2rac-83/20 — obligarea de a face

2rac-83/20 — obligarea de a face (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-83/20

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani) V. Jomiru-Niculiță

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov

ÎNCHEIERE

8 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Nordinvest Construct” și Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/331,

intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău cu privire la obligarea reamplasării

sectorului rețelelor termice magistrale și obligarea racordării la rețelele termice

conform condițiilor tehnice,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 24 august 2017 SA „Termoelectrica” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Nordinvest Construct”, ACC nr.55/331, intervenient accesoriu

Primăria mun. Chișinău, solicitând să fie obligate SRL „Nordinvest Construct” și

ACC nr.55/331 să reamplaseze sectorul rețelelor termice magistrale 2d-70 mm de la

blocul locativ din str. Dumitru Rîșcanu, 35/3, mun. Chișinău, spre punctul termic

central-3103, conform condițiilor tehnice eliberate de SA „Termoelectrica” și să

racordeze blocul locativ reconstruit din str. Dumitru Rîșcanu, 33/4, mun. Chișinău, la

rețelele termice din mun. Chișinău, conform condițiilor tehnice eliberate de SA

„Termoelectrica”.

În motivarea acțiunii s-a invocat că Primăria mun. Chișinău a eliberat SRL

„Nordinvest Construct” și ACC nr.55/331 autorizația de construire nr. 13-c/14 din 15

ianuarie 2014, prin care au fost autorizate executarea lucrărilor de reconstruire cu

extindere pe orizontală verticală a blocului locativ 01 (S+P+E) în bloc locativ

regimul maximal de înălțime S+P+8E, în mun. Chișinău, str. Dumitru Rîșcanu,

nr.33/4. Conform certificatului de urbanism pentru proiectare nr.517i/13 din 25

octombrie 2013, dotarea nivelelor locative proiectate cu utilități tehnico-edilitare

necesare pentru exploatare, va fi efectuată în baza condițiilor tehnice eliberate de

serviciile de resort (inclusiv strămutarea celor existente din zona de construire).

În acest scop, la solicitarea SRL „Nordinvest Construct”, reclamantul a eliberat

condițiile tehnice nr. 49 din 3 aprilie 2015 pentru reamplasarea rețelelor termice din

1

zona construcției, precum și condițiile tehnice din 27 mai 2016 pentru racordarea la

rețelele termice din mun. Chișinău.

Pentru proiectarea reamplasării rețelelor termice, precum și pentru racordarea la

sistemul centralizat de încălzire, SRL „Nordinvest Construct” urma să se adreseze

unei persoane ce dispune de licență în domeniul proiectării.

În scopul implementării racordării la sistemul centralizat de încălzire,

reclamantul i-a propus SRL „Nordinvest Construct”, care efectua lucrările de

reconstrucție a blocului locativ, încheierea unui contract de parteneriat pentru

instalarea unui punct termic individual, ca fiecare proprietar (gestionar) de

apartament să dispună de contor individual și să-și regleze singur temperatura, însă,

la 11 iulie 2017 reclamantul a recepționat de la pârât o scrisoare în care s-a

comunicat că blocul reconstruit nu va fi conectat la rețelele termice din mun.

Chișinău, deoarece în apartamente s-au instalat sisteme de încălzire autonomă.

Reclamantul consideră că prin ne strămutarea rețelelor termice și neracordarea

la sistemul centralizat de încălzire au fost încălcate prevederile pct. 40-41 din

Regulamentul cu privire la furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin

hotărârea Guvernului nr. 434 din 9 aprilie 1998, or, prin refuzul strămutării rețelelor

termice și racordarea la acestea a blocului locativ nominalizat, au fost ignorate

condițiile tehnice eliberate în temeiul legii cu privire la energia termică și

promovarea generării nr. 92 din 29 mai 2014.

În drept, acțiunea a fost întemeiată în baza prevederilor art. 11 din Codul civil,

art. 331, 38, 166-167 din Codul de procedură civilă și Legea cu privire la energetică

și Legea cu privire la energia termică și promovarea cogenerării.

Prin hotărârea din 29 iunie 2018Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a admis

cererea de chemare în judecată.

S-a obligat SRL „Nordinvest Construct” și ACC nr. 55/331 să reamplaseze

sectorul rețelelor termice magistrale 2d-70mm de la blocul locativ din str. Dumitru

Rîșcanu, 35/3, mun. Chișinău, spre punctul termic central-3103, conform condițiilor

tehnice eliberate de SA „Termoelectrica”.

S-a obligat SRL „Nordinvest Construct” și ACC nr.55/331 să racordeze blocul

locativ reconstruit din str. Dumitru Rîșcanu, 33/4, mun. Chișinău la rețelele termice

din mun. Chișinău, conform condițiilor tehnice eliberate de SA „Termoelectrica”.

S-a încasat în mod solidar de la SRL „Nordinvest Construct” și ACC nr. 55/331

în beneficiul SA „Termoelectrica” taxa de stat în sumă de 100 lei.

La 24 iulie 2018, SRL „Nordinvest Construct” a declarat apel împotriva

hotărârii din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la 9 ianuarie

2019 a depus apel motivat, prin care a solicitat casarea ei și emiterea unei hotărâri

noi, prin care cererea de chemare în judecată depusă de SA „Termoelectrica” să fie

respinsă.

Prin decizia din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de SRL ,,Nordinvest Construct” și s-a menținut hotărârea din 29 iunie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 24 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de SRL „Nordinvest Construct”, s-a casat decizia din 29 ianuarie 2019 a

Curții de Apel Chișinău și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

2

Prin decizia din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de SRL „Nordinvest Construct”.

S-a casat hotărârea din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și

s-a emis o hotărâre nouă, prin care:

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SA

„Termoelectrica” împotriva SRL „Nordinvest Construct” și ACC nr. 55/331,

intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău, cu privire la obligarea îndeplinirii

unor acțiuni.

S-a încasat de la SA „Termoelectrica” în beneficiul SRL „Nordinvest

Construct” cheltuielile de judecată aferente judecării cauzei în instanța de fond și

instanța de apel în mărime de 200 lei.

În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că prima instanță nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante ale cauzei, iar acest

fapt a avut ca urmare aplicarea eronată a normelor de drept material.

Instanța de apel a menționat că pretențiile privind obligarea îndeplinirii actelor

nu reprezintă altceva decât impunerea prin adeziune imperativă a serviciilor SA

„Termoelectrica”, ceea ce este inadmisibil și constituie o imixtiune în dreptul

fundamental de proprietate, cît și o încălcare a legislației cu privire la protecția

concurenței.

Totodată, prin obligarea de a contracta serviciile SA „Termoelectrica” se

încălcă principiului libertății contractuale.

În același sens, instanța de apel a considerat că, contrar normelor privind

libertatea contractuală, cu derogare de la normele Constituționale, societatea

reclamantă impune și constrânge de a accepta condițiile sale la încheierea

contractului de reamplasare a rețelelor termice.

Curtea de Apel Chișinău a reținut că din prevederile art. 42 alin. (11) din Legea

privire la energia termică și promovarea generării nr. 92 din 29 mai 2014, nu reiese

caracterul obligatoriu al conectării la sistemul centralizat existent și, ignorând acest

aspect, prima instanță de facto a impus încheierea unui contract de parteneriat cu SA

„Termoelectrica”, contrar voinței SRL „Nordinvest Construct” și fără a ține cont de

aspectul nerentabilității economice, reflectat de altfel și în scrisoarea SRL

„Nordinvest Construct” adresată SA „Termoelectrica”.

Colegiul instanței de apel a remarcat și faptul, că la caz este vorba despre o

proprietate privată, iar careva plângeri de la membrii asociației de locatari în

condominiu, referitor la deficiențele energiei termice lipsesc, blocul fiind deja dat în

exploatare.

La 19 februarie 2020, SA „Termoelectrica” a declarat recurs împotriva deciziei

din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei și menținerea hotărârii din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani.

În motivarea recursului, cu referire la prevederile art. 432 alin. (1) și (2) lit. a) și

lit. c) din Codul de procedură civilă, SA „Termoelectrica” a invocat că decizia

contestată este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel a

interpretat eronat lege și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

A menționat că prin ne strămutarea rețelelor termice și neracordarea la sistemul

centralizat de încălzire au fost încălcate prevederile actelor normative în vigoare, fapt

prin care sunt încălcate și drepturile întreprinderii energetice privind accesul la

3

descoperirea, deservirea și exploatarea conductelor termice, inclusiv plasează

întreprinderea în imposibilitatea de a-și onora obligațiile față de consumatori, de

înlăturare operativă și eficientă a situațiilor de avariere, în corespundere cu pct.36 și

pct.54 din Regulamentul cu privire la furnizarea și utilizarea energiei termice,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 434 din 9 aprilie 1998 și în corespundere cu

pct. 4, 64, 65 Regulamentul ANRE privind furnizarea energiei termice, aprobat prin

Hotărârea ANRE nr. 23 din 26 ianuarie 2017.

A remarcat că instanța de apel a ignorat faptul că, prin aflarea construcției

respective în zona de protecție a rețelelor termice, sunt încălcate și prevederile art. 27

din Legea cu privire la energetică nr. 174 din 21 septembrie 2017.

Totodată a remarcat că în decizia recurată nu se regăsesc trimiteri la pct. 40 din

Regulamentul cu privire la furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 434 din 9 aprilie 1998.

Consideră că în decizia contestată, instanța de apel practic integral a reflectat

poziția SRL „Nordinvest Construct”, ceea ce demonstrează netemeinicia și

ilegalitatea deciziei emise.

La fel, a menționat că SRL „Nordinvest Construct” nu a prezentat careva probe

pertinente și concludente în vederea demonstrării irentabilității din punct de vedere

economic al reamplasării rețelelor termice și conectării obiectelor noi-construite la

sistemul centralizat de încălzire.

Prin urmare, consideră că concluziile instanței de fond sunt legale și întemeiate,

axate pe materialul probatoriu anexat la materialele cauzei și administrat pe parcursul

examinării acesteia, iar cele invocate de SRL „Nordinvest Construct” reprezintă

numai intenția de a induce în eroare instanța.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată participanților la proces la 19 decembrie 2019 (f.d. 211-212).

În cererea de recurs societatea recurentă a menționat că a recepționat decizia

contestată la 19 decembrie 2019. Din aceste considerente, Colegiul consideră că

recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

La 4 martie 2020 în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de recurs

depusă de SA „Termoelectrica” cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței. Însă, până la data examinării admisibilității recursului,

intimații nu au depus referință, prin care să-și expună poziția cu privire la recursul

declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

4

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

5

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de SA

„Termoelectrica” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

6