2rac-85/19 — incasarea datoriei la achitarea serviciilor comunale

2rac-85/19 — incasarea datoriei la achitarea serviciilor comunale (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-85/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (judecător V. Garabagiu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători I. Cimpoi, I. Secrieru și A. Danilov)

D E C I Z I E

03 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor în drepturi

al „Sindromin“ SRL și recursul declarat de CCL „Nr. 73“,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de CCL „Nr. 73“

împotriva ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL, cu

privire la încasarea datoriei la achitarea serviciilor comunale, a datoriei la achitarea

cheltuielilor de pregătire a sistemului termic pentru sezonul de iarnă și a taxei de

stat,

împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admis apelul declarat de CCL „Nr. 73“, s-a casat hotărârea din

25 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, și s-a emis o nouă hotărâre,

prin care a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată,

c o n s t a t ă:

La 07 octombrie 2016, CCL „Nr. 73“ a depus cerere de chemare în judecată

împotriva „Sindromin“ SRL cu privire la încasarea datoriei la achitarea serviciilor

comunale în sumă de 34 768, 8 lei și a datoriei la achitarea cheltuielilor de

pregătire a sistemului termic pentru sezonul de iarnă în sumă de 1 221, 81 lei (vol.

I, f.d. 4-10).

În motivarea acțiunii, reclamanta CCL „Nr. 73“ a relatat că în temeiul

deciziei adunării generale a membrilor CCL „Nr. 73“ din 26 decembrie 2009 și al

pct. 8 din decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 13/5 din 27 decembrie 2007 cu

privire la aprobarea tarifelor pentru chirie, deservirea blocului locativ, deservirea

tehnică și reparația echipamentelor tehnice din interiorul blocului, tariful lunar

pentru deservirea blocului locativ, deservirea tehnică și reparația echipamentelor

1

tehnice din interiorul blocului constituie 1 leu, pentru fiecare metru pătrat.

Reclamanta a susținut că „Sindromin“ SRL deține cu drept de proprietate

următoarele încăperi în blocul locativ amplasat pe XXXXX: 69, 15% din încăperea

nelocativă cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 564, 4 m2; încăperea

nelocativă cu nr. cadastral YYYYY, cu suprafața de 85, 1 m2; și încăperea

nelocativă cu nr. cadastral ZZZZZ, cu suprafața de 316, 3 m2.

Reclamanta a indicat că la 07 septembrie 2016, a expediat în adresa

„Sindromin“ SRL o somație privind achitarea datoriei, care nu a fost satisfăcută.

Reclamanta a invocat că pentru perioada 07 septembrie 2013 –

07 septembrie 2016, datoria „Sindromin“ SRL la achitarea serviciilor comunale

este în sumă de 34 768, 8 lei, ținând cont că „Sindromin“ SRL deține cu drept de

proprietate încăperi cu suprafața totală de 965, 8 m2, iar tariful lunar constituie 1

leu, pentru fiecare metru pătrat.

La fel, reclamanta a evidențiat că pentru perioada 07 septembrie 2013 –

07 septembrie 2016, datoria „Sindromin“ SRL la achitarea cheltuielilor de

pregătire a sistemului termic pentru sezonul de iarnă este în sumă de 1 221, 81 lei,

luând în considerare că suprafața totală a blocul locativ amplasat pe XXXXX, este

de 9 205, 9 m2, în care „Sindromin“ SRL deține cu drept de proprietate încăperi cu

suprafața totală de 965, 8 m2, adică 10, 49% din suprafața totală a blocului, iar

cheltuielile respective pentru întreg blocul în perioada nominalizată au fost de

11 647, 38 lei.

Reclamanta a afirmat că în conformitate cu pct. 7 lit. d) din Regulamentul cu

privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și

necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile

deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu

apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, tarifele

pentru deservirea tehnică și reparația blocurilor locative aflate în gestiunea

cooperativelor de construcție a locuințelor se elaborează, se aprobă și se

reglementează de către adunarea generală a membrilor acestora.

În context, reclamanta a făcut trimitere la pct. 5 din anexa nr. 1 la

Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din

19 februarie 2002, care prevede că, calculul plăților pentru deservirea tehnică și

reparația echipamentelor tehnice interioare în blocurile de locuințe, se va efectua

pentru un metru pătrat de suprafață totală a apartamentelor/încăperilor locuibile și

nelocuibile din blocuri.

Reclamanta a specificat că plățile primite sunt necesare pentru

preîntâmpinarea degradării timpurii a fondului locativ și păstrarea tuturor

elementelor de construcție ale clădirii.

Reclamanta a arătat că în acord cu pct. 1, 2, 8, 17 și 18 din Regulamentul cu

privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și

necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile

2

deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu

apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, aplică tariful

stabilit și în raport cu proprietarii încăperilor nelocative.

De asemenea, reclamanta a notat că după cum statuează art. 3 alin. (1) lit. c)

din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000, această lege

se aplică și în privința cooperativelor de construcție a locuințelor.

Reclamanta a reliefat că în conformitate cu art. 12 alin. (4) din Legea

condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000, proprietarii participă la

cheltuielile pentru întreținerea și reparația proprietății comune în condominiu, iar

conform art. 14 alin. (4) din aceeași lege, mărimea plăților obligatorii ale fiecărui

proprietar pentru întreținerea și reparația proprietății comune din condominiu este

proporțională cotei-părți a acestuia.

Reclamanta a evidențiat că în conformitate cu art. 20 alin. (1) din Legea

condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000, în cazul în care

asociația de coproprietari, prin activitatea sa, nu încalcă drepturile și interesele

proprietarilor apărate de lege, ea are dreptul: d) să stabilească pentru fiecare

proprietar cuantumul plăților obligatorii conform cotei de participare; l) să

efectueze alte acțiuni și să încheie tranzacții ce corespund scopurilor asociației, în

conformitate cu legislația; și m) în cazul neexecutării de către proprietari a

obligațiilor lor privind participarea la cheltuielile comune, să sesizeze instanța de

judecată în vederea stingerii plăților obligatorii.

În aceeași conjunctură, reclamanta a indicat că potrivit art. 21 din Legea

condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000, asociația de

coproprietari este obligată: a) să asigure executarea prevederilor prezentei legi,

altor acte normative și ale statutului asociației; c) să asigure executarea de către toți

membrii asociației a obligațiilor lor privind întreținerea și reparația bunurilor

imobiliare din condominiu; d) să asigure starea tehnico-sanitară cuvenită a

bunurilor comune din condominiu; e) să asigure respectarea intereselor tuturor

membrilor asociației la repartizarea între proprietari a cheltuielilor pentru

întreținerea și reparația bunurilor comune din condominiu; și f) să reprezinte, în

cazurile prevăzute de legislație și de statutul asociației, interesele membrilor

asociației în raporturile cu persoanele fizice și juridice.

Reclamanta a făcut referire la art. 22 alin. (2) din Legea condominiului în

fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000, membri ai asociației de coproprietari

devin, în mod automat, persoanele juridice întreprinderi de stat și/sau municipale,

cărora le aparține dreptul de regie sau de administrare operativă a locuințelor

(încăperilor) din condominiu.

La fel, reclamanta a invocat că în conformitate cu art. 23 alin. (2) din Legea

condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000, proprietarii de încăperi

cu altă destinație decât aceea de locuință sunt în drept să desfășoare activitate de

întreprinzător în încăperile ce le aparțin, fără să lezeze drepturile altor proprietari,

respectând cerințele actelor legislative și normative, normele sanitare, de apărare

împotriva incendiilor și alte norme, prevederile statutului asociației de

coproprietari.

3

Reclamanta a menționat că „Sindromin“ SRL utilizează bunurile comune ale

reclamantei, dar refuză să achite cheltuielile de întreținere a acestor bunuri.

Prin hotărârea din 25 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de CCL „Nr. 73“

împotriva „Sindromin“ SRL cu privire la încasarea datoriei (vol. I, f.d. 244-248).

La 25 iunie 2017, CCL „Nr. 73“ a declarat, prin intermediul oficiului poștal,

apel împotriva hotărârii din 25 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

(vol. I, f.d. 185-195; 222).

Prin încheierea din 15 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a înlocuit

„Sindromin“ SRL cu succesorul în drepturi ÎCS „Nord-Activ“ SRL (vol. II, f.d. 20-

21).

Prin decizia din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de CCL „Nr. 73“, s-a casat hotărârea din 25 mai 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central, și s-a emis o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial

cererea de chemare în judecată înaintată de CCL „Nr. 73“ împotriva ÎCS „Nord-

Activ“ SRL, succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL, cu privire la încasarea

datoriei. S-a încasat în beneficiul CCL „Nr. 73“, din contul ÎCS „Nord-Activ“

SRL, succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL, datoria de pregătire a sistemului

pentru sezonul de încălzire în sumă de 1 221, 81 lei și taxa de stat în sumă de 202,

5 lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate (vol. II, f.d. 60-65).

La 13 decembrie 2018, ÎCS „Nord-Activ“ SRL a declarat recurs împotriva

deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia, menținerea hotărârii din 25 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central și încasarea taxei de stat achitate pentru cererea de recurs (vol. II, f.d. 69-

72).

În motivarea recursului, recurenta ÎCS „Nord-Activ“ SRL a susținut că în

decizia contestată greșit este indicat că la examinarea cauzei în ordine de apel,

CCL „Nr. 73“ a fost reprezentată de Mihail Todorov, or în realitate, CCL „Nr. 73“

a fost reprezentată de o altă persoană.

De asemenea, recurenta a menționat că în decizia contestată eronat este

indicat că reprezentantul ÎCS „Nord-Activ“ SRL, Vladimir Bautov, fiind legal

citat, nu s-a prezentat în ședința de judecată, din care motiv instanța de apel a

dispus examinarea cauzei în lipsa acestuia, or după cum rezultă din materialele

dosarului, reprezentantul ÎCS „Nord-Activ“ SRL, Vladimir Bautov, a fost prezent

și a participat la toate ședințele de examinare a cauzei în ordine de apel.

În continuare, recurenta a notat că în contradicție cu prevederile art. 372 alin.

(1) și 1191 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța de apel a dispus

anexarea la materialele dosarului a unui șir de probe pe care CCL „Nr. 73“ nu le-a

prezentat în primă instanță.

Aici, recurenta a precizat că CCL „Nr. 73“, susținând că prima instanță a

refuzat să dispună anexarea la materialele dosarului a acestor probe, a indus în

eroare instanța de apel.

Recurenta a subliniat că are în vedere următoarele probe neîntemeiat anexate

de către instanța de apel: procesele-verbale de recepție a lucrărilor pentru

4

perioadele octombrie 2013, octombrie 2014, octombrie 2015 și septembrie 2016,

precum și ordinele de plată nr. 3 din 06 octombrie 2015, nr. 11 din

30 octombrie 2015 și nr. 76 din 27 septembrie 2016.

Recurenta a relevat că faptul neprezentării acestor înscrisuri în prima

instanță este dovedit prin aceea că însăși apelanta CCL „Nr. 73“ a indicat în

cererea de apel lista înscrisurilor care nu au fost respinse spre anexare de către

prima instanță, acestea fiind anexate la cererea de apel, iar în lista respectivă nu se

regăsesc și înscrisurile a căror anexare a fost dispusă de către instanța de apel.

Mai mult, recurenta a evidențiat că procesul-verbal de recepție a lucrărilor

pentru octombrie 2013, contractul nr. 7 din octombrie 2013 și factura fiscală seria

WA nr. 0362503 din 30 octombrie 2013 nu au nicio tangență cu prezenta cauză și

au fost prezentate doar în instanța de apel, iar scrisoarea de însoțire nr. 19 este

datată cu ziua de 27 decembrie 2017, deși hotărârea primei instanțe a fost

pronunțată la 25 mai 2017.

Recurenta a declarat că având în vedere anexa nr. 1 la Regulamentul cu

privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și

necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile

deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu

apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, și decizia

Consiliului mun. Chișinău nr. 13/5 din 27 decembrie 2007 cu privire la aprobarea

tarifelor pentru chirie, deservirea blocului locativ, deservirea tehnică și reparația

echipamentelor tehnice din interiorul blocului, nu este clar de ce pretenția CCL

„Nr. 73“ privind încasarea datoriei la achitarea serviciilor comunale a fost înaintată

separat de pretenția privind încasarea datoriei la achitarea cheltuielilor de pregătire

a sistemului termic pentru sezonul de iarnă, or aceste cheltuieli se includ în

categoria serviciilor comunale, cu atât mai mult că nu este clar în ce anume constau

serviciile comunale prestate.

Recurenta a notat că lista lucrărilor pentru care locatarii și proprietarii

urmează să achite tariful aprobat, include deservirea tehnică și reparația curentă a

echipamentelor tehnice, întreținerea și reparația elementelor constructive ale

blocului locativ, ceea ce înseamnă că taxarea suplimentară pentru întreținerea

rețelelor inginerești și a acoperișului este nejustificată.

Recurenta a semnalat că abia în 2016, CCL „Nr. 73“ a solicitat încasarea

cheltuielilor de pregătire a sistemului termic pentru sezoanele de iarnă 2014-2015

și 2015-2016, deoarece această datorie nu este reflectată în contabilitatea CCL „Nr.

73“.

Recurenta a accentuat că în confirmarea cheltuielilor de pregătire a

sistemului termic pentru sezonul de iarnă 2014-2015, CCL „Nr. 73“ a prezentat

factura fiscală seria JA nr. 2330546 din 21 octombrie 2014, pentru sezonul de iarnă

2015-2016 – factura de expediție seria WA nr. 0362588 din 05 noiembrie 2014, iar

pentru sezonul de iarnă 2016-2017 – factura fiscală seria JA nr. 4313685 din

28 septembrie 2016.

Recurenta a susținut că a identificat anumite carențe ce țin de facturile

nominalizate.

5

În particular, recurenta a indicat că în factura fiscală seria JA nr. 2330546

din 21 octombrie 2014, la compartimentul „Denumirea mărfurilor, serviciilor și

codul nomenclator al mărfii“, este înscrisă pregătirea instalațiilor de încălzire către

sezonul rece 2013-2014, cu toate că anume în baza acestei facturi fiscale, CCL

„Nr. 73“ a solicitat încasarea cheltuielilor de pregătire a sistemului termic pentru

sezonul de iarnă 2014-2015.

Totodată, recurenta a afirmat că în factura fiscală seria JA nr. 4313685 din

28 septembrie 2016 și în factura de expediție seria WA nr. 0362588 din

05 noiembrie 2014, la compartimentul „Primit bunurile“ lipsește ștampila și

semnătura reprezentantului CCL „Nr. 73“, ceea ce înseamnă că CCL „Nr. 73“ nu a

beneficiat de serviciile respective, or potrivit pct. 11 subpct. 14) din Instrucțiunea

privind modul de completare a facturii, aprobată prin Ordinul Ministerului

Finanțelor nr. 47 din 31 martie 2010, în rândul 13 „Primit, beneficiar” pe

exemplarul doi al facturii se indică funcția, numele, prenumele persoanei

responsabile din partea beneficiarului care confirmă faptul beneficierii de

servicii/lucrări prin aplicarea semnături și a ștampilei.

Mai mult, recurenta a reiterat că CCL „Nr. 73“ nu a prezentat în prima

instanță actele de predare-primire a lucrărilor executate, circumstanță ignorată de

către instanța de apel, iar în notificarea prealabilă a CCL „Nr. 73“ lipsește

solicitarea de achitare a datoriei aferente.

În continuare, recurenta a menționat că deși CCL „Nr. 73“ prestează anumite

servicii proprietarilor încăperilor locative și nelocative din blocul locativ amplasat

pe XXXXX, aceasta nu i-a eliberat „Sindromin“ SRL niciun document primar care

ar confirma acordarea serviciilor, ceea ce contravine art. 17, 19 și 20 alin. (1) lit. b)

din Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007, precum și pct. 8 din

Instrucțiunea privind completarea formularului tipizat de document primar cu

regim special „Factură fiscală“, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.

115 din 06 septembrie 2010.

În context, recurenta a subliniat recunoașterea de către reprezentantul CCL

„Nr. 73“, în cadrul dezbaterilor judiciare, a faptului că CCL „Nr. 73“ nu i-a eliberat

„Sindromin“ SRL niciun document primar care ar confirma acordarea serviciilor.

De asemenea, recurenta a susținut că în cadrul examinării cauzei, CCL „Nr.

73“ nu a prezentat contractul încheiat între CCL „Nr. 73“ și „Sindromin“ SRL cu

privire la prestarea serviciilor comunale, deoarece un asemenea contract nu există,

iar CCL „Nr. 73“ nici nu a solicitat în modul prevăzut de legislația în vigoare

încheierea unui asemenea contract cu „Sindromin“ SRL.

Recurenta a relevat că prezentarea de către CCL „Nr. 73“ a scrisorilor

adresate în acest sens „Cristina-30“ SA, cât și susținerea faptului că „Sindromin“

SRL ar fi succesorul în drepturi al „Cristina-30“ SA, are ca scop inducerea în

eroare a instanței de judecată, or „Sindromin“ SRL nu a fost creată în rezultatul

reorganizării sau lichidării „Cristina-30“ SA.

Mai mult, recurenta a indicat că CCL „Nr. 73“ nu a prezentat niciun

document contabil care ar proba existența datoriei ÎCS „Nord-Activ“ SRL, cu atât

mai mult că astfel de documente nici nu pot exista, or calcularea datoriei se

6

efectuează în baza documentelor primare, pe care CCL „Nr. 73“ nu le-a eliberat.

Recurenta a invocat că în conformitate cu art. 14 alin. (1) din Legea

condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000, furnizarea/prestarea

serviciilor publice de gospodărie comunală în condominiu se efectuează în baza

contractelor încheiate între operatorii serviciilor respective și gestionarul fondului

locativ (asociația de coproprietari ori întreprinderea la balanța sau în a cărei

gestiune se află condominiul) sau, după caz, între operatori și fiecare

proprietar/chiriaș de apartament al blocului locativ în parte.

În această ordine de idei, recurenta a arătat că a încheiat contracte direct cu

furnizorii serviciilor comunale, care au fost prezentate instanței de judecată.

Cu titlu separat, recurenta a evidențiat că prin hotărârea din 14 august 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, devenită irevocabilă, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de CCL „Nr. 73“ împotriva

„Iras Grup“ SRL în baza acelorași temeiuri de fapt și circumstanțe de drept.

Mai mult, recurenta a afirmat că prin hotărârea din 16 mai 2016 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, devenită irevocabilă, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de CCL „Nr. 73“ împotriva

„Sindromin“ SRL cu privire la încasarea datoriei la achitarea energiei termice în

perioada noiembrie 2007 – 31 martie 2012 și a serviciilor comunale pentru

perioada 2009 – 28 februarie 2013.

La 24 ianuarie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatei CCL „Nr. 73“ copia cererii de recurs depuse de ÎCS „Nord-Activ“ SRL

împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d.

76).

La 21 februarie 2019, CCL „Nr. 73“ a depus referință la recursul declarat de

ÎCS „Nord-Activ“ SRL, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil (vol.

II, f.d. 130-139).

La 17 ianuarie 2019, CCL „Nr. 73“ a declarat recurs împotriva deciziei din

16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia în partea

respingerii pretenției privind încasarea datoriei la achitarea serviciilor comunale,

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care pretenția respectivă să fie

admisă integral, menținerea în rest a deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău și compensarea cheltuielilor de achitare a taxei de stat (vol. II, f.d.

79-101).

În motivarea recursului, recurenta CCL „Nr. 73“ a susținut că instanțele

ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul că ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesorul

în drepturi al „Sindromin“ SRL, se eschivează de la încheierea contractului de

prestare a serviciilor comunale și de la primirea facturilor de expediție și a

chitanțelor de plată a serviciilor comunale, cu toate că utilizează în scopuri

comerciale patrimoniul comun al blocului locativ amplasat pe XXXXX.

În continuare, recurenta a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

urma a fi aplicată, și anume art. 514 din Codul civil, precizând că ÎCS „Nord-

Activ“ SRL, succesorul în drepturi al „Sindromin“ SRL, din momentul obținerii

dreptului de proprietate asupra încăperilor din blocul locativ gestionat de CCL „Nr.

7

73“, a obținut atât drepturi, cât și obligații în privința patrimoniului comun, luând

în considerare că în conformitate cu art. 6 alin. (4) din Legea condominiului în

fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000, proprietatea comună din condominiu nu

poate fi înstrăinată separat de dreptul de proprietate asupra locuințelor (încăperilor)

din condominiu.

În același context, recurenta a subliniat că din faptul juridic al dobândirii de

către ÎCS „Nord-Activ“ SRL a încăperilor menționate, a rezultat obligația ÎCS

„Nord-Activ“ SRL de a contribui la întreținerea nu doar a acestor încăperi, ci și la

întreținerea patrimoniului comun, ceea ce înseamnă că instanța de apel nu a aplicat

prevederile art. 8 alin. (1) și (2) lit. a), d) și h), 9 alin. (1), 512 alin. (1), 572 alin.

(1)-(2), 513 alin. (1) și 315 alin. (1)-(2) și (6) din Codul civil, prevederile art. 5, 12

alin. (1), 14 alin. (1), (2) și (4), 20 alin. (1) lit. d), l) și m), 21 lit. a), c), d), e) și f),

22 alin. (1)-(2), 23 alin. (2), 26 alin. (1) și (5) lit. j), 29 alin. (1) lit. c), 32 alin. (1)

lit. a), b) și c) din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913 din

30 martie 2000, precum și prevederile 1, 2, 7 lit. d), 8, 17 și 18 din Regulamentul

cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și

necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile

deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu

apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.

Mai mult, recurenta a notat că instanța de apel nu a aplicat prevederile pct. 5

din anexa nr. 1 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a

serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din

19 februarie 2002, astfel încât instanța de apel nu a ținut cont de faptul că o parte

din mijloacele bănești achitate pentru deservirea tehnică și reparația

echipamentelor tehnice are caracter de acumulare și se utilizează inclusiv pentru

înlăturarea avariilor.

În continuare, recurenta a afirmat că instanța de apel a interpretat eronat

prevederile pct. 8 din anexa nr. 4 la Instrucțiunea privind completarea formularului

tipizat de document primar cu regim special „Factură fiscală“, aprobată prin

Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 115 din 06 septembrie 2010, în condițiile în

care „Sindromin“ SRL se eschiva de la încheierea contractelor și prezentarea

rechizitelor bancare, iar recurenta, necunoscând rechizitele bancare ale

„Sindromin“ SRL, nu avea posibilitatea obiectivă de a elibera facturi fiscale pentru

serviciile prestate.

Aici, recurenta a relatat că abia la data de 11 mai 2017, după ce a luat

cunoștință de materialele prezentei cauze, la care „Sindromin“ SRL a anexat

contracte încheiate cu alte persoane juridice, recurenta a aflat care sunt rechizitele

bancare ale „Sindromin“ SRL și, respectiv, a eliberat facturile fiscale.

Astfel, recurenta a declarat că deși instanța de apel a făcut trimitere la

Instrucțiunea privind modul de completare a facturii, aprobată prin Ordinul

Ministerului Finanțelor nr. 47 din 31 martie 2010, aceasta nu a luat în considerare

faptul că potrivit art. 19 alin. (2) din Legea contabilității nr. 113 din

8

27 aprilie 2007, documentele primare se întocmesc în timpul efectuării operațiunii,

dar dacă aceasta este imposibil – nemijlocit după efectuarea operațiunii sau după

producerea evenimentului.

Recurenta a mai indicat că instanța de apel a aplicat eronat analogia legii sau

analogia dreptului, or după cum prevede Recomandarea Plenului Curții Supreme

de Justiție nr. 88 din 25 februarie 2016 cu privire la modul de aplicare a unor

dispoziții legale la soluționarea pricinilor ce țin de prestarea serviciilor publice de

gospodărie comunală, încheierea unui contract de prestare a serviciului public este

nu doar o obligație legală a prestatorului de serviciu, dar și a consumatorului, iar în

caz de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală în lipsa contractelor

încheiate cu consumatorii, aceștia sunt obligați să achite contravaloarea serviciilor

prestate.

În continuare, recurenta a punctat că au fost încălcate prevederile art. 4, 7, 8

alin. (1) și 54 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, cât și prevederile art. 1

și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La 04 februarie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatei ÎCS „Nord-Activ“ SRL copia cererii de recurs depuse de CCL „Nr. 73“

împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d.

128).

Intimata ÎCS „Nord-Activ“ SRL nu și-a valorificat dreptul de a depune

referință la recursul declarat de CCL „Nr. 73“.

La 28 februarie 2019, CCL „Nr. 73“ a depus recurs suplimentar împotriva

deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 156-159).

În motivarea recursului suplimentar, recurenta CCL „Nr. 73“ a făcut referire

la deciziile Curții Constituționale nr. 1 din 14 iulie 2011, nr. 7 din

30 decembrie 2011 și nr. 16 din 09 februarie 2018, prin care a fost verificată

constituționalitatea unor prevederi din Regulamentul cu privire la modul de

prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul

locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.

Recurenta a menționat că în conformitate cu art. 12 alin. (4) din Legea

condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000, proprietarii participă la

cheltuielile pentru întreținerea și reparația proprietății comune în condominiu, iar

conform art. 14 alin. (4) din aceeași lege, mărimea plăților obligatorii ale fiecărui

proprietar pentru întreținerea și reparația proprietății comune din condominiu este

proporțională cotei-părți a acestuia.

Astfel, recurenta consideră că ÎCS „Nord-Activ“ SRL, în calitate de succesor

în drepturi al „Sindromin“ SRL, odată cu obținerea dreptului de proprietate asupra

încăperilor din blocul locativ gestionat de CCL „Nr. 73“, este obligată să

contribuie financiar la întreținerea și reparația proprietății comune din acest bloc.

De asemenea, recurenta a invocat practica judiciară constantă a Curții

Supreme de Justiție în spețe similare, făcând trimitere la deciziile din

12 noiembrie 2014 și 06 mai 2015 ale Curții Supreme de Justiție.

9

La 01 martie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

ÎCS „Nord-Activ“ SRL copia cererii de recurs suplimentar depuse de CCL „Nr.

73“ împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II,

f.d. 160).

Intimata ÎCS „Nord-Activ“ SRL nu și-a valorificat dreptul de a depune

referință la recursul suplimentar declarat de CCL „Nr. 73“.

Prin încheierea din 20 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursurile

declarate de ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL și de

CCL „Nr. 73“ au fost considerate admisibile (vol. II, f.d. 164).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum rezultă din materialele dosarului, și anume din fișa de însoțire nr.

11856, la 19 noiembrie 2018, instanța de apel a expediat copia deciziei integrale

din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în adresa recurentelor ÎCS „Nord-

Activ“ SRL și CCL „Nr. 73“ (vol. II, f.d. 66). Însă, la materialele dosarului nu sunt

anexate probe privind recepționarea de către recurentele ÎCS „Nord-Activ“ SRL și

CCL „Nr. 73“ a copiei deciziei integrale din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău.

În afară de aceasta, instanța de recurs evidențiază că decizia contestată a fost

publicată pe portalul instanțelor naționale de judecată la data de

31 octombrie 2018.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că atât recurenta ÎCS „Nord-Activ“

SRL, care a declarat recursul la 13 decembrie 2018, cât și recurenta CCL „Nr. 73“,

care a declarat recursul la 17 ianuarie 2019, s-a conformat prevederilor legale,

încadrându-se în termenul de declarare a recursului prevăzut la art. 434 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

Verificând decizia din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune respingerea recursului declarat de ÎCS „Nord-Activ“ SRL,

succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL, admiterea recursului declarat de CCL

„Nr. 73“, casarea deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în

partea respingerii pretențiilor înaintate de CCL „Nr. 73“ împotriva ÎCS „Nord-

Activ“ SRL, succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL, cu privire la încasarea

datoriei la achitarea serviciilor comunale și a taxei de stat, casarea integrală a

hotărârii din 25 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, și pronunțarea

unei noi hotărâri în partea casată a deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, de admitere integrală a pretențiilor înaintate de CCL „Nr. 73“ împotriva

ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL, cu privire la

încasarea datoriei la achitarea serviciilor comunale în sumă de 34 768, 8 lei și a

taxei de stat în sumă de 2 497, 5 lei, iar în rest, în partea admiterii pretenției

înaintate de CCL „Nr. 73“ împotriva ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor în drepturi

al „Sindromin“ SRL, cu privire la încasarea datoriei la achitarea cheltuielilor de

10

pregătire a sistemului termic pentru sezonul de iarnă, și în partea admiterii parțiale

a pretenției înaintate de CCL „Nr. 73“ împotriva ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor

în drepturi al „Sindromin“ SRL, cu privire la încasarea taxei de stat, de menținere a

deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, pentru motivele ce se

succed.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă stipulează că instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Colegiul constată că la 07 octombrie 2016, CCL „Nr. 73“ a depus cerere de

chemare în judecată împotriva „Sindromin“ SRL cu privire la încasarea datoriei la

achitarea serviciilor comunale în sumă de 34 768, 8 lei și a datoriei la achitarea

cheltuielilor de pregătire a sistemului termic pentru sezonul de iarnă în sumă de

1 221, 81 lei (vol. I, f.d. 4-10).

CCL „Nr. 73“ și-a întemeiat acțiunea pe decizia adunării generale a

membrilor CCL „Nr. 73“ din 26 decembrie 2009 și pe pct. 8 din decizia

Consiliului mun. Chișinău nr. 13/5 din 27 decembrie 2007 cu privire la aprobarea

tarifelor pentru chirie, deservirea blocului locativ, deservirea tehnică și reparația

echipamentelor tehnice din interiorul blocului.

În conformitate cu art. 514 din Codul civil în redacția în vigoare la data

relevantă speței, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt

act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913 din

30 martie 2000 statuează că efectul acestei legi se extinde și asupra cooperativelor

de construcție a locuințelor.

Conform art. 12 alin. (4) din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913

din 30 martie 2000, proprietarii participă la cheltuielile pentru întreținerea și

reparația proprietății comune în condominiu în modul stabilit de prezenta lege și de

alte acte legislative și normative.

Așadar, art. 12 alin. (4) din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913

din 30 martie 2000 conține temeiul obligației proprietarilor, adică a persoanelor

fizice sau juridice ori a grupului de persoane care posedă, folosesc și dispun de

bunurile imobiliare ce le aparțin în condominiu, de a participa la cheltuielile pentru

întreținerea și reparația proprietății comune în condominiu.

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913

din 30 martie 2000 în redacția în vigoare până la data de 17 aprilie 2015, mărimea

plăților obligatorii ale fiecărui proprietar (chiriaș, arendaș) pentru întreținerea și

reparația proprietății comune din condominiu este proporțională cotei-părți a

11

acestuia și se stabilește conform Normelor de defalcare a mijloacelor pentru

exploatarea tehnică și reparația fondului locativ.

În conformitate cu art. 14 alin. (4) din Legea condominiului în fondul locativ

nr. 913 din 30 martie 2000 în redacția în vigoare începând cu data de

17 aprilie 2015, mărimea plății pentru întreținerea și reparația proprietății comune

din blocul locativ este proporțională cotei-părți deținute de fiecare

proprietar/chiriaș al locuinței și se determină conform tarifului aprobat în modul

stabilit.

În aceeași ordine de idei, Colegiul observă că CCL „Nr. 73“ gestionează

blocul locativ amplasat pe XXXXX, iar din extrasul din Registrul bunurilor

imobile, rezultă că la situația din 02 octombrie 2012, „Sindromin“ SRL deținea cu

drept de proprietate următoarele încăperi în blocul locativ nominalizat: 69, 15%

din încăperea nelocativă cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 564, 4 m2;

încăperea nelocativă cu nr. cadastral YYYYY, cu suprafața de 85, 1 m2; și

încăperea nelocativă cu nr. cadastral ZZZZZ, cu suprafața de 316, 3 m2 (vol. I, f.d.

18-20).

După cum rezultă din materialele cauzei, și anume din actul adițional cu

privire la modificările și completările înscrise în statutul ÎCS „Nord-Activ“ SRL,

această întreprindere s-a reorganizat prin fuziune cu absorbția inclusiv a

„Sindromin“ SRL, fiind succesorul în drepturi și obligații al „Sindromin“ SRL

(vol. II, f.d. 15).

Astfel, prin încheierea din 15 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a

înlocuit „Sindromin“ SRL cu succesorul în drepturi ÎCS „Nord-Activ“ SRL (vol.

II, f.d. 20-21).

Colegiul decelează că în final, CCL „Nr. 73“ a pretins de la ÎCS „Nord-

Activ“ SRL, succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL, încasarea datoriei

acumulate de „Sindromin“ SRL la achitarea serviciilor comunale în sumă de

34 768, 8 lei și la achitarea cheltuielilor de pregătire a sistemului termic pentru

sezonul de iarnă în sumă de 1 221, 81 lei, pentru perioada 07 septembrie 2013 –

07 septembrie 2016.

Potrivit pct. 1 din decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 13/5 din

27 decembrie 2007 cu privire la aprobarea tarifelor pentru chirie, deservirea

blocului locativ, deservirea tehnică și reparația echipamentelor tehnice din

interiorul blocului, a fost aprobat tariful lunar pentru deservirea blocului locativ,

deservirea tehnică și reparația echipamentelor tehnice din interiorul blocului în

mărime de 1 leu pentru un metru pătrat de suprafață utilă, aplicat cetățenilor care

locuiesc în apartamente (privatizate, neprivatizate) din blocurile locative

(municipale,departamentale și cămine).

Conform pct. 8 din decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 13/5 din

27 decembrie 2007 cu privire la aprobarea tarifelor pentru chirie, deservirea

blocului locativ, deservirea tehnică și reparația echipamentelor tehnice din

interiorul blocului, s-a recomandat asociațiilor proprietarilor de locuințe privatizate

și asociațiilor de coproprietari în condominiu să aplice tarifele pentru deservirea

blocului locativ, deservirea tehnică și reparația echipamentelor tehnice din

12

interiorul blocului, aprobate prin prezenta decizie.

În context, Colegiul relevă că potrivit pct. 2 lit. a) din decizia adunării

generale a membrilor CCL „Nr. 73“ din 26 decembrie 2009, s-a decis ca tariful

lunar pentru deservirea blocului locativ de pe XXXXX, și pentru deservirea

tehnică și reparația echipamentelor tehnice din interiorul acestui bloc, aplicat

agenților economici, să fie în mărime de cel puțin 1 leu pentru un metru pătrat de

suprafață utilă (vol. I, f.d. 11-13).

Colegiul subliniază că tariful aprobat de adunarea generală a membrilor CCL

„Nr. 73“ la data de 26 decembrie 2009, în calitate de gestionar al blocului locativ

de pe XXXXX, se încadrează în limitele prevăzute prin decizia Consiliului mun.

Chișinău nr. 13/5 din 27 decembrie 2007 cu privire la aprobarea tarifelor pentru

chirie, deservirea blocului locativ, deservirea tehnică și reparația echipamentelor

tehnice din interiorul blocului.

În continuare, Colegiul reține că în conformitate cu art. 14 alin. (2) din

Legea condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000 în redacția în

vigoare până la data de 17 aprilie 2015, proprietarii locuințelor, precum și chiriașii

și arendașii locuințelor aflate în proprietate de stat sau municipală răspund de

neachitarea în termen a plăților pentru locuințele (încăperile) ce le aparțin sau pe

care le arendează, precum și pentru serviciile comunale, conform contractelor

încheiate direct cu prestatorii de servicii. Adunarea generală a membrilor

(reprezentanților) asociației de coproprietari poate prevedea posibilitatea vărsării

unor plăți (plăți pentru întreținerea și reparația proprietății comune, o parte din plăți

pentru serviciile comunale), în conformitate cu contractul de închiriere sau de

arendă, direct la contul asociației. încasarea plăților pentru serviciile comunale și

alte servicii poate fi efectuată, de asemenea, în baza contractului încheiat între

asociație și prestatorii de servicii și contractului încheiat între proprietari (chiriași,

arendași) și asociație.

În conformitate cu art. 14 alin. (1)-(2) din Legea condominiului în fondul

locativ nr. 913 din 30 martie 2000 în redacția în vigoare începând cu data de

17 aprilie 2015, furnizarea/prestarea serviciilor publice de gospodărie comunală în

condominiu se efectuează în baza contractelor încheiate între operatorii serviciilor

respective și gestionarul fondului locativ (asociația de coproprietari ori

întreprinderea la balanța sau în a cărei gestiune se află condominiul) sau, după caz,

între operatori și fiecare proprietar/chiriaș de apartament al blocului locativ în

parte. Proprietarii/chiriașii locuințelor din condominiu achită serviciile comunale și

alte servicii utilizate în conformitate cu legislația și cu actele normative în vigoare.

Instanțele ierarhic inferioare au concluzionat, în temeiul art. 14 alin. (1)-(2)

din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000 în redacția în

vigoare începând cu data de 17 aprilie 2015, că lipsa unui contract încheiat între

CCL „Nr. 73“ și „Sindromin“ SRL privind prestarea serviciilor publice de

gospodărie comunală exonerează proprietarul încăperilor cu nr. cadastrale

XXXXX, YYYYY și ZZZZZ de obligația de achitare a serviciilor respective.

De asemenea, prima instanță a reținut ca fiind relevant și faptul că

„Sindromin“ SRL a încheiat contracte direct cu furnizorii serviciilor comunale.

13

În această conjunctură, Colegiul conchide că instanțele ierarhic inferioare

eronat au determinat lipsa unui contract încheiat între CCL „Nr. 73“ și

„Sindromin“ SRL privind prestarea serviciilor publice de gospodărie comunală ca

reprezentând o circumstanță ce exonerează proprietarul încăperilor cu nr.

cadastrale XXXXX, YYYYY și ZZZZZ, adică în prezent – ÎCS „Nord-Activ“

SRL, de obligația de achitare în beneficiul CCL „Nr. 73“ a serviciilor respective.

Or, conform art. 3 alin. (1) lit. f) din Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, serviciile de administrare a fondului

locativ public și privat se atribuie la categoria serviciilor publice de gospodărie

comunală, iar în temeiul prevederilor art. 25 alin. (5) din aceeași lege, pe care

instanțele ierarhic inferioare nu le-au aplicat, agenții economici care

furnizează/prestează servicii de gospodărie comunală fără contracte cu

consumatorii, în caz de neachitare a sumelor datorate, pot acționa conform

prevederilor alin. (2)-(4), și anume pot solicita pe cale judecătorească încasarea

sumelor datorate.

Rațiunea legiuitorului în instituirea normei citate constă în aceea că

încheierea unui contract de prestare a serviciului public este nu doar obligația

legală a prestatorului de serviciu, ci și a consumatorului. În caz contrar, eschivarea

consumatorilor de la încheierea contractelor de prestare a serviciilor comunale și,

respectiv, de la achitarea costului acestor servicii, ar avantaja în mod

discriminatoriu consumatorii care nu se află în relații contractuale cu prestatorii

serviciilor comunale, dar beneficiază de aceleași servicii ca și consumatorii de

bună-credință, care au încheiat contractele corespunzătoare și suportă cheltuieli în

acest sens.

Totodată, Colegiul relevă că sintagma „agent economic“ de la art. 25 alin.

(5) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din

24 octombrie 2002 înglobează și gestionarul fondului locativ, atâta timp cât acesta

are împuterniciri pentru executarea obligațiilor ce țin de administrarea, întreținerea

și exploatarea fondului locativ, inclusiv prin prisma deservirii blocului locativ,

deservirii tehnice și a reparației echipamentelor tehnice din interiorul blocului pe

care îl gestionează.

Prin urmare în speță, luând în considerare că CCL „Nr. 73“ gestionează

blocul locativ amplasat pe XXXXX, iar în perioada 07 septembrie 2013 –

07 septembrie 2016, „Sindromin“ SRL deținea cu drept de proprietate 69, 15% din

încăperea nelocativă cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 564, 4 m2, încăperea

nelocativă cu nr. cadastral YYYYY, cu suprafața de 85, 1 m2 și încăperea

nelocativă cu nr. cadastral ZZZZZ, cu suprafața de 316, 3 m2, persistă temeiul legal

de achitare de către ÎCS „Nord-Activ“ SRL, în calitate de succesor în drepturi al

„Sindromin“ SRL, a serviciilor comunale, și anume a serviciilor ce țin de

deservirea blocului locativ, deservirea tehnică și reparația echipamentelor tehnice

din interiorul blocului de pe XXXXX, pentru perioada 07 septembrie 2013 –

07 septembrie 2016.

În această privință, Colegiul nu consideră a fi relevant argumentul precum că

„Sindromin“ SRL a încheiat contracte direct cu furnizorii serviciilor comunale,

14

argument pe care l-a reținut prima instanță.

Or, chiar dacă „Sindromin“ SRL avea dreptul, în temeiul art. 14 din Legea

condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000, să încheie contracte

direct cu furnizorii serviciilor comunale, după cum rezultă din materialele cauzei,

„Sindromin“ SRL a încheiat doar contracte privind furnizarea serviciilor de

alimentare cu apă și recepționare a apelor uzate, furnizarea energiei electrice,

transportarea deșeurilor menajere solide și livrarea energiei termice în apă caldă,

nu și contracte privind deservirea blocului locativ, deservirea tehnică și reparația

echipamentelor tehnice din interiorul blocului, a căror prestator este CCL „Nr. 73“

(vol. I, f.d. 143-152).

Drept urmare, pentru perioada 07 septembrie 2013 – 07 septembrie 2016,

datoria ÎCS „Nord-Activ“ SRL față de CCL „Nr. 73“ la achitarea serviciilor

comunale este în sumă de 34 768, 8 lei, ținând cont că „Sindromin“ SRL deținea cu

drept de proprietate în perioada nominzalizată încăperi cu suprafața totală de 965, 8

m2, iar tariful lunar constituie 1 leu, pentru fiecare metru pătrat, în baza deciziei

adunării generale a membrilor CCL „Nr. 73“ din 26 decembrie 2009.

La fel, Colegiul observă că în conformitate cu art. 14 alin. (3) din Legea

condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000 în redacția în vigoare

începând cu data de 17 aprilie 2015, factura de plată pentru serviciul respectiv se

emite de către gestionarul fondului locativ sau, după caz, de către operator, cu

indicarea termenului de achitare a acestuia conform clauzelor contractului.

La materialele cauzei se află un șir de facturi fiscale eliberate de CCL „Nr.

73“ cu privire la plata de către „Sindromin“ SRL a serviciilor de deservire a

blocului în baza tarifului aprobat prin decizia adunării generale a membrilor CCL

„Nr. 73“ din 26 decembrie 2009, și anume: factura fiscală seria WA nr. 1536233

din 15 mai 2017 în sumă de 5 794, 8 lei pentru perioada 01 iulie 2013 –

31 decembrie 2013, factura fiscală seria WA nr. 1536234 din 15 mai 2017 în sumă

de 5 794, 8 lei pentru perioada 01 ianuarie 2014 – 30 iunie 2014, factura fiscală

seria WA nr. 1536235 din 15 mai 2017 în sumă de 5 794, 8 lei pentru perioada

01 iulie 2014 – 31 decembrie 2014, factura fiscală seria WA nr. 1536237 din

15 mai 2017 în sumă de 5 794, 8 lei pentru perioada 01 ianuarie 2015 –

30 iunie 2015, factura fiscală seria WA nr. 1536238 din 15 mai 2017 în sumă de

5 794, 8 lei pentru perioada 01 iulie 2015 – 31 decembrie 2015, factura fiscală

seria WA nr. 1536239 din 15 mai 2017 în sumă de 5 794, 8 lei pentru perioada

01 ianuarie 2016 – 30 iunie 2016 și factura fiscală seria WA nr. 1536240 din

15 mai 2017 în sumă de 5 794, 8 lei pentru perioada 01 iulie 2016 –

31 decembrie 2016 (vol. II, f.d. 205-211).

Aici, ÎCS „Nord-Activ“ SRL a invocat că deși CCL „Nr. 73“ prestează

anumite servicii proprietarilor încăperilor locative și nelocative din blocul locativ

amplasat pe XXXXX, aceasta nu i-a eliberat „Sindromin“ SRL niciun document

primar care ar confirma acordarea serviciilor, ceea ce contraveni art. 17, 19 și 20

alin. (1) lit. b) din Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007, precum și pct. 8

din Instrucțiunea privind completarea formularului tipizat de document primar cu

regim special „Factură fiscală“, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.

15

115 din 06 septembrie 2010.

Instanțele ierarhic inferioare au concluzionat că CCL „Nr. 73“ nu i-a eliberat

„Sindromin“ SRL facturi fiscale care ar confirma acordarea de către CCL „Nr. 73“

a serviciilor de deservire a blocului locativ, deservire tehnică și reparație a

echipamentelor tehnice din interiorul blocului, din motiv că facturile fiscale pe care

le-a prezentat CCL „Nr. 73“, nu i-au fost expediate „Sindromin“ SRL și

recepționate de către aceasta sub semnătură.

În această conjunctură, Colegiul conchide că instanțele ierarhic inferioare a

interpretat în mod eronat prevederile pct. 8 din anexa nr. 4 la Instrucțiunea privind

completarea formularului tipizat de document primar cu regim special „Factură

fiscală“, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 115 din

06 septembrie 2010, în condițiile în care „Sindromin“ SRL în mod cert se eschiva

de la încheierea contractelor și prezentarea rechizitelor bancare, invocând

încheierea contractelor direct cu prestatorii serviciilor comunale, iar CCL „Nr. 73“,

necunoscând rechizitele bancare ale „Sindromin“ SRL, nu avea posibilitatea

obiectivă de a elibera facturi fiscale pentru serviciile prestate.

Astfel, după ce CCL „Nr. 73“ a luat cunoștință de materialele prezentei

cauze, la care „Sindromin“ SRL a anexat contracte încheiate cu alte persoane

juridice, CCL „Nr. 73“ a aflat care sunt rechizitele bancare ale „Sindromin“ SRL

și, respectiv, a eliberat facturile fiscale.

Ca efect, deși instanțele ierarhic inferioare au făcut trimitere la Instrucțiunea

privind modul de completare a facturii, aprobată prin Ordinul Ministerului

Finanțelor nr. 47 din 31 martie 2010, acestea nu au luat în considerare faptul că

potrivit art. 19 alin. (2) din Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007,

documentele primare se întocmesc în timpul efectuării operațiunii, dar dacă aceasta

este imposibil – nemijlocit după efectuarea operațiunii sau după producerea

evenimentului, dispoziție aplicabilă prezentei spețe.

În consecință, având în vedere că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat

prevederile art. 25 alin. (5) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală

nr. 1402 din 24 octombrie 2002 și ale art. 19 alin. (2) din Legea contabilității nr.

113 din 27 aprilie 2007, fiind astfel eronat apreciate probele, instanța de recurs

poate să corecteze eroarea comisă de instanțele ierarhic inferioare, și anume să

admită integral pretenția înaintată de CCL „Nr. 73“ împotriva ÎCS „Nord-Activ“

SRL cu privire la încasarea datoriei la achitarea serviciilor comunale în sumă de

34 768, 8 lei, pentru perioada 07 septembrie 2013 – 07 septembrie 2016.

În continuare, Colegiul notează că CCL „Nr. 73“ a pretins de la ÎCS „Nord-

Activ“ SRL, succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL, încasarea datoriei

acumulate de „Sindromin“ SRL la achitarea cheltuielilor de pregătire a sistemului

termic pentru sezonul de iarnă în sumă de 1 221, 81 lei, și anume pentru sezoanele

de iarnă 2014-2015, 2015-2016 și 2016-2017.

Aici, Colegiul punctează că obligația fiecărui proprietar de a contribui la

întreținerea și reparația proprietății comune din condominiu, inclusiv în scopul de

pregătire a sistemului termic pentru sezonul de iarnă, este proporțională cotei-părți

a proprietarului și se circumscrie normei de la art. 14 alin. (4) din Legea

16

condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000.

CCL „Nr. 73“ a invocat că pentru perioada 07 septembrie 2013 –

07 septembrie 2016, datoria „Sindromin“ SRL la achitarea cheltuielilor de

pregătire a sistemului termic pentru sezonul de iarnă este în sumă de 1 221, 81 lei,

luând în considerare că suprafața totală a blocul locativ amplasat pe XXXXX, este

de 9 205, 9 m2, în care „Sindromin“ SRL deținea cu drept de proprietate în

perioada de referință încăperi cu suprafața totală de 965, 8 m2, adică 10, 49% din

suprafața totală a blocului, iar cheltuielile respective pentru întreg blocul în

perioada nominalizată au fost de 11 647, 38 lei.

În susținerea acestei pretenții, CCL „Nr. 73“ a prezentat copia contractului

nr. 5/4 din 07 octombrie 2014, încheiat între „Alisidora-SVV“ SRL și CCL „Nr.

73“, prin care „Alisidora-SVV“ SRL și-a asumat obligația de a spăla și proba

hidraulica sistemei de încălzire la prețul de 4 183, 34 lei; copia contractului nr. 8

din 02 octombrie 2015, încheiat între ÎI „Dragomir Natalia“ și CCL „Nr. 73“, prin

care ÎI „Dragomir Natalia“ și-a asumat obligația de a spăla sistemul centralizat de

încălzire la prețul de 3 265, 3 lei; și copia contractului nr. 29 din

21 septembrie 2016, încheiat între „Alisidora-SVV“ SRL și CCL „Nr. 73“, prin

care „Alisidora-SVV“ SRL și-a asumat obligația de a spăla și proba hidraulica

sistemei de încălzire la prețul de 4 198, 49 lei (vol. II, f.d. 28; 31; 35).

La fel, CCL „Nr. 73“ a prezentat copia procesului-verbal de recepție a

lucrărilor executate de către „Alisidora-SVV“ SRL în octombrie 2014 în sumă de

4 183, 34 lei, copia procesului-verbal de recepție a lucrărilor îndeplinite de către ÎI

„Dragomir Natalia“ în octombrie 2015 în sumă de 3 265, 3 lei și copia procesului-

verbal de recepție a lucrărilor executate de către „Alisidora-SVV“ SRL în

septembrie 2016 în sumă de 4 198, 49 lei (vol. II, f.d. 29; 33; 39).

De asemenea, CCL „Nr. 73“ a prezentat copia facturii fiscale corectate seria

JA nr. 2330546 din 21 octombrie 2014 cu privire la executarea de către „Alisidora-

SVV“ SRL a lucrării de spălare și probare hidraulică a sistemei de încălzire la

prețul de 4 183, 34 lei, precum și copia ordinului de plată nr. 3 din

06 octombrie 2015 privind achitarea de către CCL „Nr. 73“ a sumei de 4 183, 34

lei conform contractului nr. 5/4 din 07 octombrie 2014; copia facturii de expediție

seria WA nr. 0362588 din 05 noiembrie 2015 cu privire la executarea de către ÎI

„Dragomir Natalia“ a lucrării de spălare a sistemului centralizat de încălzire la

prețul de 3 265, 3 lei, precum și copia ordinului de plată nr. 11 din

30 octombrie 2015 privind achitarea de către CCL „Nr. 73“ a sumei de 3 265, 3 lei

conform contractului nr. 8 din 02 octombrie 2015; și copia facturii fiscale seria JA

nr. 4313685 din 28 septembrie 2016 cu privire la executarea de către „Alisidora-

SVV“ SRL a lucrării de spălare și probarea hidraulicii sistemei de încălzire la

prețul de 4 198, 49 lei, precum și copia ordinului de plată nr. 76 din

27 septembrie 2016 privind achitarea de către CCL „Nr. 73“ a sumei de 4 198, 49

lei conform contractului nr. 29 din 21 septembrie 2016 (vol. II, f.d. 27; 30; 32; 34;

36; 38).

Înscrisurile nominalizate confirmă cu certitudine suportarea de către CCL

„Nr. 73“, în calitate de gestionar al blocul locativ amplasat pe XXXXX, a

17

cheltuielilor de pregătire a sistemului termic pentru sezoanele de iarnă 2014-2015,

2015-2016 și 2016-2017 în sumă totală de 11 647, 38 lei, care, în conformitate cu

art. 14 alin. (4) din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie

2000, urmează a fi repartizate spre achitare fiecărui proprietar (chiriaș, arendaș)

proporțional cotei-părți a acestuia în condominiu, ÎCS „Nord-Activ“ SRL, în

calitate de succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL, revenindu-i spre achitare

suma de 1 221, 81 lei, după cum corect a concluzionat instanța de apel.

În acest sens, Colegiul consideră că este neîntemeiat argumentul ÎCS „Nord-

Activ“ SRL precum că în contradicție cu prevederile art. 372 alin. (1) și 1191 alin.

(2) din Codul de procedură civilă, instanța de apel a dispus anexarea la materialele

dosarului a probelor pe care CCL „Nr. 73“ nu le-a prezentat în primă instanță, dar

pe care și-a întemeiat pretenția privind încasarea datoriei la achitarea cheltuielilor

de pregătire a sistemului termic pentru sezonul de iarnă în sumă de 1 221, 81 lei.

Or, după cum rezultă din materialele dosarului, și anume din procesul-verbal

al ședinței de judecată în prima instanță din data de 19 mai 2017, CCL „Nr. 73“ a

solicitat anexarea înscrisurilor, dar prin încheierea protocolară a primei instanțe,

această solicitare neîntemeiat a fost respinsă, din motiv că înscrisurile nu au

tangență cu cauza (vol. I, f.d. 179-180).

Astfel, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 372 alin.

(1) din Codul de procedură civilă, conform cărora, părțile și alți participanți la

proces au dreptul să prezinte noi probe dacă acestea respectă prevederile art. 1191

alin. (2), dacă acestea nu au fost reclamate de către prima instanță la cererea

participanților la proces sau dacă au fost restituite în mod nejustificat de către

prima instanță.

De asemenea, Colegiul consideră că este neîntemeiat argumentul ÎCS „Nord-

Activ“ SRL precum că în factura fiscală seria JA nr. 2330546 din

21 octombrie 2014, la compartimentul „Denumirea mărfurilor, serviciilor și codul

nomenclator al mărfii“, este înscrisă pregătirea instalațiilor de încălzire către

sezonul rece 2013-2014, cu toate că anume în baza acestei facturi fiscale, CCL

„Nr. 73“ a solicitat încasarea cheltuielilor de pregătire a sistemului termic pentru

sezonul de iarnă 2014-2015.

Or, factura fiscală seria JA nr. 2330546 din 21 octombrie 2014 a fost

rectificată la compartimentul „Denumirea mărfurilor, serviciilor și codul

nomenclator al mărfii“, fiind înscrisă anume pregătirea instalațiilor de încălzire

către sezonul rece 2014-2015, fapt confirmat și de către executorul lucrării

„Alisidora-SVV“ SRL prin scrisoarea nr. 19 din 27 decembrie 2017, anexată la

materialele cauzei (vol. II, f.d. 26).

Colegiul consideră că este neîntemeiat și argumentul ÎCS „Nord-Activ“ SRL

precum că în factura fiscală seria JA nr. 4313685 din 28 septembrie 2016 și în

factura de expediție seria WA nr. 0362588 din 05 noiembrie 2014, la

compartimentul „Primit bunurile“ lipsește ștampila și semnătura reprezentantului

CCL „Nr. 73“, ceea ce ar însemna că CCL „Nr. 73“ nu a beneficiat de serviciile

respective, având în vedere că potrivit pct. 11 subpct. 14) din Instrucțiunea privind

modul de completare a facturii, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.

18

47 din 31 martie 2010, în rândul 13 „Primit, beneficiar” pe exemplarul doi al

facturii se indică funcția, numele, prenumele persoanei responsabile din partea

beneficiarului care confirmă faptul beneficierii de servicii/lucrări prin aplicarea

semnături și a ștampilei.

Or, în contradicție cu alegația ÎCS „Nord-Activ“ SRL, în factura fiscală seria

JA nr. 4313685 din 28 septembrie 2016, ca și în și în factura de expediție seria WA

nr. 0362588 din 05 noiembrie 2015, la compartimentul „Primit bunurile“ este

aplicată ștampila și semnătura reprezentantului CCL „Nr. 73“.

În continuare, cu referire la argumentul ÎCS „Nord-Activ“ SRL precum că

pretenția CCL „Nr. 73“ privind încasarea datoriei la achitarea serviciilor comunale

nu urma a fi înaintată separat de pretenția privind încasarea datoriei la achitarea

cheltuielilor de pregătire a sistemului termic pentru sezonul de iarnă, aceste

cheltuieli incluzându-se în categoria serviciilor comunale, Colegiul evidențiază că

în conformitate cu prevederile pct. 5 din anexa nr. 1 la Regulamentul cu privire la

modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru

fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, o parte din mijloacele bănești achitate

pentru deservirea tehnică și reparația echipamentelor tehnice are caracter de

acumulare și se utilizează inclusiv pentru înlăturarea avariilor, spre deosebire de

cheltuielile de pregătire a sistemului termic pentru sezonul de iarnă.

Astfel în ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a

instanței de judecată, Colegiul consideră că a examinat principalele întrebări

juridice puse în prezenta speță (hotărârea în cauza Centrul pentru Resurse Juridice

în numele lui Valentin Câmpeanu v. România din 17 iulie 2014).

În continuare, Colegiul notează că potrivit art. 94 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să

plătească, la cererea părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă

acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile

de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional

părții respinse din pretențiile reclamantului.

În speță, cheltuielile de judecată suportate de CCL „Nr. 73“ sunt constituite

exclusiv din cheltuielile de plată a taxei de stat în sumă de 2 700 lei, și anume din:

taxa de stat în sumă de 1 080 lei la depunerea cererii de chemare în judecată, taxa

de stat în sumă de 1 080 lei la depunerea cererii de apel și taxa de stat în sumă de

540 lei la depunerea cererii de recurs, achitări probate prin ordinele de plată nr.

46349 din 07 octombrie 2016, nr. 01 din 13 decembrie 2017, nr. 01 din

14 mai 2018 și nr. 02 din 14 ianuarie 2019 (vol. I, f.d. 3; vol. II, f.d. 8; 25; 78).

Luând în considerare că în final, pretențiile CCL „Nr. 73“ sunt admise

integral, iar instanța de apel a dispus încasarea în beneficiul CCL „Nr. 73“, din

contul ÎCS „Nord-Activ“ SRL, a taxei de stat în sumă de 202, 5 lei, decizia

instanței de apel fiind menținută în această parte, Colegiul consideră imperativ de

a-i compensa CCL „Nr. 73“ cheltuielile de plată a taxei de stat în sumă de 2 497, 5

lei.

19

Având în vedere problemele de drept invocate în speță, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a respinge recursul declarat de ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor în

drepturi al „Sindromin“ SRL, a admite recursul declarat de CCL „Nr. 73“, a casa

decizia din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în partea respingerii

pretențiilor înaintate de CCL „Nr. 73“ împotriva ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor

în drepturi al „Sindromin“ SRL, cu privire la încasarea datoriei la achitarea

serviciilor comunale și a taxei de stat, a casa integral hotărârea din 25 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, și a pronunța o nouă hotărâre în partea casată

a deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, de admitere integrală a

pretențiilor înaintate de CCL „Nr. 73“ împotriva ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor

în drepturi al „Sindromin“ SRL, cu privire la încasarea datoriei la achitarea

serviciilor comunale în sumă de 34 768, 8 lei și a taxei de stat în sumă de 2 497, 5

lei, iar în rest, în partea admiterii pretenției înaintate de CCL „Nr. 73“ împotriva

ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL, cu privire la

încasarea datoriei la achitarea cheltuielilor de pregătire a sistemului termic pentru

sezonul de iarnă, și în partea admiterii parțiale a pretenției înaintate de CCL „Nr.

73“ împotriva ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL,

cu privire la încasarea taxei de stat, de menține decizia din 16 octombrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) și alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor în drepturi

al „Sindromin“ SRL.

Se admite recursul declarat de CCL „Nr. 73“.

Se casează decizia din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în

partea respingerii pretențiilor înaintate de CCL „Nr. 73“ împotriva ÎCS „Nord-

Activ“ SRL, succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL, cu privire la încasarea

datoriei la achitarea serviciilor comunale și a taxei de stat, se casează integral

hotărârea din 25 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, și se pronunță o

nouă hotărâre în partea casată a deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, după cum urmează:

Se încasează în beneficiul CCL „Nr. 73“, din contul ÎCS „Nord-Activ“ SRL,

suma de 34 768, 8 lei cu titlu de datorie la achitarea serviciilor comunale și taxa de

stat în sumă de 2 497, 5 lei.

În rest, în partea admiterii pretenției înaintate de CCL „Nr. 73“ împotriva

ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL, cu privire la

încasarea datoriei la achitarea cheltuielilor de pregătire a sistemului termic pentru

sezonul de iarnă, și în partea admiterii parțiale a pretenției înaintate de CCL „Nr.

73“ împotriva ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor în drepturi al „Sindromin“ SRL,

20

cu privire la încasarea taxei de stat, se menține decizia din 16 octombrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă

de CCL „Nr. 73“ împotriva ÎCS „Nord-Activ“ SRL, succesor în drepturi al

„Sindromin“ SRL, cu privire la încasarea datoriei la achitarea serviciilor comunale,

a datoriei la achitarea cheltuielilor de pregătire a sistemului termic pentru sezonul

de iarnă și a taxei de stat.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nina Vascan

21