2rac-169/21 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată

2rac-169/21 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-169/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. M. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, V. Cotorobai, M. Anton)

DECIZIE

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 185,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” împotriva Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 185,

intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și Primăria mun. Chișinău cu

privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 185 și a fost

menținută hotărârea din 03 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 18 octombrie 2016, SA „Termoelectrica” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva CCL nr. 185 cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere

și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în baza contractului de livrare-

utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 185 din 15 ianuarie 2009, încheiat cu CCL

nr. 185, ultima s-a obligat să achite costul energiei termice în condițiile prevăzute de

contract. Potrivit pct. 3.1 din contract, determinarea cantității de energie termică se

efectuează în baza datelor aparatelor de evidență a consumului de energie termică,

instalate la hotarul de delimitare a apartenenței de balanță. Astfel, pentru energia

1

termică livrată, în conformitate cu pct. 4.2 din contract, consumatorul era obligat să

achite lunar contravaloarea energiei termice utilizate, conform tarifelor stabilite.

A susținut că, din cauza neonorării obligațiilor contractuale prin neachitarea

bonurilor de plată pentru consumul de energie termică, pârâta a acumulat o datorie la

energia termică în sumă de 1 199 551,47 de lei pentru perioada 01 decembrie 2014 –

30 aprilie 2016, confirmată prin Informația cu privire la volumele facturate și sumele

achitate pentru energia termică, precum și prin facturile și bonurile de control.

Reclamanta a invocat că pentru întârzierea plăților, conform art. 619 din Codul

civil, consumatorului i s-a calculat dobânda de întârziere în sumă de 340 565,25 de lei

pentru perioada 01 februarie 2015 - 26 septembrie 2016.

Astfel la 06 iunie 2016, în adresa pârâtei a fost expediată reclamația, prin care s-a

solicitat soluționarea prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară, însă, aceasta a rămas

fără răspuns.

SA „Termoelectrica” a solicitat încasarea de la CCL nr. 185 a sumei de

1 199 551,47 de lei cu titlu de datorie la energia termică, calculată pentru perioada

01 decembrie 2014 – 30 aprilie 2016, a sumei de 340 565,25 de lei cu titlu de dobândă

de întârziere pentru perioada 01 februarie 2015 – 26 septembrie 2016 și a taxei de stat

în mărime de 50 050 de lei.

Pe parcursul examinării cauzei, SA „Termoelectrica” a depus cereri de

concretizare a pretențiilor, indicând în calitate de intervenienți accesorii Consiliul

municipal Chișinău și Primăria mun. Chișinău.

Suplimentar, reclamanta a invocat că după înaintarea cererii de chemare în

judecată, CCL nr. 185 a efectuat achitări parțiale a datoriei pentru perioada solicitată.

Astfel, prin cererea de concretizare a pretențiilor din 19 octombrie 2018, SA

„Termoelectrica” a solicitat încasarea de la CCL nr. 185 a sumei de 884 852,32 de lei

cu titlu de datorie pentru energia termică livrată până la data de 31 martie 2016

(inclusiv), sumei de 340 565,25 de lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada

01 februarie 2015 - 26 septembrie 2016, sumei de 50 050 de lei cu titlu de taxă de stat

și 2 307,45 de lei - cheltuieli pentru executarea măsurii de asigurare a acțiunii (f.d. 229-

230, volumul II).

Prin hotărârea din 03 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

depusă de SA „Termoelectrica” a fost admisă integral și s-a încasat de la CCL nr. 185

în beneficiul SA „Termoelectrica” suma de 884 852,32 de lei cu titlu de datorie pentru

energia termică livrată până la data de 31 martie 2016 (inclusiv), suma de 340 565,25

de lei cu titlu de dobândă de întârziere, suma de 50 050 de lei cu titlu de taxă de stat și

suma de 2 307,45 de lei cu titlu de cheltuieli de executare, în total 1 277 775,02 lei.

La data de 01 iulie 2019 administratorul CCL nr. 185, Victor Cojocaru, a declarat

apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea integrală

a hotărârii din 03 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emiterea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă ca tardivă și neîntemeiată.

2

Prin decizia din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de CCL nr. 185 și a fost menținută hotărârea din 03 iunie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 04 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de CCL nr. 185, reprezentată de avocatul Sîrbu Ion și a fost casată

integral decizia din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de CCL nr. 185 și a fost menținută hotărârea din 03 iunie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

La data de 30 aprilie 2021 administratorul CCL nr. 185, Victor Cojocaru, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă integral ca fiind tardivă și

neîntemeiată sau, după caz, restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel, deoarece este ilegală, neîntemeiată și nemotivată, emisă cu încălcarea

normelor de drept material și procesual.

A indicat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au apreciat incorect

circumstanțele cauzei și raportul juridic obligațional, întrucât pretinsa datorie pentru

perioada indicată în acțiune a fost stinsă, la moment nefiind înregistrată datorie la

energia termică. Din materialele cauzei se constată cu certitudine că, datoria invocată

de SA „Termoelectrica este o pretinsă datorie veche, apărută până la perioada

01 decembrie 2014 – 30 aprilie 2016, care este prescrisă. CCL nr. 185 nu a recunoscut

niciodată datoriile din anii 2007-2014, susținând permanent că nu recunoaște soldul de

1 108 254,54 de lei, indicat la situația din 02 decembrie 2014.

Recurentul a menționat că din informația din 13 octombrie 2016 prezentată de SA

„Termoelectrica” cu privire la volumul energiei termice livrate în perioada

01 decembrie 2014 – 30 aprilie 2016 se atestă cert că a fost livrată energie termică în

valoare de 1 591 273,98 de lei, iar, achitările pentru perioada respectivă au constituit

1 499 977,05 lei. Astfel, datoria acumulată de CCL nr. 185 în perioada indicată în

acțiune constituia 91 296,93 de lei, care a și fost achitată ulterior, fapt probat prin

înscrisurile administrate la dosar.

A afirmat că instanța de apel nu a pătruns în esența circumstanțelor de fapt care

justifică invocarea termenului de prescripție ca mijloc de apărare și nu a apreciat corect

mărimea datoriei revendicate de către intimată, precum și proveniența acesteia.

CCL nr. 185 a mai invocat că instanța de apel a încălcat dreptul acesteia la apărare

și la un proces echitabil, deoarece în cadrul ședinței din 21 ianuarie 2021, Curtea de

Apel Chișinău nu a oferit reprezentanților CCL nr. 185 șanse egale cu intimata, pentru

a-și prezenta opinia în condiții ce nu o pun în dezavantaj față de partea opusă.

Reprezentanților recurentei le-a fost încălcat dreptul la libera exprimare a opiniei în

3

susținerile verbale, acestea fiind permanent întrerupte, iar, după pauza în care s-a

schimbat un judecător din complet, instanța le-a încălcat dreptul de prezenta pledoariile

scrise.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 21 ianuarie

2021.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la adresa poștală și la cea

electronică a CCL nr. 185 și avocatului Sîrbu Ion, la data de 03 martie 2021 (f.d. 96,

volumul IV).

Astfel, recursul declarat la data de 30 aprilie 2021, este în termen.

La 17 mai 2021, copia recursului a fost expediată în adresa intimaților SA

„Termoelectrica”, Consiliul municipal Chișinău și Primăria mun. Chișinău, cu

înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 135, volumul IV).

Prin referințele depuse la 29 iunie 2021 și 28 septembrie 2021, SA

„Termoelectrica” a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, pe care le consideră legale și întemeiate.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 28 iulie 2021 a considerat recursul admisibil și a dispus

examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat și obiecțiile expuse în referințe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

respins, cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile

atacate cu recurs.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că în baza contractului

de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 185 din 15 ianuarie 2009 (f.d. 8-

9, volumul I), încheiat între SA „Termocom” în procedura planului, în calitate de

furnizor și CCL nr. 185, în calitate de consumator, furnizorul s-a obligat să livreze

energie termică în apă caldă, iar, consumatorul să achite costul energiei termice în

condițiile prevăzute de contract.

Potrivit pct. 3.1 din contract, determinarea cantității de energie termică se

efectuează în baza datelor aparatelor de evidență a consumului de energie termică,

instalate la hotarul de delimitare a apartenenței de balanță.

4

Astfel, pentru energia termică livrată, în conformitate cu pct. 4.2 din contract,

consumatorul era obligat să achite lunar contravaloarea energiei termice utilizate,

conform tarifelor stabilite.

Potrivit Informației cu privire la volumele facturate și sumele achitate pentru

energia termică pentru perioada 01 decembrie 2014 – 13 octombrie 2016, întocmită de

către SA „Termoelectrica” (f.d. 10, volumul I), CCL nr. 185 a acumulat o datorie la

energia termică în sumă de 1 199 551,47 de lei.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SA „Termoelectrica” a solicitat

încasarea din contul CCL nr. 185 a sumei de 1 199 551,47 de lei cu titlu de datorie la

energia termică, a sumei de 340 565,25 de lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru

perioada 01 februarie 2015 – 26 septembrie 2016 și a taxei de stat în mărime de 50 050

de lei.

După înaintarea acțiunii, CCL nr. 185 a efectuat achitări parțiale a datoriei și

SA „Termoelectrica” a invocat că au rămas neachitate următoarele sume: 147 711,96

de lei din factura pentru luna decembrie 2014, 207 859,24 de lei - ianuarie 2015, 168

499,66 de lei - februarie 2015, 84 120,40 de lei - martie 2015, 37 095,49 de lei - aprilie

2015, 120 508,93 de lei – decembrie 2015, 106 052,64 de lei – februarie 2016, 13 004

lei – martie 2016, în total 884 852,32 de lei.

Astfel prin cererea de concretizare a pretențiilor din 19 octombrie 2018,

SA „Termoelectrica” a solicitat încasarea de la CCL nr. 185 a sumei de 884 852,32 de

lei cu titlu de datorie pentru energia termică livrată până la data de 31 martie 2016

(inclusiv), sumei de 340 565,25 de lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada

01 februarie 2015 - 26 septembrie 2016, sumei de 50 050 de lei cu titlu de taxă de stat

și 2 307,45 de lei - cheltuieli pentru executarea măsurii de asigurare a acțiunii (f.d. 229-

230, volumul II).

Prima instanță, fiind învestită cu examinarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii și a încasat de la CCL nr. 185 în beneficiul SA „Termoelectrica”

suma de 884 852,32 de lei cu titlu de datorie pentru energia termică livrată până la data

de 31 martie 2016 (inclusiv), suma de 340 565,25 de lei cu titlu de dobândă de întârziere,

suma de 50 050 de lei cu titlu de taxă de stat și suma de 2 307,45 de lei cu titlu de

cheltuieli de executare, în total 1 277 775,02 lei.

Instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de CCL nr. 185, a

ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia și a menținut hotărârea primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare ce

guvernează raportul litigios, constată că soluția instanțelor ierarhic inferioare este

corectă.

Conform art. 512 alin. (1) din Codul civil (redacția până la 01 martie 2019), în

virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în

a da, a face sau a nu face.

5

Conform art. 514 din Codul civil (redacția până la 01 martie 2019), obligațiile se

nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce

în condițiile legii.

Potrivit art. 572 alin. (2) din Codul civil (redacția până la 01 martie 2019),

obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în

momentul stabilit.

Prevederile art. 619 din Codul civil (redacția până la 01 martie 2019) stipulează

că obligațiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întârzierii. În cazul actelor

juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii

prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, persoanele fizice și juridice care beneficiază

de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea

serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul

încheiat între operator și consumator.

Iar, art. 40 alin. (1) și (2) din Legea privind energia termică și promovarea

cogenerării nr. 92 din 29 mai 2014 prevede că, furnizarea energiei termice se efectuează

numai în baza contractului de furnizare a energiei termice, încheiat între unitățile

termoenergetice sau între unitatea termoenergetică și consumator. În sectorul

rezidențial, reprezentantul autorizat al consumatorilor din blocurile de locuit cu sisteme

colective de alimentare cu energie termică, inclusiv din căminele și blocurile de locuit

departamentale, este administratorul fondului locativ respectiv, care încheie un contract

de furnizare a energiei termice cu furnizorul și repartizează lunar cantitatea de energie

termică consumată între deținătorii de apartamente sau chiriași.

Materialele cauzei atestă că, potrivit Informației cu privire la volumele facturate

și sumele achitate pentru energia termică pentru perioada 02 decembrie 2014 –

septembrie 2016, întocmită la 19 octombrie 2018 de către SA „Termoelectrica” (f.d.

230, volumul II), datoria CCL nr. 185 la plata energiei termice constituia suma de

147 711,96 de lei din factura pentru luna decembrie 2014, 207 859,24 de lei - ianuarie

2015, 168 499,66 de lei - februarie 2015, 84 120,40 de lei - martie 2015, 37 095,49 de

lei - aprilie 2015, 120 508,93 de lei – decembrie 2015, 106 052,64 de lei – februarie

2016, 13 004 lei – martie 2016, în total 884 852,32 de lei.

Existența restanței indicate se confirmă inclusiv prin soldul datoriei la

19 octombrie 2018 pentru facturile emise în perioada de timp decembrie 2014 – martie

2016, din care cu certitudine se denotă situația achitărilor, pentru fiecare factură distinct

(f.d. 143, volumul II), suma datoriei fiind de 884 852,32 de lei, acumulată doar în baza

facturilor emise începând cu luna decembrie 2014.

Astfel, SA „Termoelectrica”, în calitate de furnizor, elibera lunar pe numele CCL

nr.185 facturi, contrasemnate de ultima cu aplicarea ștampilei, pentru energie termică

livrată conform tarifelor stabilite, iar, recurenta a recepționat facturile, fără a înainta la

semnarea acestora obiecții, facturile nefiind contestate.

6

Deci, eliberarea de către furnizor a facturilor pentru energia termică livrată și

recepționarea acestora de către recurentă denotă cert prezența raportului juridic și

confirmă existența restanței încasată de instanțele ierarhic inferioare.

Cu referire la argumentul recurentei CCL nr. 185 precum că datoria invocată de

SA „Termoelectrica este o pretinsă datorie veche, apărută până la perioada 01

decembrie 2014 – 30 aprilie 2016, fiind prescrisă, instanța de recurs consideră că

instanțele ierarhic inferioare întemeiat au conchis că acțiunea a fost înaintată în

interiorul termenul general de prescripție de 3 ani.

Or, pe parcursul examinării cauzei de către CCL nr.185 au fost efectuate plăți, ce

au dus la stingerea parțială a datoriei în perioada de referință, fiind cert că termenul de

prescripție a fost întrerupt prin săvârșirea acțiunilor de plată din care rezultă

recunoașterea datoriei, art. 277 alin. (1) lit. b) din Codul civil (redacția până la 01 martie

2019) stipulând expres că, cursul prescripției extinctive se întrerupe în cazul în care

debitorul săvârșește acțiuni din care rezultă că recunoaște datoria.

În acest sens, nu poate fi reținut argumentul recurentei precum că plățile efectuate

după decembrie 2014 au fost îndreptate spre achitarea energiei termice consumate în

perioada după luna decembrie 2014, deoarece în majoritatea ordinelor de încasare a

numerarului, anexate la dosar (f.d. 98-121 volumul I, 31-102 volumul II), nu este

indicată perioada pentru care sunt efectuate achitările. Astfel, conform 4.4 din

contractul de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 185 din 15 ianuarie

2009, în cazul neachitării la timp a datoriei pentru energia termică consumată,

furnizorul, în urmă încasării plății de la consumator, achită, în primul rând, penalitatea

și sumele cu termenul depășit.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei precum că lipsa datoriilor se

confirmă prin răspunsul lichidatorului SA „Termocom”, în procedura falimentului nr.

79-217 din 16 noiembrie 2017 și actele de verificare pentru perioada 01 ianuarie 2011

– 31 decembrie 2014 (f.d. 113-127, volumul II), potrivit cărora la data de 31 decembrie

2014 datoria CCL nr.185 constituia 0,00 lei, or, actele de verificare confirmă doar

trecerea drepturilor și obligațiilor consumatorilor finali de la balanța SA „Termocom”

la cea a SA „Termoelectrica” și nu confirmă faptul că recurenta nu are datorii.

În circumstanțele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanțele ierarhic inferioare întemeiat

au ajuns la concluzia temeiniciei integrale a acțiunii și încasării de la CCL nr. 185 în

beneficiul SA „Termoelectrica” a sumei de 884 852,32 de lei cu titlu de datorie pentru

energia termică livrată până la data de 31 martie 2016 (inclusiv) și sumei de 340 565,25

de lei cu titlu de dobândă de întârziere calculată pentru perioada 01 februarie 2015 –

26 septembrie 2016, precum și a cheltuielilor de judecată suportate de către intimată în

mărime de 50 050 de lei cu titlu de taxă de stat și 2 307,45 de lei - cheltuieli de executare.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

7

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 185.

Se menține decizia din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 03 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 185, intervenienți accesorii Consiliul

municipal Chișinău și Primăria mun. Chișinău cu privire la încasarea datoriei, dobânzii

de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

Nina Vascan

Mariana Pitic

8