2ra-807/20 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra-807/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – R. Pulbere

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – I. Secrieru, Iu. Cotruță, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Zaharova Irina, prin

intermediul avocatului Daniliuc Nicolae,

în cauza civilă la cererea înaintată de Zaharova Irina, prin intermediul avocatului

Daniliuc Nicolae, împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire

la constatarea faptului încălcării dreptului Irinei Zaharova la judecarea plângerii în

termen rezonabil, recuperarea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de Zaharova Irina, prin intermediul avocatului

Daniliuc Nicolae, casată hotărârea din 22 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, fiind pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 24 mai 2019, Zaharova Irina, prin intermediul avocatului Daniliuc Nicolae, s-

a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea

dreptului la judecare în termen rezonabil a plângerii.

În motivarea acțiunii reprezentantul reclamantei a invocat că, la 28 septembrie

2018, Zaharova Irina a depus o plângere judecătorului de instrucție al Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, împotriva acțiunilor ilegale ale Procurorului General al

Republicii Moldova, care, deși în temeiul art. 313 alin. (4) din Codul de procedură

penală urma a fi examinată în termen de 10 zile, a fost examinată tocmai la 05 aprilie

2019, adică peste 19 termene legale stabilite.

Astfel, odată ce a fost încălcat dreptul reclamantei de a-i fi examinată plângerea

în termenul prevăzut de lege, acesteia i-au fost cauzate daune morale.

1

În conformitate cu art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14

din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 1, 6, 41 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și libertăților

Fundamentale, art. 1 Protocolului 1 la CEDO, art. 11, 14 Cod civil și Legea nr.

87/21/04.2011, reclamanta a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului ei la

judecarea în termenul legal al plângerii din 28 septembrie 2018 și încasarea din

bugetul de stat în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 570 000,00 lei

și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 6 000,00 lei.

Prin hotărârea din 22 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea

de chemare în judecată înaintată de Zaharova Irina, prin intermediul avocatului

Daniliuc Nicolae, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea

de apel depusă de Zaharova Irina, prin intermediul avocatului Daniliuc Nicolae,

casată hotărârea din 22 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind

pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță nu s-a expus

asupra tuturor pretențiilor din acțiune, și anume asupra pretenției privind

constatatrea faptului încălcării dreptului reclamantei la judecarea plângerii în termen

rezonabil. Astfel, examinând pretențiile reclamantei, instanța de apel a ajuns la

concluzia că, ținând cont de proporționalitatea dreptului la judecarea cauzei în

termen rezonabil și drepturile procesuale ale părților, termenul în care a fost

examinată plângerea reclamantei nu constituie un termen excesiv de mare.

La 26 februarie 2020, Zaharova Irina, prin intermediul avocatului Daniliuc

Nicolae, a contestat cu recurs decizia din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Zaharova Irina, prin intermediul avocatului Daniliuc Nicolae, este neîntemeiat și

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 28 ianuarie 2020 și expediată participanților la proces la 24 februarie 2020 (f.d.

85), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către recurentă. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 26 februarie 2020, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

2

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Zaharova Irina, prin intermediul avocatului Daniliuc

Nicolae.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

3

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Zaharova Irina, prin intermediul

avocatului Daniliuc Nicolae.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4