2ra-1675/17 — Încasarea cheltuielilor

Dosarul nr. 2ra-1675/17

Prima instanță: Jud. Ciocana

Jud. I.Chironeț

Instanța de apel: Curtea de Apel Chisinău:

L.Bulgac, L.Popova, G.Dașchevici

Î N C H E I E R E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Luiza Gafton

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Beglița Simion,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Beglița Semion

împotriva Societății pe Acțiuni „Introscop” cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Beglița Simion și menținută hotărârea Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 20 iunie 2016,

c o n s t a t ă :

La 07 octombrie 2015, reclamantul Beglița Semion s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată către Socetatea pe Acțiuni „Introscop” cu privire la încasarea

sumei de 3 500 lei și cheltuielile de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, s-a adresat în Judecătoria Ciocana, judecător

Ala Malîi, cu o cerere de repunere în termen a titlului executoriu nr. 2-1849/98 emis

în baza hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 31 iulie 1998 cu privire la

obligarea Direcției S.A. „Introscop" de a-i elibera lui Beglița Semion extrase din

fișele de plată.

A invocat că, s-a adresat către Cabinetul Avocatului Raisa Meșteșug pentru a-

i acorda asistență juridică pe cauza menționată mai sus. În acest sens a încheiat

contract de asistență juridică și a achitat suma contractului de reprezentare în prima

instanță în valoare de 2 500 lei, iar ulterior, a semnat contract de asistență juridică

de reprezentare în Curtea de Apel Chișinău, achitând suma contractului de 1 000 lei,

1

în total suma acțiunii valorifică 3 500 lei, fiind-ui eliberate chitanțe pentru ambele

contracte semnate.

A menționat că, a fost consultat de către avocat, fiindu-i explicate acțiunile pe

care le va îndeplini în ordinea soluționării cauzei. Avocatul a făcut cunoștință cu

toate materialele cauzei. A fost întocmită cerere de chemare în judecată și ulterior

cerere de apel motivată. De asemeni a participat la ședințele de judecată.

A relevat că, în conformitate cu art. 96 Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

câștig, de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate se compensează părții care a

avut câștig de cauză dacă acesta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 20 iunie 2016, cererea

de chemare în judecată înaintată de Beglița Semion a fost respinsă ca tardivă. S-a

admis parțial cererea S.A. „Introscop" cu privire la compensarea cheltuielilor de

asistență juridică și s-a dispus încasarea din contul lui Begliță Semion în contul S.A.

„Introscop" a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 4 000 lei. În rest

cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. S-a dispus încasarea din contul lui Beglița

Semion în beneficiul statului cheltuielile de judecată legate de citarea părților în

instanța de judecată în mărime de 28 lei

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017 s-a respins apelul

declarat de Beglița Semion, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 20 iunie 2016.

La 27 iulie 2017 Beglița Semion a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

20 aprilie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 20 iunie 2016,

cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral cererea de chemare în

judecată.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, invocând că instanțele de judecată au apreciat greșit

probele și înscrisurile administrate la caz, fapt ce a dus la aplicarea eronată a

normelor de drept material.

În acest sens, susține că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin toate

circumstanțele în raport cu argumentele și probele prezentate și au trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora în coraport

cu normele de drept invocate ca fiind lezate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 20 aprilie 2017, expediată în adresa părților la 21 iunie 2017 (f.d 194),

însă careva probe ce ar confirma recepționarea acesteia de către recurent, lipsesc.

2

Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 20 aprilie 2017 a fost depus la 27 iulie 2017, în conformitate cu art.

434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

3

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Beglița

Semion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul

de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Beglița Semion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători

Luiza Gafton

Nicolae Craiu

4