2ra-699/19 — compensarea cheltuielilor de judecata si repararea prejudiciului moral

2ra-699/19 — compensarea cheltuielilor de judecata si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-699/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud.: C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Secrieru, A. Danilov, I. Cimpoi)

Î N C H E I E R E

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Simion Beglița,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

,,Introscop” împotriva lui Simion Beglița cu privire la compensarea cheltuielilor de

judecată și repararea prejudiciului moral,

și la cererea reconvențională a lui Simion Beglița împotriva Societății pe Acțiuni

,,Introscop” cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Simion Beglița și a fost menținută hotărârea din 6

octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 10 mai 2016, SA ,,Introscop” a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Simion Beglița cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată și repararea

prejudiciului moral.

Reclamanta în motivarea acțiunii a indicat că la 11 decembrie 2009, pârâtul a

depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Introscop” cu privire la furnizarea

informației și repararea prejudiciului moral, în susținerea căreia a invocat că la 22

septembrie 2009, a expediat în adresa comitetului sindical al SA „Introscop” o cerere,

prin care a solicitat confirmarea informației cu referire la faptul dacă el, în anul 1995,

după hotărârea sindicatelor nr. 106 din 23 martie 1995, figura în rândul comun pentru

primirea spațiului locativ sub nr. 13 și la faptul dacă se afla primul în rândul pentru

îmbunătățirea condițiilor de locuit și primirea unui apartament cu două odăi, eliberarea

copiei listelor persoanelor care erau incluse în rândul comun pentru primirea spațiului

locativ pe anul 1995, însă prin răspunsul nr. 147 din 13 octombrie 2009 cererea a fost

satisfăcută parțial.

SA ,,Introscop” a susținut că la 31 martie 2010, Simion Beglița a depus o cerere

de chemare în judecată împotriva Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova,

Ministerului Economiei și Comerțului și Inspecției Muncii cu privire la obligarea

1

furnizării informației oficiale conform cererilor nr. 6-B din 13 ianuarie 2001 și

nr.139/10 din 09 martie 2010 ce ține de activitatea lui în cadrul uzinei SA „Introscop”

în funcția de reglor al dispozitivelor de radio de categoria.

A relatat că prin hotărârea din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău

acțiunea a fost respinsă, iar prin decizia din 8 decembrie 2010 a Curții Supreme de

Justiție a fost admis recursul declarat de către Simion Beglița, a fost casată hotărârea

primei instanțe și restituită cauza spre rejudecare.

Reclamanta a specificat că în cadrul rejudecării cauzei, Simion Beglița, prin

cererea depusă la 29 martie 2011, și-a concretizat cerințele formulate împotriva SA

„Introscop”, Consiliului Republican al Președinților Comitetelor Sindicale, Consiliului

Sindicatelor Constructorilor de Mașini și Aparate din Republica Moldova, solicitând

obligarea SA „Introscop” de a-i elibera lista cetățenilor, cărora urma să le acorde spații

de locuit pentru anii 1992-1995, copiile foilor de comandă pentru lunile iunie, august,

octombrie, noiembrie, decembrie ale anului 1994 și luna martie 1995, cu menționarea

categoriei de reglare a aparatelor, copiile foilor de plată pentru lunile iunie, august,

octombrie, noiembrie, decembrie ale anului 1994 și luna martie 1995, copiile ordinelor

nr. 194/c din 05 iulie 1994, ale dispoziției nr. 4 din 04 iulie 1994, nr. 159 din 05

decembrie 1994. nr. 175 din 29 decembrie 1994, nr. 5 din 25 ianuarie 1995, copiile

listelor lucrătorilor care trebuiau să lucreze în secția nr. 6 din cadrul SA „Introscop”,

copiile procesului-verbal al comitetului sindical al secției nr. 6 de asamblare a SA

„Introscop” din 16 februarie 1995, copiile proceselor-verbale ale comitetului sindical

și administrației SA „Introscop” nr. 105 din 27 februarie 1995 și din 30 martie 1995,

copia procesului-verbal al comisiei litigiilor de muncă a administrației SA „Introscop”

din 05 iunie 1995, copia extrasului Regulamentului de premiere din fondul

conducătorului SA „Introscop” din 27 noiembrie 1991 și repararea prejudiciului moral

în mărime de 100000 de lei.

Prin hotărârea din 28 iunie 2013 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău,

menținută prin decizia din 30 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău acțiunea a fost

respinsă.

În același timp, a menționat că prin încheierea din 2 iulie 2014 a Curții Supreme

de Justiție, recursul declarat de către Simion Beglița a fost considerat inadmisibil.

Reclamanta a opinat că pe parcursul tuturor ședințelor de judecată, interesele SA

„Introscop” au fost reprezentate de către avocatul Serghei Bucătaru.

Astfel, între SA „Introscop” și Serghei Bucătaru a fost încheiat un contract de

prestare a serviciilor juridice, fiind efectuate și achitările respective în baza

prevederilor contractuale.

A menționat că în conformitate cu art. 96 Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile.

SA ,,Introscop” a considerat că este în drept să solicite compensarea cheltuielilor

de asistență juridică de la Simion Beglița. Or, acțiunea înaintată de către Simion

Beglița împotriva SA „Introscop”, cu nenumărate cereri de concretizare și rejudecări, a

fost respinsă ca neîntemeiată de către instanțele judecătorești.

2

A mai susținut că Simion Beglița, prin nenumăratele cereri prealabile, precum și

acțiuni în instanțele judecătorești, prejudiciază considerabil funcționarea companiei,

precum și imaginea acesteia.

SA ,,Introscop” a solicitat încasarea de la Simion Beglița a sumei de 28 000 de

lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cadrul dosarului nr. 3ra-

1018/14, a sumei de 10 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor de

asistență juridică suportate în prezenta cauză.

Ulterior, Simion Beglița a depus cerere reconvențională împotriva SA

„Introscop” cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că în perioada 20 mai 1980-28

februarie 1995, a activat în cadrul SA „Introscop” în funcția de reglor a dispozitivelor

de radio de categoria 5, cu salarizare premială în acord și premială din fondul

conducătorului.

A menționat că începând cu anul 1991, era al 27-lea în rândul comun pentru

îmbunătățirea condițiilor de locuit la SA „Introscop” și primul în rând pentru primirea

unui apartament cu două odăi conform Regulamentului cu privire la modul de

acordare a încăperilor de locuit în RSSM nr. 405 din 25 noiembrie 1987.

A susținut că a lucrat în Secția de asamblare a producției nr. 6 a SA „Introscop”

sub conducerea șefului Vladimir Poian, dispoziția maistrului Iurie Beleacov într-o

brigadă formată din reglorii Iurie Iațchevici, Serghei Bîzgu, Vladimir Haliuc și alți

reglori la reglarea aparatelor.

Simion Beglița a afirmat că la începutul lunii aprilie 1994, a avut loc o adunare a

tuturor reglorilor, la care șeful a comunicat că lucrul din fondul conducătorului va fi

reglarea aparatului „AD-40U” sub codul de reglare în foile de comandă

01334Ua2068066per, pentru perioada lunilor aprilie, mai și iunie ale anului 1994.

A relevat că la reglarea aparatului „AD-40U”, reglorii secției nr. 6 de asamblare a

SA „Introscop” au refuzat, cu excepția reglorilor Simion Begliță, Iurie Iațchevici și

Vladimir Haliuc.

A invocat că pentru perioada lunilor aprilie, mai și iunie ale anului 1994, a

îndeplinit cel mai mare volum de lucru din fondul conducătorului.

Simion Beglița a relatat că premiul din fondul conducătorului pentru lunile

aprilie, mai și iunie ale anului 1994 în mărime de 160 de lei i-a fost repartizat

reglorului Anatol Cojarschii, care nu a avut nicio atribuție cu reglarea aparatului „AD-

40U”.

A declarat că după primirea salariului în luna iulie 1994, el împreună cu reglorii

Iurie Iațchevici și Vladimir Haliuc au înaintat obiecții cu privire la plata premiului

către șeful Vladimir Poian, care pe 4 iulie 1994 a hotărât să-i transfere la reglarea

aparatului OGB-3-3575-1 A.

A menționat că în luna august 1994, reglorul Iurie Iațchevici a fost transferat de

la locul vechi de lucru, iar el împreună cu reglorul Vladimir Haliuc urmau să rămână

la reglarea aparatului OGB-3-3575-1 A.

A susținut că reglorul Vladimir Haliuc a plecat în concediu anual în luna august

1994, iar în luna septembrie 1994, a fost eliberat de la lucru.

Simion Beglița a afirmat că văzând că nu poate lucra, a înștiințat despre aceasta

administrația SA „Introscop”, mai mult ca atât, în luna septembrie 1994, aflându-se în

3

concediu anual, a sesizat organele de procuratură ale sect. Ciocana, mun. Chișinău cu

plângere cu privire la transferul forțat la un alt loc de muncă.

Astfel, după concediul anual din luna septembrie 1994, s-a prezentat la locul

vechi de muncă, unde a lucrat în lunile iunie, mai și aprilie ale anului 1994 și iarăși a

declarat că nu poate lucra la reglarea aparatului OGB-3-3575-1 A, fiind torturat de

șeful Vladimir Poian și maistrul Iurie Beleacov, care i-a propus un volum de lucru de

reparare și verificare a 4 aparate „UT-96P” sau să-l elibereze de la lucru dacă nu poate

lucra la reglarea aparatului OGB-3-3575-1 A.

Suplimentar a evidențiat că la 15 noiembrie 1994, a contestat acțiunile

administrației SA „Introscop” în comitetul sindical al SA „Introscop”, iar la 1

decembrie 1994, a avut loc adunarea generală a secției nr .6 de asamblare a SA

„Introscop”, în cadrul căreia șeful Vladimir Poian a declarat că, începând cu 6

decembrie 1994, sectorul de producție OGB-3-3575-1 A va fi închis la lăcată și la toți

lucrătorii li se va permite neprezentarea la serviciu cu plata a 2/3 din tarif, iar celelalte

sectoare vor funcționa într-un regim schimbat de lucru unde vor fi întocmite listele

lucrătorilor care vor fi antrenați în lucru.

La 5 decembrie 1994, s-a prezentat la lucru și la sfârșitul zilei de lucru împreună

cu reglorul Nicolai Coretnic și alții au transmis spre păstrare toate aparatele de

măsurat, iar la 07 decembrie 1994, nu s-a prezentat la serviciu în baza ordinului nr.

159 din 5 decembrie 1994. Notează că a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Introscop” cu privire la plata salariului și a indemnizațiilor.

A declarat că la 28 februarie 1995, a fost concediat de la SA „Introscop” la

inițiativa administratorului.

Simion Beglița a specificat că contestând ordinul de concediere în instanța de

judecată la 7 aprilie 1995, SA „Introscop” a prezentat instanței de judecată o listă a

lucrătorilor secției nr. 6 de asamblare a producției SA „Introscop” falsă pentru a

induce instanța în eroare.

Totodată, a menționat că la 7 aprilie 1994, Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău a

respins acțiunea sa ca fiind neîntemeiată.

Ulterior, la 24 iunie 1998, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA

„Introscop” cu privire la eliberarea actelor, care a fost admisă parțial prin hotărârea

irevocabilă din 31 iulie 1998 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.

De asemenea, în legătură cu faptul că SA „Introscop” a tergiversat executarea

hotărârii judecătorești și a indus în eroare instanța de judecată în privința categoriei

lucrului îndeplinit de către el în luna iulie 1994, este nevoit să solicite, până în prezent,

informația ce ține de salariu pentru luna iulie 1994, contractul de muncă încheiat cu

reclamanta, ordinul de schimbare a regimului de muncă, etc.

Astfel, SA „Introscop” i-a cauzat prejudiciu material sub formă de plăți salariale

pentru luna iunie 1994 în sumă de 250 de lei, luna august 1994 – 2 332,40 de lei, luna

octombrie 1994 - 2020,72 de lei, luna noiembrie 1994 - 199,23 de lei, luna decembrie

1994 – 370 de lei, luna ianuarie 1995 - 316,54 de lei, luna februarie 1995 - 59,97 de

lei, pentru absența forțată de la lucru în perioada 1 martie 1995 – 20 martie 1996 -

21433,53 de lei și prejudiciu material pentru deposedarea de spațiu locativ – 263

933,53 de lei, precum și prejudiciu moral estimat la suma de 500 000 de lei.

4

La 30 noiembrie 2015, după executarea titlului executoriu nr. 2-1849/98 din 31

iulie 1998 s-a adresat la SA „Introscop” cu cerere privind repararea prejudiciului

material și moral, iar prin răspunsul din 14 decembrie 2015, cererea a fost respinsă.

Mai relevă că o cerere similară de chemare în judecată a depus la Judecătoria

Ciocana, mun. Chișinău, care a fost restituită.

A solicitat prin cererea de chemare în judecată inițială și cererea de concretizare a

cerințelor din 3 octombrie 2017, încasarea de la SA „Introscop” a sumei de 281 533,53

de lei, cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 500 000 de lei, cu titlu de prejudiciu

moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 6 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

acțiunea inițială a fost admisă parțial și au fost încasate de la Simion Beglița în

beneficiul SA „Introscop” cheltuielile de judecată în sumă de 28 000 de lei.

În rest acțiunea inițială a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Acțiunea reconvențională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 6 noiembrie 2017 și ulterior la 13 martie 2018, Simion Beglița a declarat apel

împotriva hotărârii din 6 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Simion Beglița și a fost menținută hotărârea din 6 octombrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut prevederile art. 96 Cod

de procedură civilă, pct. 15-17 din Recomandarea privind cuantumul onorariilor

avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență

juridică, aprobată prin decizia Consiliului Uniunii avocaților din RM nr. 2 din 30

martie 2012 și art. 2 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Instanța de apel având în susținere normele menționate supra, a constatat că

soluția primei instanțe este întemeiată.

În aceiași ordine de idei, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că SA ,,Introscop” a

prezentat probe, care confirmă calitatea și volumul actelor/acțiunilor efectuate pe

parcursul examinării litigiului cu Simion Beglița, și anume, reieșind din conținutul

deciziei din 10 septembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție se atestă atât

complexitatea litigiului diferit judecății, cât și termenul îndelungat de examinare a

acestuia. Or, acțiunea înaintată de către Simion Beglița a fost de mai multe ori

concretizată, mai mult de atât, aceasta a fost supusă rejudecării, ceea ce implică un

anumit aport al avocatului la soluționarea cauzei, precum și timpul și munca depusă de

către acesta.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut că prima instanță corect a concluzionat

că, chiar dacă instanța a admis parțial acțiunea depusă de către SA „Introscop”, însuși

litigiul a fost iscat din cauza lui Simion Beglița, care nu și-a manifestat diligenta

necesară la momentul solicitării executării documentului executoriu nr. 2-1849/98,

emis în baza hotărârii din 31 iulie 1998 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău și a

manifestat un comportament de rea-credință în acest sens, aceste circumstanțe fund

confirmate prin încheierea din 26 septembrie 2012, în care a fost specificat că Simion

Beglița menționează că documentele i-au fost eliberate în copii, fără a fi confirmate de

administrația SA „Introscop”. Simion Beglița a observat aceste deficiențe în actele

eliberate încă la momentul executării titlului executoriu nr. 2-1849/98, însă nu a

întreprins nicio măsură întru soluționarea acestei situații.

5

Finalmente, Colegiul instanței de apel consideră că litigiul privind repunerea în

termen a titlului executoriu nr. 2-1849/98, emis în baza hotărârii din 31 iulie 1998 a

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, SA „Introscop” nu are nici o culpă, și respectiv,

nu poate fi obligată la plata despăgubirilor în urma încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a documentelor executorii, despăgubiri nejustificate ale apelantului.

La 11 februarie 2019, Simion Beglița a declarat recurs împotriva deciziei din 13

noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârii primei instanțe.

A reiterat motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei.

Recurentul și-a întemeiat prezenta cerere de recurs în baza art.432 Cod de

procedură civilă.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe, cu încetarea procesului în sensul art. 265 lit. b) Cod de procedură

civilă, în partea acțiunii depuse de către SA ,,Introscop” și restituirea cauzei la

rejudecare, în partea acțiunii reconvenționale.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 noiembrie 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 12 februarie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Simion Beglița în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Simion Beglița nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

6

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Simion Beglița.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Simion Beglița, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

7