2ra-496/20 — repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-496/20 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-496/2020
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. O. Parfeni)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)
ÎNCHEIERE
18 martie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valerii
Petcu,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Petcu
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu
Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin
acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și încasarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respins apelul declarat de Valerii Petcu și a fost menținută hotărârea din 15
aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost
respinsă,
c o n s t a t ă:
La 26 decembrie 2018, Valerii Petcu a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu
Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin
acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și încasarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 18 noiembrie 2014, de către Procuratura
municipiului Chișinău, a fost pornită urmărirea penală pe cauza nr. 2014012501
conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, pe fapta
că la 14 octombrie 2014, aproximativ la ora 20:25, pe str. Ismail nr. 31, mun.
Chișinău, într-un loc public după un schimb de replici ar fi aplicat lovituri
cetățeanului Dumitru Cheptene.
A susținut reclamantul că, la 16 martie 2015, a fost recunoscut drept bănuit și
supus mai multor acțiuni procesuale precum interogatorii confruntări cu partea
vătămată și unii martori.
La 11 mai 2015, prin ordonanța procurorului în Procuratura municipiului
Chișinău, Valerii Petcu, a fost scos de sub urmărire penală în temeiul art. 275 pct. 3,
4 și art. 286 Codul de procedură penală pe motiv că în acțiunile sale lipsesc
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 Codul penal.
A relevat că urmărirea penală a durat pe parcursul a 5 luni, iar din cauza
leziunilor primite în această altercație, periodic s-a aflat în spital, fapt care i-a
provocat suferințe și grave prejudicii morale. A susținut că, i-a fost comunicat
despre faptul că este scos de sub urmărire penală la 16 octombrie 2018, deci pe
parcursul perioadei de 3 ani nu a cunoscut despre faptul că a fost scos de sub
urmărire penală și nu a cunoscut care este situația sa procesuală.
A specificat reclamantul că, în perioada cît a durat urmărirea penală a trăit în
continuare stare de incertitudine și nesiguranță, acesta cauzîndu-i probleme fizice și
morale, care în final au dus la deteriorarea stării sale de sănătate.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 6 §1 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, art. 4 din Constituție, art. 6 din Legea privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, art. 1423
Codul civil.
A solicitat Valerii Petcu încasarea din contul Ministerului Justiției în beneficiul
său a despăgubirii morale în cuantum de 10 000 de lei, a cheltuielilor de judecată pe
care le va suporta în acest proces și a asistenței juridice acordate de către avocat.
Prin încheierea din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău , sediul Centru a
fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală.
Prin hotărârea din 15 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost
respinsă acțiunea depusă de Valerii Petcu ca fiind neîntemeiată.
Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 15 aprilie 2019 și 19 iunie
2019 Valerii Petcu a declarat apel.
Prin decizia din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins
apelul declarat de Valerii Petcu și a fost menținută hotărârea primei instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art.2 alin. (1), 3
alin. (1), 6 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor
judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, art. 1 alin. (2), 28 alin. (1), 252, 313
alin. (5) din Codul de procedură penală, 117 alin. (1), 118 alin. (1), 130 alin. (3), 96
alin. (1) Codul de procedură civilă și a stabilit că apelantul nu a fost atras la
răspundere penală ilegal, nici nu a obținut calitatea procesuală de învinuit, inculpat
sau condamnat, figurând doar în calitate de bănuit în cauza penală.
Mai mult ca atât, la 16 martie 2015 apelantul a fost scos de sub urmărire penală
în legătură cu faptul că nu au fost acumulate la materialele cauzei penale suficiente
probe pertinente și concludente pentru înaintarea învinuirii, deoarece în declarațiile
participanților la proces în cadrul confruntării au apărut divergențe.
Prin urmare, instanța de apel a conchis că apelantul Valerii Petcu nu a fost
atras ilegal la răspundere penală respectiv prevederile Legii privind modul de
reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,
ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie 1998, nu îi
sunt aplicabile, motiv din care prima instanța corect a respins acțiunea depusă de
Valerii Petcu.
Având în vedere cele menționate, Colegiul instanței de apel a concluzionat că
prima instanța întemeiat a constatat lipsa la caz a condițiilor prevăzute de art. 3 și
art. 6 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite
2
ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.
1545 din 25 februarie1998.
La 15 ianuarie 2020 Valerii Petcu a declarat recurs împotriva deciziei instanței
de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu
trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.
În motivarea recursului a indicat că, își exprimă dezacordul cu decizia instanței
de apel, deoarece instanța de apel nu a aplicat corect legea care urma a fi aplicată și
anume art. 6 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor
judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998 și art. 1423 alin. (2) Codul civil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost
pronunțată la 17 octombrie 2019 și a fost expediată părților la 18 noiembrie 2018,
însă la actele cauzei lipsesc date care ar confirma recepționarea deciziei de către
Valerii Petcu, și prin urmare recursul declarat de ultimul la 15 ianuarie 2020 este
depus în termenul prevăzut de lege.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,
dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea
depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul
neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în
lipsa acesteia.
Prin notificarea din 13 februarie 2020 Curtea Supremă de Justiție în
conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a
înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la
data primirii acesteia.
Conform avizelor de recepție, intimații au recepționat copia recursului la 17
februarie 2020 (f.d.9-97). La 27 februarie 2020 Procuratura Republicii Moldova a
depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Valerii Petcu,
iar Ministerul Justiției nu s-a folosit de dreptul de a depune referință.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
3
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către de Valerii Petcu nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu
se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr.26561/1995).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul
trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22
martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate
în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
Valerii Petcu ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de Valerii Petcu se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
4