2rac-138/19 — obligarea de a da acordul la efectuarea lucrărilor de reamenajare și reconstruire

2rac-138/19 — obligarea de a da acordul la efectuarea lucrărilor de reamenajare și reconstruire (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-138/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (Georgeta Grozav)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Maria Guzun, Liuba Pruteanu, Virgiliu Buhnaci)

ÎNCHEIERE

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cooperativa de Construcție

a Locuințelor «Nr. 73»,

în cauza civilă intentată la cererea depusă de societatea cu răspundere

limitată „Sindromin” (succedată în drepturi de întreprinderea cu capital străin

„Nord-Activ” societate cu răspundere limitată) împotriva Cooperativei de

Construcție a Locuințelor «Nr. 73» cu privire la obligarea eliberării acordului la

efectuarea lucrărilor de reamenajare și reconstruire,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de întreprinderea cu capital străin „Nord-Activ” societate

cu răspundere limitată, s-a casat hotărârea din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a admis acțiunea

depusă de societatea cu răspundere limitată „Sindromin” (succedată în drepturi de

întreprinderea cu capital străin „Nord-Activ” societate cu răspundere limitată),

constată:

La 19 mai 2017, societatea cu răspundere limitată „Sindromin” (în continuare

SRL „Sindromin”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei

de Construcție a Locuințelor «Nr. 73» (în continuare CCL «Nr. 73») cu privire la

obligarea eliberării acordului la efectuarea lucrărilor de reamenajare și reconstruire

(vol. II, f.d. 3-4, 22).

În motivarea acțiunii a invocat că, SRL „Sindromin” deține în proprietate

încăperi cu suprafața totală de 965,802 m.p. din incinta bunului imobil cu

nr. cadastral xxxxx, dintre care 564,402 m.p. sunt amplasați în subsolul acestui

imobilul, fapt confirmat prin extrasele din Registrul bunurilor imobile.

Totodată, reclamantul a relevat că, în prezent, este lipsit de acces către

încăperile sale din subsolul imobilului amplasat pe xxxxx, deoarece unica intrare în

incinta acestei încăperi este de pe terenul ce aparține cu drept de proprietate privată

terțului SRL „Aelita”.

Astfel, SRL „Sindromin” întâmpină obstacole permanente în administrarea

bunului care îi aparține în proprietate, fiind într-una avertizat despre faptul că și

acest acces va fi închis. Respectiv, aceasta este pusă în situația de a căuta și găsi

alte căi de acces în incinta încăperilor din subsolul clădirii nominalizate.

1

Prin urmare, în scopul de a obține acces fără careva obstacole la încăperile

sale din subsol, SRL „Sindromin” a planificat efectuarea lucrărilor de reamenajare

a încăperilor ce le aparțin în proprietate, cu organizarea intrărilor separate în subsol

(demisol) din contul reconstruirii terasei existente, care servește drept cale de acces

către încăperile de la parterul bunului imobil cu nr. cadastral xxxxx. Astfel,

reclamanta a planificat să-și construiască acces la încăperile sale din subsol, prin

peretele existent deja al terasei blocului în incinta căruia se află încăperile sale.

Terasa în cauză în prezent servește drept cale de acces pentru SRL „Sindromin” în

incinta încăperilor avute la etajul întâi (parterul clădirii).

Așa, în scopul efectuării lucrărilor planificate în mod legal, SRL „Sindromin”

a realizat schița de proiect, precum și a solicitat un expert tehnic autorizat pentru

efectuarea unui raport de expertiză privind starea tehnică a construcției din str. Ion

Creangă, 78, mun. Chișinău. Însă, certificatul de urbanism pentru proiectare se

eliberează și se emite în baza cererii la care beneficiarul urmează să anexeze

obligatoriu inter alia și acordul autentificat al coproprietarilor de imobil/teren ale

căror interese pot fi afectate nemijlocit în procesul executării lucrărilor de

construcție și în perioada exploatării imobilului.

Sub acest aspect, reclamantul a evocat că proprietarii/locatarii încăperilor ce

se află la primul etaj (parter) și în subsolul bunului imobil care constituie un bloc

locativ, sunt asociații CCL «Nr. 73». Prin urmare, SRL „Sindromin” s-a adresat de

mai multe ori către CCL «Nr. 73» atât verbal, cât și cu notificarea scrisă din 18

aprilie 2017, solicitând acordul la lucrările sus-menționate. Însă, CCL «Nr. 73» a

reacționat negativ acestor solicitări și a lăsat fără răspuns notificarea scrisă. De

asemenea, reprezentantul CCL «Nr. 73» a solicitat în formă verbală, în schimbul

acordului, SRL „Sindromin” să achite în contul cooperativei careva sume bănești

exagerat de mari, declarându-le drept datorii nejustificate ale SRL „Sindromin” la

plata serviciilor comunale.

În atare circumstanțe, reclamantul SRL „Sindromin” a considerat că CCL

«Nr. 73» neîntemeiat refuză oferirea acordului solicitat, fapt ce îi îngrădește în

realizarea dreptului de administrare eficientă a proprietății lor. Or, efectuând

lucrările planificate, SRL „Sindromin” nu doar că va obține acces liber la

încăperile sale, fapt ce îi va permite exercitarea deplină și fără obstacole a dreptului

său de folosință, posesie și administrare a proprietății sale, dar totodată va renova și

va reamenaja teritoriul aferent peretelui unde se preconizează lucrările, va

îmbunătăți evident aspectul exterior al întregului bun imobil. Cu atât mai mult că

expertiza tehnică efectuată stabilește că, starea tehnică a edificiului este în stare

bună și permite din punct de vedere tehnic efectuarea lucrărilor descrise. Totodată,

în rezultatul expertizei s-a stabilit că terasa care actualmente servește drept cale de

acces către încăperile lor aflate la parterul clădirii (I etaj) se dărâmă și necesită

reconstruirea capitală, fapt care este preconizat în cadrul lucrărilor de construire a

intrărilor de acces către subsol.

În această ordine de idei, reclamantul SRL „Sindromin” a solicitat a declara

ilegal refuzul CCL «Nr. 73» în eliberarea acordului solicitat pentru efectuarea

lucrărilor de reamenajare a încăperilor ce aparțin în proprietate, cu organizarea

intrărilor separate în subsol (demisol) din contul reconstruirii terasei existente, care

servește drept cale de acces către încăperile de la parterul bunului imobil cu

nr. cadastral xxxxx; a obliga CCL «Nr. 73» să nu creeze obstacole la efectuarea

lucrărilor de reamenajare și reconstruire a terasei; a compensa din contul CCL «Nr.

73» în beneficiul SRL „Sindromin” taxa de stat în cuantum de 100 de lei.

Prin hotărîrea din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

respins, ca fiind neîntemeiată, acțiunea depusă de SRL „Sindromin” (vol. I,

f.d. 212, 216-220).

2

Prima instanță și-a argumentat concluziile prin faptul că, reclamantul

SRL „Sindromin” nu a solicitat acordul tuturor locatarilor în oferirea unei altei

ieșiri din încăperile lor, ci reamenajarea/reconstrucția terasei care este proprietate

comună a tuturor proprietarilor. De asemenea nu a solicitat CCL «Nr. 73» de a

organiza adunare cu toți locatarii blocului locativ pentru a prezenta proiectul și a

explica intenția acestora

De asemenea, prima instanța a stabilit că reclamantul are acces de intrare în

încăperile ce-i aparțin, din partea laterală a blocului locativ, ce ies în str. Doina și

Ion Aldea Teodorovici, fapt confirmat prin actul de constatarea faptului din 02

august 2017 întocmit de către executorul judecătoresc. Or, executorul judecătoresc

a constatat că accesul la subsol/bun imobil din blocul locativ str. Ion Creangă, 78,

mun. Chișinău, este liber autonom, iar la intrarea în bloc din partea str. Doina și

Ion Aldea Teodorovici nu sunt careva impedimente. În partea dreaptă de la intrarea

în subsol se află punct de schimb valutar cu intrare separată (autonomă). Din partea

stingă se află intrarea în terasă (scări), la fel cu intrare separată (autonomă), terasa

este acoperită cu pavaj. Accesul la subsol, punct valutar și terasă din blocul locativ

nr. 78 din str. Ion Creangă sunt separate, autonome și libere (vol. I, f.d. 43-51).

Prin încheierea din 05 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 18-

20) s-a înlocuit apelantul-reclamant SRL „Sindromin”, care a fost reorganizată prin

fuziune, cu succesorul său în drepturi întreprinderea cu capital străin „Nord-Activ”

societate cu răspundere limitată (în continuare ÎCS „Nord-Activ” SRL).

Prin decizia din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II,

f.d. 38-39, 40-50) s-a admis apelul declarat de ÎCS „Nord-Activ” SRL;

s-a casat hotărârea din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a admis acțiunea depusă de

SRL „Sindromin”;

s-a declarat ilegal refuzul CCL «Nr. 73» la eliberarea acordului solicitat de

ÎSC „Nord-Activ” SRL pentru obținerea certificatului de urbanism pentru

proiectarea lucrărilor de reamenajare a încăperilor ce aparține cu drept de

proprietate ÎSC „Nord-Activ” SRL pentru organizarea intrărilor separate în subsol

(demisol) din contul reconstrucției terasei existente;

s-a obligat CCL «Nr. 73» să nu creeze obstacole ÎSC „Nord-Activ” SRL la

efectuarea lucrărilor de reamenajare și reconstrucția încăperilor proprietate a

ÎSC „Nord-Activ” SRL;

s-a încasat din contul CCL «Nr. 73» în beneficiul ÎSC „Nord-Activ” SRL

(succesor în drepturi a SRL „Sindromin”) suma de 175 de lei, cu titlu de

compensare a cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel și-a argumentat concluziile prin faptul că, refuzul CCL

«Nr. 73» la eliberarea acordului solicitat de reclamant pentru obținerea

certificatului de urbanism pentru proiectarea lucrărilor de reamenajare a încăperilor

ce aparține cu drept de proprietate ÎSC „Nord-Activ” SRL pentru organizarea

intrărilor separate în subsol (demisol) din contul reconstrucției terasei existente,

este ilegal. Or, conform extrasului din Registrul bunurilor imobile a lotului de teren

cu nr. xxxxx și planul lotului de teren cu nr. xxxxx acest lot de teren aparține cu

drept de proprietate SRL „Aelita” (vol. I, f.d. 67).

La fel, instanța de apel a apreciat ca probă nepertinentă și neconcludentă actul

de constatarea faptului din 02 august 2017 întocmit de către executorul

judecătoresc. Or, din conținutul acestui act reiese că, executorul judecătoresc a ieșit

la fața locului pentru a constata faptul accesului la subsolurile din blocul nr. 78 din

str. Ion Creangă. Dreptul de proprietate asupra unui bun imobil, însă, poate fi

confirmat doar prin extrasul din Registrul bunurilor imobile și nicidecum nu în

baza unui act întocmit de executorul judecătoresc.

3

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a remarcat faptul că, potrivit proceselor-

verbale ale adunării generale a locatarilor blocului din str. Ion Creangă, 78,

mun. Chișinău din 16, 23 și 27 decembrie 2017, locatarii s-au expus împotriva

eliberării acordului pentru construcția unui magazin. În speță, însă, reclamantul a

solicitat eliberarea acordului pentru obținerea certificatului de urbanism pentru

proiectarea lucrărilor de reamenajare a încăperilor ce-i aparține cu drept de

proprietate pentru organizarea intrărilor separate în subsol (demisol) din contul

reconstrucției terasei existente, chestiune care este diametral opusă celei

examinate la adunările locatarilor.

Astfel, instanța inferioară a conchis că, prin prisma art. 1 din Primul

Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale că, efectuând lucrările planificate, ÎSC „Nord-

Activ” SRL va obține acces liber la încăperile ce-i aparțin cu drept de proprietate,

fapt ce îi va permite exercitarea deplină și fără obstacole a dreptului său de

folosință, posesie și administrare a proprietății sale.

La 25 ianuarie 2019, CCL «Nr. 73» a declarat recurs împotriva deciziei din

06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 55-72, 73-89).

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt ale cauzei și a invocat

că instanța de apel a încălcat normele de drept procedural, deoarece a depășit

limitele acțiunii și a admis pretenții ce nu au constituit obiectul acțiunii. Or,

reclamantul nu a solicitat „obligarea eliberării acordului…”, ci a solicitat

„…recunoașterea ca fiind ilegal refuzul CCL «Nr. 73» de a da acordul la

reamenajarea încăperilor ce aparține cu drept de proprietate reclamantei.

La fel, instanța de apel a depășit limitele acțiunii și în partea declarării ca

fiind ilegal refuzul CCL «Nr. 73» la eliberarea acordului solicitat de ÎSC „Nord-

Activ” SRL pentru obținerea certificatului de urbanism pentru proiectarea

lucrărilor de reamenajare a încăperilor ce aparține cu drept de proprietate

reclamantului.

Or, reclamatul nici în cererea de chemare în judecată, nici în cererea de apel

nu a înaintat revendicări în privința eliberării acordului pentru obținerea

certificatului de urbanism.

De asemenea, recurentul a opinat că reclamantul nu a respectat procedura

prealabilă prevăzută de legislația în vigoare pentru soluționarea amiabilă a

prezentului litigiu, iar această circumstanță atrage după sine, cu titlu de sancțiune

procedurală, aplicarea prevederilor articolelor 267 lit. a) și 268 alin. (1) din Codul

de procedură civilă.

Succesiv, CCL «Nr. 73» a considerat că instanța de apel nu a aplicat legile

care trebuiau să fie aplicate în speță, și anume prevederile art. 1, 6 și 10 CEDO, art.

4, 7, 8, 32, 46, 54, 55 și 127 din Constituția Republicii Moldova, art. 22 alin. (1)

lit. j) și z) alin. (2) și (3) din Codul de executare, art. 428-442 din Codul civil,

precum și prevederile Legii condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie

2000 și art. 4, 54, 55 alin. (1) lit. a), f) și i), art. 57 din Legea cu privire la locuințe

nr. 75 din 30 aprilie 2015; art. 2, 3 alin. (1) lit. b), c) și d), alin. (2) din Legea

privind autorizarea executării lucrărilor de construcție nr. 163 din 09 iulie 2010.

Finalmente, recurentul a indicat asupra faptului că, instanța de apel a dat o

apreciere arbitrară suportului probator, iar faptele constatate contravin acestor

probe.

În această ordine de idei, recurentul CCL «Nr. 73» a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, cu menținerea hotărârii din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, precum și a încasa din contul ÎSC „Nord-Activ” SRL taxa de stat.

4

La 27 martie 2019, CCL «Nr. 73» a depus cerere de recurs suplimentară, în

care a invocat suplimentar că prin decizia din 12 noiembrie 2014 a Curții Supreme

de Justiție (dosar nr. 2rac-452/14) și încheierea din 06 mai 2015 a Curții Supreme

de Justiție (dosar nr. 2rac-561/15) s-a constat că terasa din str. Ion Creangă, 78,

mun. Chișinău, este amplasată pe proprietatea CCL «Nr. 73». Prin urmare, această

terasă este proprietate comună a membrilor CCL «Nr. 73».

Astfel, prin prisma articolului 6 din Legea condominiului în fondul locativ nr.

913 din 30 martie 2000, ÎSC „Nord-Activ” SRL nu poate pretinde la alocarea unei

părți ideale a teritoriului și a părții reale din proprietatea comună ce aparține CCL

«Nr. 73».

În această ordine de idei, recurentul CCL «Nr. 73» a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, cu menținerea hotărârii din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, precum și a încasa din contul ÎSC „Nord-Activ” SRL taxa de stat.

La 27 martie 2019, CCL «Nr. 73» a depus cerere de recurs suplimentară

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului suplimentar a invocat că, anterior, prin deciziile Curții

Supreme de Justiție adoptate în dosarele nr. 2rac-452/14 și nr. 2rac-561/15 s-a

constatat că, elementele constructive ale blocului locativ nr. 78 din str. Ion

Creangă, mun. Chișinău (pereții, acoperișul etc.) constituie proprietate comună a

membrilor CCL «Nr. 73» și sunt utilizate și exploatate de persoane juridice,

inclusiv SRL „Sun Communications”, SRL „IMC Market” și ÎSC „Nord-

Activ” SRL (succesorul SRL „Sindromin”).

Astfel, prin prisma articolelor 4, 5 și 6 din Legea condominiului în fondul

locative nr. 913 din 30 martie 2000, terasa construită la blocul CCL «Nr. 73» este

parte a acestui bloc locativ, iar drept consecință este proprietate comună a CCL

«Nr. 73».

În această ordine de idei, recurentul CCL «Nr. 73» a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, cu menținerea hotărârii din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, precum și a încasa din contul ÎSC „Nord-Activ” SRL taxa de stat.

La 10 aprilie 2019, CCL «Nr. 73» a depus cerere de recurs suplimentară

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului suplimentar a invocat că, anterior, prin decizia Curții

Supreme de Justiție adoptată în dosarul nr. 2rac-85/19, de asemenea s-a constatat

că, elementele constructive ale blocului locativ nr. 78 din str. Ion Creangă, mun.

Chișinău (pereții, acoperișul etc.) constituie proprietate comună a membrilor CCL

«Nr. 73» și sunt utilizate și exploatate de persoane juridice, inclusiv SRL „Sun

Communications”, SRL „IMC Market” și ÎSC „Nord-Activ” SRL (succesorul SRL

„Sindromin”). Astfel, prin prisma articolelor 4, 5 și 6 din Legea condominiului în

fondul locative nr. 913 din 30 martie 2000, terasa construită la blocul CCL

«Nr. 73» este parte a acestui bloc locativ, iar drept consecință este proprietate

comună a CCL «Nr. 73».

În această ordine de idei, recurentul CCL «Nr. 73» a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, cu menținerea hotărârii din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, precum și a încasa din contul ÎSC „Nord-Activ” SRL taxa de stat.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

5

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi vs Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea, inter alia, cauzele Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie

2016, § 34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić vs Croația,

20 iulie 2017, § 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 06 noiembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în

articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii vs Franța, 23 octombrie 1996, § 40; Tricard vs

Franta, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag vs Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 1 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul

de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare

datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

6

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard vs Franta,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa vs România, 9 decembrie 2014, § 16; Tence vs

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov vs Ucraina, 3aprilie 2008, § 41;

Ustimenko vs Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece din

materialele cauzei nu poate fi stabilită data când decizia din 06 noiembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău a fost comunicată CCL «Nr. 73», iar drept consecință nu

poate fi stabilit momentul când începe să curgă termenul de exercitare a dreptului

de a ataca hotărârea judecătorească.

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

7

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.

434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând

în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza cererii

de recurs depuse de CCL «Nr. 73» rezultă că acesta nu a evidențiat memoriul

ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se la reiterarea

circumstanțelor faptice ale cauzei, transpunerea normelor legale și a concluziilor

instanțelor inferioare.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii

față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru

care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură civilă,

aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și

aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din Codul de

procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare, nu

urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece CCL «Nr. 73» nu a invocat niciun argument plauzibil

în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază

caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde

simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța inferioară,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest

8

capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de CCL «Nr. 73» nu s-a

bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de

șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce CCL «Nr. 73» a avut posibilitatea de a fi

auzit de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut

deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services”

împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de CCL «Nr. 73» împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, în baza articolului 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cooperativa de Construcție a

Locuințelor «Nr. 73» împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

9