soluționat eronat litigiul în cauză și a interpretat

eronat prevederile legale, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate in apel.

Suplimentar a invocat aceleași circumstanțe de fapt și de drept ca și în cererea

de chemare în judecată și cererea de apel.

4

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 01 iulie

2020 a fost comunicată reprezentantului recurentei Petru Răileanu la 04 august 2020

(f.d. 186, vol. II).

La 30 septembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Zinovia Macicalișvili,

reprezentată de avocatul Petru Răileanu, a declarat recurs.

Prin urmare, recursul declarat de Zinovia Macicalișvili, reprezentată de

avocatul Petru Răileanu, este depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Prin notificarea din 13 septembrie 2020 Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge

recursul declarat de Zinovia Macicalișvili, reprezentată de avocatul Petru Răileanu,

și de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile

atacate cu recurs.

Din materialele dosarului s-a constatat că Zinovia Macicalișvili prin acțiunea

formulată a solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei și încasarea din bugetul de stat a prejudiciului moral în mărime de

1 000 000 de lei cauzat sub aspectul încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei penale nr. 2014030640.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea cauzei în fond a ajuns la concluzia

respingerii acțiunii depuse de Zinovia Macicalișvili ca fiind neîntemeiată.

5

Instanța de apel judecind cauza în ordine de apel a fost de acord cu soluția

primei instanțe.

Pentru a decide astfel instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut în

hotărîrile sale că, urmărirea penală a fost efectuată într-un termen rezonabil, în acest

sens este de menționat că în cadrul urmăririi penale de către părțile în proces nu au

fost înaintate cereri privind accelerarea urmăririi penale, respectiv nu s-a constatat

încălcarea termenului rezonabil de efectuare a urmăririi penale.

Totodată, au stabilit instanța de apel și prima instanță că reclamanta Zinovia

Macicalișvili în cauza penală nu deține statut de bănuit, învinuit sau inculpat pentru

a pretinde la repararea prejudiciului cauzat ca urmare a încălcării dreptului la durata

rezonabilă a procedurii penale, or, aceasta în cadrul urmării penale, la examinarea

plângerilor ei împotriva ordonanțelor, de către judecătorii de instrucție, ea este cu

statut de parte vătămată și parte civilă, însă probe, ce ar atesta faptul că are înaintată

o acțiune civilă în cadrul cauzei penale, de către reclamantă nu au fost prezentate.

Astfel, au concluzionat instanțele ierarhic inferioare că pretențiile invocate de

reclamanta Zinovia Macicalișvili nu cad sub incidența Legii nr. 87 din 21 aprilie

2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că atît prima instanță, cît și instanța de apel au

soluționat corect litigiul dedus judecății și la emiterea hotărîrii au aplicat corect

normele de drept material și procedural reieșind din următoarele.

Din materialele dosarului și anume din raportul întocmit de Procuratura

Republicii Moldova cu privire la modul de respectare a termenului rezonabil la

examinarea cauzei penale nr. 2014030640, se constată următoarea situație de fapt.

Cauza penală respectivă a fost pornită la data de 12 martie 2014, de către OUP

al IP Buiucani DP mun. Chișinău, conform art.190 alin. (5) Codul penal.

Temei pentru pornirea urmăririi penale a servit plângerea cet. Macicalișvili

Zinovia, depusă la Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău, readresată conform

competenței materiale în adresa OUP al IP Buiucani, prin care s-a solicitat tragerea

la răspundere a cet. Manuchian Galina, Panov Liubovi și Panov Anatolii, pentru

pretinsa faptă de înșelăciune și deposedare de 1/2 din apartamentul xxxxxx,

cauzându-i un prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

În cadrul desfășurării urmăririi penale, încă la data de 01 martie 2014 cet.

Macicalișvili Zinovia a fost audiată în calitate de parte vătămată de către OUP al IP

Buiucani, iar la 13 martie 2014 de reprezentat în persoana ofițerului de urmărire

penală al SUP IP Buiucani, DP mun. Chișinău, Ion Aga, a fort dispusă și propriu-

zis efectuată ridicarea actelor de referință din sediul Biroului notarial Rudco

Valeriu, cu examinarea ulterioară a acestora la materialele cauzei.

Totodată, a remarcat că, prin ordonanțele organului de urmărire penală,

reprezentat de ofițerul superior de urmărire penală al SUP IP Buiucani, mun.

Chișinău, Ion Aga, la data de 25 martie 2014 cet-nii Panov Anatolii și Panov

Liubovi au fost recunoscuți în calitate de bănuiți în cadrul cauzei penale

nr.2014030640.

Prin ordonanța organului de urmărire penală, reprezentat de ofițerul superior

de urmărire penală al SUP IP Buiucani, mun. Chișinău, Ion Aga din 14 aprilie 2014,

6

și cet. Manunchian Galina a fost recunoscută în calitate de bănuit în cadrul cauzei

penale nr.2014030640.

Ulterior, la 24 aprilie 2018, de către OUP, în persoana ofițerului de UP al IP

Buiucani., I. Aga au fost desfășurate confruntările necesare ce se impuneau pe

dosar.

În același context, s-a remarcat că, toate cererile înaintate de către părți,

inclusiv partea vatămată Macicalișvili Zinovia ori apărătorii acesteia, printre care și

cea privind solicitarea aplicării sechestrului asupra bunului imobil reclamat în

sesizare, au fost soluționate în termenul cuvenit de către OUP, iar cererile apreciate

ca neîntemeiate au fost respectiv respinse prin ordonațele corespunzătoare.

La 29 aprilie 2014, OUP al IP Buiucani a întocmit pe marginea cauzei penale

menționate un raport cu propunerea de clasare a cauzei penale.

Drept urmare a analizei circumstanțelor cauzei și motivelor expuse în raportul

OUP, prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău,

Furtuna Victor din 30 aprilie 2014 cet. Panov Anatolii, Panova Liubovi și

Manuchian Galina au fost scoși de sub urmărirea penală, pe motiv că fapta acestora

nu întrunesc elementele infracțiunii, totodată prin aceiași ordonanță fiind dispusă și

clasarea cauzei penale nr.2014030640.

Ulterior, urmare a plângerii înaintate de către partea vătămată Macicalișvili

Zinovia, prin ordonanța procurorului, adjunct-interimar al Procurorului sect.

Buiucani, Vladislav Guțan din 18 iunie 2016, s-a anulat ordonanța de clasare a

cauzei penale indicate supra, emisă la 30 aprilie 2014 de către procurorul în

Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău, Victor Furtuna, fiind dispusă reluarea

urmăririi penale pe cauza penală nr.2014030640, în vederea asigurării cercetării

argumentelor invocate de către partea vătămată.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău, Ion

Ticu, din 28 noiembrie 2014, s-a dispus scoaterea cet. Panov Anatolii, Panova

Liubovi și Manuchian Galina de sub urmărirea penală, pe motiv că fapta acestora nu

întrunește elementele infracțiunii, cu clasarea cauzei penale nr.2014030640.

Ordonanța vizată a procurorului Ion Ticu din 28 noiembrie 2014 a fost anulată

la 30 decembrie 2014 prin ordonanța procurorului ierarhic superior, și anume a

Procurorului sect. Buiucani, mun. Chișinău, Eduard Mașnic, urmare a plângerii

înaintate de către numita Macicalișvici Zinovia, cu dispunerea reluării urmăririi

penale, în vederea verificării și elucidării circumstanțelor invocate ultima.

După desfășurarea acțiunilor și audierilor suplimentare, prin ordonanța

procurorului în Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău, Ion Timofeevici din 26

iunie 2015, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penale a numiților Panov A.,

Panova L. și Manunchian G., cu clasarea cauzei penale nr.2014030640.

Prezenta ordonanță a procurorului Ion Timofeevici a fost menținută prin

ordonanța procurorului ierarhic superior și încheierea judecătorului de instrucție din

cadrul Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 08 octombrie 2015.

Ulterior, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel din 03 decembrie

2015, s-a admis recursul declarat de către avocatul Răileanu Petru în interesele

petiționarei Macicalișvili Zinovia, cu declararea nulă a actelor nominalizate supra,

inclusiv ordonanței procurorului Ion Timofeevici din 26 iunie 2015, cu remiterea

materialelor cauzei penale procurorului sect. Buiucani, mun. Chișinău, în vederea

înlăturării unor neajunsuri.

7

În rezultatul acțiunilor suplimentare întreprinse, prin ordonanța procurorului în

Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău, Gheorghe Mihăilă din 27 septembrie

2016, cet. Panov Anatolii, Panova Liubovi și Manuchian Galina au fost scoși de sub

urmărire penală, pe motiv că fapta lor nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art.190 alin. (5) din Codul penal, fiind dispusă și clasarea cauzei

penale nr. 2014030640.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 03 februarie 2017,

s-au respins ca nefondate cerințele avocatului Petru Răileanu în numele și în

interesele Zinoviei Macicalișvili privind anularea ordonanței procurorului în

Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău, Gheorghe Mihăilă din 27 septembrie

2016 și, respectiv, ordonanței procurorului-adjunct al Procurorului sectorului

Buiucani, mun. Chișinău, Nicolae Tricolici din 12 octombrie 2016 privind

respingerea cererii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, s-

a admis recursul declarat de avocatul Răileanu Petru în interesele petiționarei

Macicalișvili Zinovia, s-a casat încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

din 03 februarie 2017 și s-a trimis cauza la rejudecare în aceiași instanță, în alt

complet de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 20 iulie 2017, s-a

respins plîngerea avocatului Petru Răileanu în interesele petiționarei Macicalișvili

Zinovia înaintată în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, prin care s-a solicitat

declararea nulității ordonanței procurorului în Procuratura sect. Buiucani, mun.

Chișinău, Gheorghe Mihăilă din 27 septembrie 2016, nulității ordonanței

procurorului- adjunct al Procurorul șef al Procuraturii sectorului Buiucani,

municipiul Chișinău, Oleg Popov din 01 noiembrie 2016 și nulității procesului

verbal de examinare din 23 septembrie 2016 efectuat de ofițerul superior al urmăririi

penale a SUP al IP Buiucani, mun. Chișinău, Irina Ciumac ca fiind întocmit cu

încălcările prevederilor Codului de procedură penală, cu obligarea procurorului de a

întreprinde acțiuni în vederea declarării nulității înscrisurilor aflate în litigiu.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie

2017, s-a respins ca nefondat recursul declarat de avocatul Petru Răileanu în numele

petiționarei Macicalișvili Zinovia și s-a menținut fără modificări încheierea

Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 20 iulie 2017.

Elucidarea cazurilor și condițiilor de răspundere patrimonială a Statului ca

urmare a încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și de

executare a hotărîrii judecătorești se face prin lege specială. Actualmente, o

asemenea lege specială este Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești.

Potrivit reglementărilor art. 1 alin.(1) din Legea nominalizată, scopul prezentei

legi este crearea în Republica Moldova a unui remediu intern eficient de apărare a

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Alin.(2) a aceleiași norme statuează că, aplicarea și interpretarea termenilor din

prezenta lege se fac prin prisma legislației naționale, a prevederilor Convenției

8

europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea

cauzei sale în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Conform art. 2 alin. (1) și (2) din Legea privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești,

orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil

a hotărârii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în

judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat

prin această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația

procesuală civilă. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc

din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a

prejudiciului (denumită în continuare reclamant).

Deși, legea prevede un termen expres de examinare a cauzei, se conchide că

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Legea nr. 87 din 21 aprilie

2011 garantează examinarea cauzei într-un termen rezonabil și nu într-un termen

stabilit de lege. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că,

durata rezonabilă a unei proceduri trebuie apreciată în funcție de circumstanțele

cauzei și cu ajutorul următoarelor criterii: complexitatea afacerii, comportamentul

reclamantului și al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru cel

interesat.

Respectiv, instanța de judecată prin prisma criteriilor stabilite de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului urmează să stabilească dacă dreptul la judecarea

cauzei într-un termen rezonabil a fost încălcat sau nu, or încălcarea termenelor

prevăzute de lege atrage după sine alte efecte juridice.

În conformitate cu art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești, instanța de judecată care examinează în fond

cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz,

executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii

judecătorești prezintă Ministerului Justiției un raport motivat privind modul de

respectare a termenului rezonabil și, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar.

Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris și

va conține: numele și prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorității

implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorității

responsabile de executarea hotărîrii judecătorești; date despre acțiunile procesuale

întreprinse, termenele de realizare și motivarea acestora; date despre acțiunile

9

procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte

date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

Ca urmare a informației prezentate în raportul Procuraturii Republicii

Moldova, instanța de recurs menționează că caracterul rezonabil al duratei

procesului trebuie evaluat în lumina circumstanțelor cauzei.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție relevă că, dacă părțile au contribuit în mare măsură la

prelungirea procesului, acest fapt poate să conducă instanța europeană la respingerea

plângerii sub aspectul depășirii termenului rezonabil.

Pe cale de consecință, Colegiul lărgit a reamintit jurisprudența anterioară a

Curții Europeane a Drepturilor Omului (hotărârea în cauza H. c. Franța), potrivit

căreia doar comportamentul imputabil autorităților naționale poate conduce la

constatarea depășirii „termenului rezonabil”.

În speță, ținând cont de responsabilitatea părților în conducerea procesului, o

asemenea concluzie nu putea fi reținută (hotărârea din 19 februarie 1991, Girolami

c. Italia, par. 15).

Respectiv, în pricina dată s-a constatat că, urmărirea penală a fost efectuată

într-un termen rezonabil, în acest sens este de menționat că în cadrul urmăririi

penale de către părțile în proces nu au fost înaintate cereri privind accelerarea

urmăririi penale, respectiv nu s-a constatat încălcarea termenului rezonabil de

efectuare a urmăririi penale.

În conformitate cu art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011,

repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot

fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului

(denumită în continuare reclamant). Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești se repară indiferent de vinovăția instanței de

judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de executarea

hotărîrilor judecătorești sau a instituției de stat debitoare. Respectiv, prejudiciul

moral se repară în cazul în care se constată încălcarea termenului rezonabil de

examinare a cauzei, în timp ce în speță nu a fost constatat încălcarea termenului

rezonabil de examinare a cauzei.

Reieșind din practica Curții, în materia pretinselor violări a duratei procedurilor

penale, victimele, persoanele care au înaintat o sesizare, martorii, alte persoane

participante în proces în afară de acuzat (bănuit, învinuit, inculpat) nu pot pretinde

încălcarea dreptului la durata nerezonabilă a procedurilor penale.

Astfel, art. 6, § 1 sub aspectul său penal poate fi invocat numai de persoana

căreia i s-a înaintat o acuzație. O excepție constituie situația cînd victima unei

infracțiuni pretinde durata nerezonabilă a procedurilor penale în legătură cu

imposibilitatea soluționării aspectului civil și anume examinarea excesiv de lungă a

acțiunii sale civile în cadrul procedurilor penale.

Din sensul normei citate, desprindem că durata procedurilor penale poate fi

apreciată începînd cu momentul înaintării acțiunii civile și doar luîndu-se în

considerație criteriile aplicabile procedurilor civile.

10

Astfel, din materialele cauzei s-a constatat că, reclamanta Zinovia Macicalișvili

în cauza penală nu deține statut de bănuit, învinuit sau inculpat pentru a pretinde la

repararea prejudiciului cauzat ca urmare a încălcării dreptului la durata rezonabilă a

procedurii penale, or, aceasta prin ordonanța din 01 martie 2014 a fost recunoscută

în calitate de parte vătămată, la examinarea plîngerilor sale împotriva ordonanțelor,

de către judecătorii de instrucție, ea este cu statut de parte vătămată, iar probe, ce ar

atesta faptul că are înaintată o acțiune civilă în cadrul cauzei penale, de către

reclamantă nu au fost prezentate.

Totodată din explicațiile reprezentantului reclamantei/recurente date în cadrul

examinării cauzei și conform portalului național al instanțelor de judecată, instanța

de recurs reține că pe rolul instanțelor de judecată din Republica Moldova s-au aflat

și continuă să se afle pe rol cauze civile cu referire la dreptul de proprietate a ½

cotă-parte din apartamentul nr. xxxxx, care a constituit obiectul material pretins

deposedat al plângerii penale depuse la 12 februarie 2014.

În concluzie, instanța de recurs conchide că reclamanta/recurentă paralel cu

plîngerea penală depusă la organul de urmărire penală, fără a depune o acțiune civilă

în cadrul dosarului penal, a depus acțiuni civile în instanțele de judecată civile cu

privire la apărarea dreptului de proprietate asupra bunului litigios ½ cotă-parte din

apartamentul xxxxxx, fapt confirmat din explicațiile ultimei, precum și de pe

portalul național al instanțelor de judecată (hotărârea Judecătoriei Chișinău nr. 2-

1266/16 din 30 mai 2016, decizia Curții de Apel Chișinău nr. 2a-3179/16 din 08

noiembrie 2016, decizia Curții Supreme de Justiție din 23 iunie 2011), precum și din

conținutul ordonanței din 25 aprilie 2014.

Deși, din ordonanțele anexate la actele cauzei și încheierile judecătorilor de

instrucție, deciziile Curții de Apel Chișinău, că organul de urmărire penală, după ce

a intentat dosarul penal nr. 2014030640 în baza art. 190 alin. (4) CP, ulterior a clasat

cauza penală, fiind dispusă scoaterea de sub urmărire penală a lui Panov Anatolii,

Liubovi Panova și Galina Manuchian pe motiv că fapta lor nu întrunește elementele

infracțiunii, problema respectivă, fiind obiectul dezbaterilor în cadrul procuraturii și

în instanțele de judecată, mai mult de 3 ani, pînă la 06 decembrie 2017, cînd a fost

emisă decizia Curții de Apel Chișinău prin care, în esență a constatat netemeinicia

pornirii cauzei penale.

Instanța de recurs consideră că instanțele de judecată ierarhic inferioare just au

stabilit că chiar dacă problema de drept ridicată mai sus a fost pe rolul organelor de

urmărire penală și a instanțelor de judecată mai mult de 3 ani, reclamanta/recurentă

nu este subiectul care poate pretinde la admiterea pretențiilor înaintate. Or, din

conținutul Legii nr. 87 și art. 6 alin. (1) din Convenție, precum și din analiza

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, judecătorul reține că o

persoană vătămată ar putea pretinde constatarea încălcării dreptului la judecare în

termen rezonabil și încasarea despăgubirilor morale, doar cu condiția că în cauza

penală a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva învinuitului sau

inculpatului, ceea ce din condițiile speței date nu rezultă faptul dat.

În lumina celor relatate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră legală și întemeiată

soluția instanței de apel și a primei instanțe cu privire la netemeinicia acțiunii

depuse de către Zinovia Macicalișvili. Or, pretențiile invocate de

recurenta/reclamantă nu cad sub incidența Legii nr. 87, și prin urmare nu poate

11

pretinde încălcarea dreptului la durata nerezonabilă a procedurilor penale și

pretenția de încasare a prejudiciului moral nu este una justificată.

Cu referire la argumentele recurenței invocate în recurs, Colegiul lărgit relevă

că acestea prezintă o reproducere a argumentelor invocate în acțiunea și în cererea

de apel, și nu pot fi reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele

invocate supra și se axează asupra circumstanțelor care au fost constatate și

elucidate pe deplin de instanța de apel și prima instanță, având la bază cumulul de

probe, care au fost administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept

procedural și a normelor de drept material.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că decizia instanței de

apel și hotărîrea primei instanțe sunt întemeiate și legale, iar argumentele invocate

de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și de a menține decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Zinovia Macicalișvili, reprezentată de avocatul

Petru Răileanu.

Se menține decizia din 01 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

16 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Zinovia Macicalișvili împotriva Ministerului Justiției

cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei penale și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

12