2ra-742/19 — incasarea platilor salariale, a compensatiei de intirziere si repararea prejudiciului moral

2ra-742/19 — incasarea platilor salariale, a compensatiei de intirziere si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 2ra-742/19

prima instanță, Judecătoria Criuleni, sediul Central (A. Cazacliu)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima)

Î N C H E I E R E

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Uniunea Cooperatistă de

Consum Criuleni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Galina Oboroceanu

împotriva Uniunii Cooperatiste de Consum Criuleni cu privire la încasarea salariului

restant, a penalității, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 06 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a respins apelul declarat de Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni,

reprezentată de avocatul Grigorii Placinta și s-a menținut hotărârea din 05 iulie 2018

a Judecătoriei Criuleni, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 09 ianuarie 2017, Galina Oboroceanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva împotriva Uniunii Cooperatiste de Consum Criuleni cu privire la încasarea

salariului restant, a penalității, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta Galina Oboroceanu a indicat că prin

contractul individual de muncă din 01 iunie 2011, încheiat între aceasta și Uniunea

Cooperatistă de Consum Criuleni, a fost angajată în calitate de contabil la Uniunea

Cooperatistă de Consum Criuleni pe termen nedeterminat, cu un salariu stabilit

conform Regulamentului de retribuire a muncii a Uniunii Cooperatiste de Consum

Criuleni, care pe parcursul activității de muncă avea un caracter fluctuant.

Reclamanta a menționat că la 10 noiembrie 2016 a depus cerere de demisie,

care a fost acceptată de angajator, fiind emis ordinul cu nr. 18 din 24 noiembrie 2016

de desfacere a contractului de muncă, fiindu-i eliberat carnetul de muncă, însă nu

i-a fost achitat salariul restant pe perioada de activitate 01 decembrie 2014 –

24 noiembrie 2016, în sumă totală de 36 394,71 lei.

1

Reclamanta a precizat că a solicitat angajatorului eliberarea informației despre

restanța la salariu, cauza de neachitare și executarea imediată, însă pârâta a refuzat

executarea acestor obligații.

Reclamanta Galina Oboroceanu a invocat că deoarece Uniunea Cooperatistă de

Consum Criuleni nu i-a achitat la timp salariul, urmează a fi încasată compensația

de întârziere în baza art.330 alin.(2) Codul muncii, pentru fiecare zi de întârziere în

mărime de 0,1 la sută din suma neplătită în termen, și anume pentru decembrie 2014

suma de 26,61 lei, pentru anul 2015 în sumă de 5 925,17 lei, iar pentru anul 2016

suma de 12 616,00 lei, în total pentru perioada 01 decembrie 2014 –

31 decembrie 2016 suma de 18 567,78 lei.

La fel, reclamanta a menționat că prin acțiunile Uniunii Cooperatiste de

Consum Criuleni i s-a cauzat un prejudiciu moral, prin neachitarea salariului pe care

îl estimează în mărime de 30 000 lei. Iar, în temeiul art. 94 Codului de procedură

civilă urmează a fi încasate de la pârât și cheltuielile de judecată suportate.

Prin urmare, reclamanta Galina Oboroceanu a solicitat încasarea de la Uniunea

Cooperatistă de Consum Criuleni în beneficiul ei a restanței la salariu în sumă de

36 394,71 lei, penalitate de întârziere pentru perioada 01 decembrie 2014 –

31 decembrie 2016, în sumă de 18 567,78 lei, în total suma de 54 963 lei, a

prejudiciului moral în sumă de 3 0000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta și-a concretizat pretenția cu privire

la încasarea penalității de întîrziere pentru perioada 01 ianuarie 2017 -

13 septembrie 2017 și a solicitat încasarea sumei de 2 266,19 lei.

La 16 mai 2018 reclamanta Galina Oboroceanu a depus cerere de concretizare

a acțiunii, în care suplimentar celor invocate în cererea de chemare, a menționat că

corectitudinea calculului prezentat instanței de judecată se confirmă prin extrasul din

cont 3260002 a Uniunii Cooperatiste de Consum Criuleni la 11 mai 2018, pentru

perioada ianuarie 2013 - decembrie 2016 în privința salariatei Galina Oborocean,

eliberată de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Reclamanta a precizat că din restanța de salariu în sumă de 36 394,71 lei,

stabilită la data de 24 noiembrie 2016, Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni a

achitat suma de 32 794,63 lei, prin ordinul de plată nr. 13 din 10 februarie 2017,

respectiv a solicitat încasarea salariului restant de la Uniunii Cooperatiste de

Consum Criuleni în mărime de 3 600 lei.

La fel, reclamanta a menționat că urmează a fi încasată penalitatea pentru

întârzierea achitării restanței salariale, pentru perioada 01 ianuarie 2015 –

16 mai 2018 în mărime de 27 915,37 lei.

Reclamanta Galina Oboroceanu a precizat că angajatorul nu și-a executat

obligațiunile de achitare a salariului la timp și urmează să repare prejudiciul moral,

pe care îl estimează în mărime de 30 000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin urmare, reclamanta Galina Oboroceanu a solicitat încasarea din contul

Uniunii Cooperatiste de Consum Criuleni în beneficiul ei a restanței la salariu în

sumă de 3 600 lei, a penalității de întârziere în sumă de 27 915,37 lei, pentru perioada

2

01 ianuarie 2015 – 16 mai 2018 și a prejudiciului moral în sumă de 30 000 lei și a

cheltuielilor de judecată în mărime de 6 050 lei.

Prin hotărârea din 05 iulie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central s-a admis

integral acțiunea Galinei Oboroceanu împotriva Uniunii Cooperativelor de Consum

Criuleni cu privire încasarea plăților salariale, a penalităților de întîrziere și

repararea prejudiciului moral, ca întemeiată. S-a încasat de la Uniunea

Cooperativelor de Consum Criuleni în beneficiul Galinei Oboroceanu suma

salariului neplătit în mărime de 3 600 lei, penalitatea de întârziere la plata salariului

în sumă de 27 915, 37lei, prejudiciu moral în sumă de 5 000 lei, cheltuielile de

judecată în sumă de 5 000 lei, în total 41515, 37 lei. S-a încasat de la Uniunea

Cooperativelor de Consum Criuleni în beneficiul statului taxa de stat în sumă de

1045 lei.

Prin decizia din 06 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni, reprezentată de avocatul

Grigorii Placinta și s-a menținut hotărârea din 05 iulie 2018 a Judecătoriei Criuleni,

sediul Central.

În consolidarea soluției, instanța de apel a indicat că în baza contractului

individual de muncă din 01 iunie 2011, Galina Oboroceanu a fost angajată în cadrul

Uniunii Cooperatiste de Consum Criuleni în funcția de contabil pe termen

nedeterminat, aceasta demisionând la 24 noiembrie 2016, în baza ordinului

Uniunii Cooperatiste de Consum Criuleni nr. 18.

Instanța de apel a constatat că potrivit calculelor întocmite de Galina

Oboroceanu, extraselor din registrele de evidență a retribuțiilor, coroborate cu

declarațiile persoanei asigurate pentru anii corespunzători, extraselor din contul

de salarizare, tabelelor de pontaj, dispozițiilor de plată a salariilor, la data eliberării

reclamantei din funcția deținută în cadrul Uniunii Cooperatiste de Consum

Criuleni, angajatorul înregistra o restanță salarială față de Galina Oboroceanu în

mărime de 36 394,71 lei. Iar, după intentarea prezentei cauze în baza cererii de

chemare în judecată depuse de Galina Oboroceanu, Uniunea Cooperatistă de

Consum Criuleni a achitat acesteia suma de 32794,63 lei, cu titlu de salariu,

diferența neachitată constituind suma de 3 600 lei.

Instanța de apel a invocat că conform prevederilor art. 330 alin. (1) lit. e) și f)

și alin. (2) Codul muncii, angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul

pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de

a munci. Această obligație survine, în particular, în caz de reținere a plății salariului

și de reținere a tuturor plăților sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu. În

caz de reținere, din vina angajatorului, a salariului (art. 142), acestuia i se

plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,1 la sută din suma neplătită în

termen.

Respectiv, prin prisma acestor norme instanța de apel a conchis ca fiind

indubitabilă plata de către angajator a drepturilor salariale datorate salariatului, plată

ce urmează a fi realizată integral la data eliberării salariatului din funcție, iar

neexecutarea de către angajator a acestei obligații instituie răspunderea

prevăzută de lege, inclusiv prin plata unei compensații în cuantumul instituită de

lege. În speță, instanța de apel a constatat că la data eliberării Galinei Oboroceanu

din funcția deținută în cadrul Uniunii Cooperatiste de Consum Criuleni, angajatorul

3

înregistra o restanță la plata drepturilor salariale în sumă totală de 36 394,71 lei,

din care angajatorul a achitat, după intentarea prezentei cauze suma de 32 794,63

lei, astfel încît restanța Uniunii Cooperatiste de Consum Criuleni la data pronunțării

hotărîrii contestate constituia suma 3600 lei. Prin urmare, instanța de fond just a

dispus încasarea sumei de 3 600 lei, cu titlu de restanță la plata drepturilor salariale

Galinei Oboroceanu.

De asemenea, instanța de apel a respins ca fiind nefondate argumentele Uniunii

Cooperatiste de Consum Criuleni referitoare la faptul că potrivit originalelor

extraselor din registrele de evidență a retribuțiilor, calculele Galinei Oboroceanu

prezintă dubii referitoare la veridicitatea acestora, în special pe motiv că potrivit

acestor date, restanța la salariu la 31 decembrie 2013 constituia suma 16 851,49 lei,

iar la 01 ianuarie 2013 această restanță constituia deja suma 22 060,28 lei,

deoarece Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni nu a prezentat registrele

respective integral.

Mai mult, instanța de apel a indicat că potrivit calculului drepturilor salariale

calculate și achitate în anul 2013, la 01 ianuarie 2013 restanța Uniunii Cooperatiste

de Consum Criuleni față de Galina Oboroceanu constituia suma de 20 737,72 lei,

iar la 31 decembrie 2013, suma de 22 060,28 lei, în timp ce Uniunea Cooperatistă

de Consum Criuleni nu a prezentat probe ce ar dovedi că a efectuat în anul 2013 plăți

în beneficiul intimatei, care ar fi redus restanțele salariale la suma de 16 851,49 lei,

în condițiile în care în acest an au fost calculate drepturi salariale în sumă de

17551,56 lei, iar achitată a fost doar suma de 16 229 lei.

La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate argumentele Uniunii

Cooperatiste de Consum Criuleni referitoare la tardivitatea acțiunii reclamantei

Galina Oboroceanu. Astfel, prin prisma art. 355 alin. (1) lit. b) Codul muncii, art.

271, 272 alin. (2) și 277 alin. (1) și (2) Cod civil, instanța de apel a conchis că deși

potrivit materialelor cauzei datoria apelantei față de Galina Oboroceanu își are

originea pînă la 01 ianuarie 2012, totuși, în perioada ulterioară Uniunea Cooperatistă

de Consum Criuleni a efectuat în beneficiul intimatei plăți a drepturilor salariale

ce depășeau suma salariului calculat pentru luna respectivă, situație ce se regăsește

în luna martie 2012, decembrie 2012, martie 2013, mai 2013, august 2013,

noiembrie 2013, aprilie 2014, august-decembrie 2014, ianuarie 2015, martie

2015, ianuarie 2016, februarie 2016, acțiuni ce denotă recunoașterea de către

apelantă a datoriei. Prin urmare, de la data efectuării fiecărei plăți suplimentare

termenul de prescripție începea a curge din nou, astfel încît la data înaintării acțiunii

termenul de prescripție nu a fost omis de către Galina Oboroceanu.

Mai mult, instanța de apel a invocat că art. 281 Cod civil statuează expres că

executarea benevolă a obligației după expirarea termenului de prescripție

extinctivă nu constituie un act lipsit de temei juridic, astfel încît achitarea de către

Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni a sumei de 32 794,63 lei după înaintarea

acțiunii denotă că suma adjudecată de prima instanță a fost formată drept restanță

pentru luna noiembrie 2016.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiată cerința Uniunii Cooperatiste de

Consum Criuleni privind restituirea cererii de chemare în judecată a Galinei

Oboroceanu în condițiile art. 170 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, deoarece

această normă nu este aplicabilă speței în condițiile în care restituirea cererii de

4

chemare în judecată se admite doar pînă la primirea acesteia în procedură.

Totodată, cu referire la argumentul Uniunii Cooperatiste de Consum Criuleni

referitor la nerespectarea de către Galina Oboroceanu a căii extrajudiciare de

soluționare a litigiului, instanța de apel a reținut că prin prisma prevederilor art. 332

alin. (1) și (2) Codul muncii și art. 267 lit. a) Codul de procedură civilă, Galina

Oboroceanu a remis la 27 decembrie 2016 o cerere prealabilă în adresa Uniunii

Cooperatiste de Consum Criuleni, recepționată de aceasta în aceeași zi, prin care a

solicitat achitarea restanței salariale în mărime de 36 394,71 lei, a compensației

aferente calculate și a prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei. În consecință,

instanța de apel a constat că Galina Oboroceanu a respectat calea extrajudiciară de

soluționare a litigiului iar, încheierea din 05 decembrie 2016 a Judecătoriei Criuleni,

emisă într-o altă cauză, prin care acțiunea Galinei Oboroceanu a fost restituită nu

este aplicabilă speței.

Cu referire la adjudecarea de către prima instanță a compensației pentru

reținerea plății drepturilor salariale de către Uniunea Cooperatistă de Consum

Criuleni, instanța de apel a conchis că potrivit calculului întocmit de Galina

Oboroceanu, suma respectivă a fost calculată pentru perioada ianuarie 2015-mai

prescripție de 3 ani pentru calcularea compensației indicate nu era expirat, iar

calculul intimatei este realizat în conformitate cu dispozițiile art. 330 alin. (2) Codul

muncii.

La fel, instanța de apel a respins ca fiind nefondate argumentele Uniunii

Cooperatiste de Consum Criuleni referitoare la faptul că calcul respectiv este eronat,

or dreptul la calcularea compensației survine la data la care urma a fi efectuată de

către angajator fiecare prestație succesivă, lunară, în calculul respectiv urmînd

a fi incluse toate restanțele existente la această dată, formate în perioada anterioară.

De asemenea, instanța de apel a indicat că în litigiul dedus judecății nu este

aplicabil art. 268 lit. a) Cod civil, or înaintarea acțiunii la 09 ianuarie 2017 denotă

că termenul de prescripție a fost respectat de Galina Oboroceanu.

Cu referire la pretențiile Galinei Oboroceanu privind compensarea

prejudiciului moral, instanța de apel a reținut art. 1422 alin. (1) și (2) și 1423 alin.

(1) și (2) Cod civil și a constatat că argumentele apelantei Uniunii Cooperatiste de

Consum Criuleni referitoare la neprobarea suportării de către intimată a unui

prejudiciu moral sunt nefondate, or apelanta a comis în raport cu intimata o faptă

ilicită, manifestată prin neachitarea ilicită a drepturilor salariale conform

periodicității stabilite de lege, astfel încît în speță prejudiciul și legătura cauzală sunt

prezumate.

Instanța de apel a precizat referitor la cuantumul cheltuielilor de asistență

juridică adjudecate de instanța de fond, că contrar aserțiunilor Uniunii Cooperatiste

de Consum Criuleni, suportarea reală de către Galina Oboroceanu a acestor

cheltuieli este confirmată prin bonurile de plată întocmite de avocatul, care i-a

reprezenatt interesele în prezenta cauză civilă.

La 14 februarie 2019, Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni a declarat

recurs împotriva deciziei din 06 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii din 05 iulie 2018 a Judecătoriei

Criuleni, sediul Central și a deciziei recurate cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

5

care să fie restituită acțiunea Galinei Oboroceanu în partea pretenției cu privire la

încasarea salariului restant și respingerea acțiunii Galinei Oboroceanu în partea

pretenției cu privire la încasarea penalității, a prejudiciului moral și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurenta Uniunea Cooperatistă de Consum

Criuleni a indicat că Galina Oboroceanu nu a indicat data și anul, cînd ar fi început

să se formeze restanțele la plățile salarile pretinse iar, la materialele cauzei nu au fost

anexate probe precum că din 01 decembrie 2014 urmează a fi calculată penalitatea

solicitată.

Recurenta a menționat că prima instanță nu a constatat pentru care perioadă

anume a fost formată datoria de 36 394,71 lei, cu titlu de restanțe salariale și din ce

sume a fost încasată penalitatea de întîrziere.

Recurenta a specificat că anterior, la 30 noiembrie 2016, Galina Oboroceanu s-

a adresat cu o acțiune civilă prin care a înaintat aceleași pretenții împotriva Uniunii

Cooperatiste de Consum Criuleni, iar prin încheierea irevocabilă din 05 decembrie

2016 a Judecătoriei Criuleni a fost restituită acțiunea menționată din motiv că nu a

fost respectată procedura prealabilă.

Recurenta Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni a indicat că prin cererea

prealabilă din 27 decembrie 2016, Galina Oboroceanu a înaintat pretenții către

recurentă, prin care a solicitat doar repararea prejudiciului cauzat prin întîrzierea

plăților salariate și altor plăți, în formă de penalitate calculată în mărime de 0,1 %

din suma de 36 394,71 lei, pentru fiecare zi de întîrziere, precum și a prejudiciului

moral în sumă de 30 000 lei. Astfel, Galina Oboroceanu nu a înaintat cerere

prealabilă prin care să solicite încasarea prejudiciului material sub formă de datorii

salariale în mărime de 36 394,71 lei.

Respectiv, recurenta a invocat că instanțele ierarhic inferioare urmau să aplice

art. 170 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă și art. 332 alin. (1) și (2) Codul muncii

și să restituie acțiunea depusă de Galina Oboroceanu în partea pretenției cu privire

la încasarea plăților salariale restante pretinse.

Recurenta consideră că instanțele inferioare nu aveau competența de a da curs

acțiunii înaintate de Galina Oboroceanu, or aceasta nu a respectat procedura

prealabila de soluționare a litigiului.

Recurenta Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni a precizat că deși prima

instanță a dispus încasarea prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei, nu a indicat

soluția cu privire la încasarea prejudiciului moral în mărime de încă 25 000 lei, luând

considerare că Galina Oboroceanu a solicitat încasarea prejudiciului moral în sumă

totală de 30 000 lei. Precum și nu s-a expus asupra cheltuielilor pentru asistență

juridică în mărime de 1 050 lei, luînd în considerare că Galina Oboroceanu a solicitat

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă totală de 6 050 lei, iar prima

instanță a încasat doar suma de 5 000 lei.

Cu referire la pretenția Galinei Oboroceanu cu privire la încasarea datoriei

salariale, recurenta a invocat că la materialele cauzei au fost anexate toate extrasele

din cărțile de salariu ale angajaților Uniunii Cooperatiste de Consum Criuleni

autentice, pentru anii 2012-2016, care au fost completate de reclamantă. Respectiv,

aceasta cunoștea despre pretinsele încălcări cu privire la formarea datoriilor salariale

încă din anul 2012. Astfel, la început lunii ianuarie 2012 restanța salarială constituia

6

suma de 11 336,48 lei, la 31 decembrie 2012 – 20 737,72 lei, la început lunii ianuarie

2013 restanța salarială a scăzut la suma de 12 477,88 lei, la 31 decembrie 2013

constituia deja 16851,49 lei. La început lunii ianuarie 2014 restanța salarială

constituia suma de 22 060,28 lei, iar la 31 decembrie 2012 – 16 851,49 lei, fapt ce

denotă că într-o noapte au fost fraudate datele contabile cu privire la restanțele

salariale față de Galina Oboroceanu, fiind majorate cu suma de 5 208,79 lei.

Respectiv, datoria salarială față de Galina Oboroceanu constituie suma de 31 185,92

lei, dar nu suma de 36 394,71 lei, precum pretinde reclamanta.

Recurenta a menționat că în perioada anilor 2012 - 2016, Galina Oboroceanu

nu s-a adresat Uniunii Cooperatiste de Consum Criuleni cu careva pretenții privind

încasarea datoriei salariale, or prin cererea prealabilă din 27 decembrie 2016, aceasta

a solicitat doar repararea prejudiciului cauzat prin întîrzierea plăților salariale.

La fel, recurenta a indicat că prin cererea prealabilă din 27 decembrie 2016,

Galina Oboroceanu a inventat că Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni îi

datorează o penalitate în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere din data de

01 decembrie 2014, dintr-o sumă nemotivată de 36 394,71 lei, or această sumă

pretinsă ca datorie nu urmează a fi calculată din 01 decembrie 2014.

Astfel, recurenta Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni a precizat că suma

de 36 394,71 lei, pretinsă ca datorie, a fost reflectată, ca fiind formată încă din anul

2012 și pînă în luna noiembrie 2016, apoi transcrisă și în decembrie 2016. Conform

extraselor din Registrele de salariu, pe parcursul anului 2016 s-a format o datorie în

mărime de 6 234, 02 lei, pe parcursul anului 2015 s-a format o datorie în mărime de

7 556, 63 lei, pe parcursul anului 2014 s-a format o datorie în mărime de 5 752, 57

lei, pe parcursul anului 2013 s-a format o datorie în mărime de 4 373,61 lei, iar pe

parcursul anului 2012 s-a format o datorie în mărime de 1 141, 40 lei.

Recurenta Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni a precizat că la

10 februarie 2017 i-a achitat Galinei Oboroceanu suma de 32 794,63 lei, iar spre

finele anului 2018 a constat faptul că pentru perioada 2015-2016 avea formată o

datorie reală față de Galina Oboroceanu de numai 13 790 lei. Respectiv, la data de

21 decembrie 2018, Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni a înaintat o acțiune

împotriva Galinei Oboroceanu cu privire la restituirea sumei de 19 004,06 lei, care

i-au fost achitați cu titlul de salariu pentru anii 2015-2016.

Cu referire la pretenția Galinei Oboroceanu cu privire la încasarea penalității

de întîrziere, recurenta Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni a menționat că în

perioada anului 2012 – 26 decembrie 2016, reclamanta nu a înaintat asemenea

pretenții recurentei, prin ce a omis termenul de prescripție.

Astfel, recurenta Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni consideră că

instanțele ierarhic inferioare au încălcat normele de drept material și normele de

drept procedural, și anume: art. 355 alin. (1 ) lit. a) și b) din Codul muncii, art. 268

lit. a) și art. 2 alin. (1) și (2) din Codul civil, art. 239 și 240 din Codul de procedură

civilă și art. 6 CEDO.

Recurenta a invocat că Galina Oboroceanu neîntemeiat pretinde la încasarea

anumitor penalități de întîrziere pentru perioada 01 ianuarie 2015 – 16 mai 2018,

care constituie circa 3 ani și 5 luni, depășindu-se, astfel, limita normelor legale

stabilite de art. 268 din Codul civil, și anume 6 luni. Respectiv, termenul de

prescripție pentru înaintarea acestei pretenții a expirat la data de 01 iulie 2012.

7

Cu referire la pretenția Galinei Oboroceanu cu privire la încasarea cheltuielile

pentru asistență juridică recurenta Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni a

menționat că instanțele ierarhic inferioare eronat au stabilit precum că reprezentantul

Galinei Oboroceanu, avocatul Natalia Crîșmari s-a prezentat la toate ședințele de

judecată, or potrivit tuturor proceselor-verbale ale tuturor ședințelor de judecată,

avocatul Natalia Crîșmari s-a prezentat doar la ședința de judecata din 16 mai 2018.

Respectiv, instanțele ierarhic inferioare greșit au dispus încasarea sumei de 5 000

lei, cu titlu cheltuieli pentru asistență juridică.

La fel, recurenta a indicat că bonul de plată de 5 000 lei, anexat la materialele

cauzei nu probează că această sumă a fost acordată pentru asistența juridică acordată

în cadrul acestei cauze.

Recurenta a precizat că pretenția înaintată de Galina Oboroceanu cu privire la

repararea prejudiciului moral nu a fost motivată, nefiind indicat prin ce anume s-ar

fi manifestat prejudiciu moral pretins de către reclamantă și care ar fi fost probele

aduse întru susținerea pretenției acesteia.

La 15 aprilie 2019, recurenta Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni a

depus recurs suplimentar împotriva deciziei din 06 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a înaintat aceleași solicitări ca în recursul inițial, neindicând alte

motive în susținerea recursului, decît cele indicate în recursul depus inițial.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

06 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată participanților la proces,

la data de 05 martie 2019, conform informației anexate la materialele cauzei (f.d.49

vol. II), însă date despre recepționarea acesteia de către recurenta Uniunea

Cooperatistă de Consum Criuleni la materialele cauzei lipsesc.

Totodată, instanța de recurs relevă că decizia recurată a fost publicată pe

portalul instanțelor de judecată la 05 martie 2019.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul a fost declarat

de Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni la 14 februarie 2019, cu respectarea

termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

La data de 19 martie 2019, în adresa intimatei Galina Oboroceanu a fost

expediată copia recursului declarat de către Uniunea Cooperatistă de Consum

Criuleni (f.d.65 vol. II).

La 02 aprilie 2019, prin intermediul oficiului poștal, intimata Galina

Oboroceanu, reprezentată de avocatul Natalia Crîșmari a depus referință la recursul

declarat de Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni, prin care a solicitat

declararea recursului inadmisibil sau respingerea acestuia ca neîntemeiat (f.d.67-71).

Examinând temeiurile recursului declarat de Uniunea Cooperatistă de Consum

Criuleni, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

8

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Respectiv, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Uniunea Cooperatistă de

Consum Criuleni, se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către

instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor

de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat de Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni nu

rezultă că, instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

9

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei

hotărâre din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu

privire la fondul recursului.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la

proces și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul

declarat de către Uniunea Cooperatistă de Consum Criuleni, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod

de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Uniunea Cooperatistă de Consum

Criuleni împotriva deciziei din 06 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Galina Oboroceanu împotriva

Uniunii Cooperatiste de Consum Criuleni cu privire la încasarea salariului restant, a

penalității, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

10