2ra-28/20 — încasare prejudiciului material și moral

2ra-28/20 — încasare prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-2020/19

nr. 2ra-28/20

prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Central (jud. V. Suciu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

D E C I Z I E

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Veronica Filipescu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Veronica

Filipescu împotriva Uniunii Cooperativelor de Consum Criuleni cu privire la

încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 13 aprilie 2018 Veronica Filipescu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Uniunii Cooperativelor de Consum Criuleni cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, începând cu data de 28 septembrie 1992 a

fost angajată în calitate de director al calității în cadrul Întreprinderii Cooperatiste de

Panificație „Panifcoop” a Uniunii Cooperativelor de Consum din Criuleni.

Începând cu 11 februarie 2004, a exercitat funcția de director al aceleași

întreprinderi. Conform schemei de încadrare și salarizare a aparatului de conducere a

Întreprinderii Cooperatiste de Panificație “Panifcoop” a UCOOP, directorul

întreprinderii, a fost salarizat cu 1 575 de lei (pentru 0,5 unități).

La 04 ianuarie 2012, reclamanta a fost concediată din funcție.

La 11 ianuarie 2012, reclamanta a intentat o acțiune civila împotriva UCOOP

Criuleni cu privire la anularea actelor, restabilirea în funcție, încasarea plăților

salariale și repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 19 iulie 2012 a Judecătoriei Criuleni, cererea de chemare în

judecată a reclamantei a fost admisă, s-a recunoscut nulitatea dispoziției președintele

UCOOP Criuleni privind concedierea reclamantei, cu radierea înscrisurilor ilegale

din carnetul de muncă, a fost restabilită reclamanta în funcția de director începând cu

data de 04 ianuarie 2012, încasat salariul restant în mărime de 20151,68 de lei,

1

salariul pentru absența forțată de la locul de muncă în sumă de 8 884,81 de lei,

cheltuielile de judecată în sumă de 4 500 de lei și prejudiciul moral în mărime de 2

000 de lei.

Prin decizia din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Criuleni din 19 iulie 2012 și s-a pronunțat o nouă hotărâre de respingere

a acțiunii ca neîntemeiată. La examinarea cauzei în ordine de recurs, Curtea Supremă

de Justiție prin decizia din 07 august 2013 a casat decizia Curții de Apel Chișinău și

a menținut hotărârea Judecătoriei Criuleni din 19 iulie 2012.

La 19 iulie 2012, a fost emis titlu executoriu nr. 2-2012.

Reclamanta a invocat că, în cadrul procedurii de executare silită a titlului

executoriu nr. 2-2012 privind restabilirea imediată a reclamantei în funcția de

director a Întreprinderii Cooperatiste de Panificație “Panifcoop”, directorul UCOOP

Criuleni a fost sancționat contravențional, fiindu-i aplicată amendă contravențională

pentru neexecutarea hotărârii de judecată. Titlul executoriu a rămas neexecutat până

în prezent în partea ce ține de reintegrarea la locul de muncă și introducerea

modificărilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.

Filipescu Veronica a menționat că la 02 iunie 2014 a intentat o acțiune civilă

împotriva UCOOP Criuleni cu privire la repararea prejudiciului material și moral

cauzat salariatului, prin care a solicitat obligarea UCOOP Criuleni să-i repare

prejudiciul material constituit din cuantumul salariului neachitat pentru perioada de

la 19 iulie 2012 și până la 16 decembrie 2014, concediul de odihnă anual, obligarea

achitării penalității pentru reținerea salariului cu dobândă de întârziere de 0,1 %

calculată conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii, repararea prejudiciului moral,

precum și încasarea cheltuielilor de judecată suportate.

Reclamanta a indicat că, prin hotărârea din 10 februarie 2015 a Judecătoriei

Criuleni cererea de chemare în judecată a fost admisă integral.

La fel, reclamanta a invocat că prin decizia din 18 iunie 2015 a Curții de Apel

Chișinău, a fost admisă cererea de apel, casată hotărârea din 10 februarie 2015 a

Judecătoriei Criuleni, cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea în parte a

acțiunii, prin care s-a încasat de la UCOOP Criuleni în beneficiul reclamantei suma

de 630 de lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 500 de lei cu titlu de prejudiciu

moral, și 1 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest acțiunea a fost

respinsă.

Reclamanta a indicat că în decizia din 18 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău

s-a indicat că Filipescu Veronica nu a fost restabilită la locul de muncă din culpa

angajatorului în perioada 19 iulie 2012- 31 iulie 2012, până la momentul radierii

persoanei juridice Întreprinderea Cooperatistă de Panificație “Panifcoop”, iar

perioada ulterioară invocată în acțiunea civilă de către reclamantă (31 iulie 2012 –

16 decembrie 2014) nu i se poate imputa angajatorului, reieșind din împrejurarea cu

caracter major, nefiind stabilită existența la UCOOP Criuleni (persoana juridică

absorbită) a funcției de director al Întreprinderii Cooperatiste de Panificație

“Panifcoop”, începând cu data de 31 iulie 2012, nefiind posibil de restabilit la lucru

în funcția solicitată.

Prin încheierea din 04 noiembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție a fost

respins recursul declarat de Filipescu Veronica și s-a menținut decizia din 18 iunie

2015 a Curții de Apel Chișinău.

Astfel, la 11 ianuarie 2018, a fost emis titlu executoriu privind încasarea din

contul UCOOP Criuleni în beneficiul Veronicăi Filipescu a sumei de 630 de lei cu

2

titlu de prejudiciu material și suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică.

Reclamanta a indicat că la 31 iulie 2012, Camera Înregistrării de Stat a adoptat

decizia privind radierea Întreprinderii Cooperatiste de Panificație “Panifcoop” a

UCOOP din or. Criuleni în legătură cu reorganizarea prin absorbție de către Uniunea

Cooperativelor de Consum din Criuleni, astfel, succesor în drepturi și obligațiuni a

fost desemnată Uniunea Cooperativelor de Consum din Criuleni.

În rezultat, la 12 mai 2017 a fost admisă cererea de înlocuire în drepturi a

succesorului Întreprinderea Cooperatistă de Panificație “Panifcoop” de către

UCOOP din or. Criuleni în procedura de executare silită a titlului executoriu nr. 2-

/2012 în temeiul art. 70 din Codul de procedură civilă.

A solicitat admiterea acțiunii, obligarea Uniunii Cooperativelor de Consum din

Criuleni să repare prejudiciul material cauzat prin neachitarea salariului restant în

mărime de 175 717 lei, încasarea dobânzii pentru salariul neachitat în mărime de 161

424 de lei, repararea prejudiciului moral cauzat în mărime de 50 000 de lei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

La 09 august 2018 Filipescu Veronica a depus cerere prin care și-a concretizat

cerințele, solicitând obligarea Uniunii Cooperativelor de Consum din Criuleni să

achite impozitele din salariu neachitat reclamantei în mărime de 40 414,91 de lei la

bugetul de stat în contul fondului asigurărilor sociale și impozitele din salariul

neachitat reclamantei în mărime de 7 907 lei la bugetul asigurărilor obligatorii de

asistență medicală.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul central,

cererea de chemare în judecată depusă de Veronica Filipescu împotriva Uniunii

Cooperativelor de Consum Criuleni cu privire la încasarea prejudiciului material și

moral, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de apel depusă de Veronica Filipescu și cererea de apel depusă de Uniunea

Cooperativelor de Consum Criuleni, și a fost menținută hotărârea din 21 decembrie

2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel prin prisma art. 385 din Codul de

procedură civilă, art. 8, 9, 10, 14, 73, 1398 din Codul civil, a considerat întemeiată

hotărârea primei instanțe, pe care a menținut-o, deoarece aceasta corect a elucidat și

constatat circumstanțele cauzei, a verificat și apreciat obiectiv, probele prezente la

materialele cauzei în vederea respingerii cererii de chemare în judecată, stabilind

corect circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează

raportul juridic litigios.

Totodată, Colegiul a reținut faptul că, titlul executoriu nr. 2-2012, emis în

baza hotărârii din 19 iulie 2012, a rămas neexecutat până în prezent în partea ce ține

de reintegrarea la locul de muncă și introducerea modificărilor corespunzătoare în

carnetul de muncă al reclamantei.

A mai stabilit că, hotărârea din 19 iulie 2012 a Judecătoriei Criuleni, nu a fost

executată imediat, Filipescu Veronica nefiind restabilită la locul de muncă din vina

angajatorului începând de la 19 iulie 2012 și până la 31 iulie 2012 (radierea

persoanei juridice), iar perioada ulterioară invocată de Filipescu Veronica (31 iulie

2012 - 16 decembrie 2014) nu i se poate imputa angajatorului, reieșind din

împrejurarea cu caracter major expusă supra și a normelor legale, nefiind stabilită

existența la UCCOP Criuleni (persoana juridică absorbită) a funcției de director al

3

întreprinderii “Panifcoop”, începând cu data de 31 iulie 2012, nefiind posibil de

restabilit la lucru Filipescu Veronica în postura solicitată.

Astfel, instanța de apel a reținut că Filipescu Veronica a fost privată de

posibilitatea de a munci în postura restabilită prin hotărârea Judecătoriei Criuleni în

perioada 19 iulie 2012- 31 iulie 2012, iar după 31 iulie 2012, aceasta de fapt era

angajată la UCCOP Criuleni la locul vacant în funcția de instructor pe probleme de

personal și organizarea munci statutare, primind salariul mediu de 1 575 de lei și

prin urmare, în această perioadă nu a fost privată de posibilitatea de a munci.

Colegiul a mai reținut că, încasarea prejudiciului material și moral din contul

UCCOP Criuleni pentru perioada invocată de Filipescu Veronica, septembrie 2012 –

aprilie 2018, nu poate fi imputată angajatorului reieșind din împrejurarea cu caracter

major, nefiind stabilită existența la UCCOP Criuleni a funcției de director a

întreprinderii “Panifcoop”, fiind imposibil de restabilit la lucru în postura solicitată.

La 13 august 2019, Veronica Filipescu, a declarat recurs împotriva deciziei din

04 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au aplicat eronat și

încălcat normele de drept material și procedural, fapt ce a dus la soluționarea greșită

a cauzei, au fost apreciate arbitrar probele, iar erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

A mai menționat în recurs că prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 16 martie

2016 și decizia Curții de Apel din 31 mai 2016, se dovedește vinovăția angajatorului,

și anume a fost sancționat președintele UCOOP Criuleni Balaban Constantin, ca

fiind recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 318 alin. (2)

Cod contravențional.

Ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 21 decembrie 2018,

președintele UCOOP Criuleni, Balaban Constantin, a fost recunoscut vinovat de

comiterea contravenției prevăzute de art. 318 alin. (2) Cod contravențional.

Deci, din cele supra menționate, rezultă cert vinovăția angajatorului UCOOP

Criuleni, a președintelui Balaban Constantin.

A susținut că instanța de apel la examinarea cauzei nu a dat o motivare

plauzibilă în ce privește respingerea pretențiilor subsemnatei și nu a argumentat

poziția care de fapt este neclară și confuză.

A mai precizat că instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 330 din Codul

muncii, care urma a fi aplicat cu prioritate la caz, fiind o normă specială.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 04 iunie

2019, iar Veronica Filipescu, a declarat recurs la 13 august 2019.

Materialele cauzei atestă că decizia în copie a fost expediată participanților la

proces la 04 iulie 2019, conform scrisorii de însoțire nr. 6772 (Vol. II, f.d.87), însă

lipsesc date despre recepționarea acesteia. Astfel, recursul declarat este în termen.

La 19 septembrie 2019 în adresa UCOOP Criuleni a fost expediată copia

recursului depus de către Veronica Filipescu, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței, recepționată de intimat la 25 decembrie 2019 (f.d. 112, vol. II).

4

La 17 octombrie 2019 și ulterior la 24 februarie 2020, UCOOP Criuleni a

prezentat referință, solicitând să fie respins recursul depus de Veronica Filipescu, cu

menținerea deciziei din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, pe care o consideră

legală și întemeiată, invocând că instanța de apel a verificat minuțios toate

circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea justă a litigiului, dând o

apreciere corectă suportului probatoriu al cauzei.

Alte referințe nu au fost depuse.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 18 decembrie 2019 recursul

depus de către Veronica Filipescu, s-a declarat admisibil pentru a fi examinat în

fond.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În corespundere cu art. 432, alin. (2), lit. a), b) din Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Art. 432, alin. (4) Cod de procedură civilă, statuează că săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie

să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În concordanță cu art. 241, alin. (5) Cod de procedură civilă, în motivare se

indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Prin prisma art. 373, alin. (1), (2), (5) Cod de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanța de apel de către

5

participanții la proces. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Astfel, actele cauzei atestă că, Veronica Filipescu s-a adresat în instanța de

judecată cu cerere împotriva Uniunii Cooperativelor de Consum Criuleni cu privire

la obligarea Uniunii Cooperativelor de Consum din Criuleni să achite impozitele din

salariu neachitat reclamantei în mărime de 40 414,91 de lei la bugetul de stat în

contul fondului asigurărilor sociale și impozitele din salariul neachitat reclamantei în

mărime de 7 907 lei la bugetul asigurărilor obligatorii de asistență medicală.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, Judecătoria Criuleni, sediul

central, prin hotărârea din 21 decembrie 2018 a respins ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de Veronica Filipescu împotriva Uniunii Cooperativelor

de Consum Criuleni cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 04 iunie 2019 a respins cererea de apel depusă de Veronica Filipescu și

cererea de apel depusă de Uniunea Cooperativelor de Consum Criuleni și a menținut

hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție relevă că instanțele ierarhic inferioare pripit au concluzionat asupra

netemeiniciei acțiunii, or, concluzia acestora este rezultatul examinării superficiale a

litigiului dedus judecății și interpretării eronate a probatoriului administrat în cauză,

prin ce se impune rejudecarea cauzei în ordine de apel.

Astfel, actele cauzei cert denotă că la 28 septembrie 1992 Filipescu Veronica a

fost angajată în calitate de director al calității în cadrul întreprinderii Cooperatiste de

Panificație “Panifcoop” a Uniunii Cooperativelor de Consum din Criuleni, unde

începând cu 11 februarie 2004, a exercitat funcția de director al aceleași

întreprinderi, fiind concediată la 04 ianuarie 2012.

Tot actele cauzei atestă că la 11 ianuarie 2012 Filipescu Veronica a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Uniunii Cooperatiste de Consum Criuleni,

prin care a solicitat achitarea plăților salariale începând cu data de 06 aprilie 2011

până la data de 04 ianuarie 2012, restabilirea ei în funcția de director al întreprinderii

“Panifcoop” Criuleni, încasarea de la pârât în beneficiul ei a salariului pentru absența

forțată de la muncă începând cu 04 ianuarie 2012 și terminând cu ziua repunerii în

funcție, recunoașterea înscrierilor din carnetul de muncă referitoare la concedierea și

angajarea ei în altă funcție nr. 11,12, 13 nule, restabilirea ei la muncă în funcția de

director al întreprinderii “Panifcoop” Criuleni, încasarea prejudiciului moral în sumă

de 60 000 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 19 iulie 2012, s-a admis cererea de

chemare în judecată, s-au declarat nule dispozițiile președintelui Uniunii

Cooperatiste de Consum Criuleni nr. 13 din 03 iunie 2011 și nr. 1 din 04 ianuarie

2012, cu radierea înscrierilor nr. 11, 12, 13 din carnetul de muncă a Veronicăi

Filipescu ca ilegale, s-a restabilit Filipescu Veronica în funcția de director al

întreprinderii “Panifcoop” Criuleni, începând cu 04 ianuarie 2012, s-a încasat de la

Uniunea Cooperatistă Criuleni în beneficiul Veronicăi Filipescu suma salariului

neplătit de 20 151,68 de lei, pentru absența forțată de la muncă, în sumă de 8 884,81

de lei, cu deducerea impozitului pe venit, precum și a cheltuielile de judecată în

sumă de 4 500 de lei, prejudiciul moral în sumă de 2 000 de lei. Hotărârea a fost

supusă executării imediate în partea reintegrării în serviciu cu încasarea unui salariu

mediu lunar din suma supusă încasării.

6

La 31 iulie 2012, Camera înregistrării dc Stat a adoptat decizia privind radierea

întreprinderii Cooperatiste de Panificație „Panifcoop” a UCOOP din or. Criuleni în

legătură cu reorganizarea prin absorbție de către Uniunea Cooperativelor dc Consum

din Criuleni, astfel, succesor în drepturi și obligațiuni a fost desemnată Uniunea

Cooperativelor de Consum din Criuleni, iar la 12 mai 2017 a fost admisă cererea dc

înlocuire în drepturi a succesorului „Panifcoop” de către UCOOP în procedura dc

executare silită a titlului executoriu 2-/2012.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 23 ianuarie 2013, a admis apelul

declarat de Uniunea Cooperativelor de Consum Criuleni, a anulat hotărârea

Judecătoriei Criuleni din 19 iulie 2012, a pronunțat o hotărâre nouă prin care s-a

respins acțiunea înaintată de Filipescu Veronica.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 07 august 2013, a fost admis

recursul declarat de către Filipescu Veronica, casată decizia Curții de Apel Chișinău

din 23 ianuarie 2013, și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 19 iulie

2012.

În conformitate cu art. 8 alin. (1) și (2) lit. b) Cod civil (în vigoare până la 01

martie 2019), drepturile și obligațiile civile apar în temeiul legii, precum și în baza

actelor persoanelor fizice și juridice care, deși nu sînt prevăzute de lege, dau naștere

la drepturi și obligații civile, pornind de la principiile generale și de la sensul

legislației civile. Drepturile și obligațiile civile apar din acte emise de o autoritate

publică, prevăzute de lege drept temei al apariției drepturilor și obligațiilor civile.

În conformitate cu art. 9 alin. (1) Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

persoanele fizice și juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să își

exercite drepturile și să își execute obligațiile cu bună-credință, în acord cu legea, cu

contractul, cu ordinea publică și cu bunele moravuri. Buna-credință se prezumă pînă

la proba contrară.

În conformitate cu art. 10 alin. (1) Cod civil (în vigoare până la 01 martie

2019), apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară.

În conformitate cu art. 14 alin. (1) și (2) Cod civil (în vigoare până la 01 martie

2019), persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a

prejudiciului cauzat astfel.

Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei

le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea

sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut

prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

În conformitate cu art. 73 Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

fuziunea se realizează prin contopire sau absorbție. Contopirea are ca efect încetarea

existenței persoanelor juridice participante la contopire și trecerea integrală a

drepturilor și obligațiilor acestora la persoana juridică ce se înființează. Absorbția are

ca efect încetarea existenței persoanelor juridice absorbite și trecerea integrală a

drepturilor și obligațiilor acestora la persoana juridică absorbantă. În cazurile

stabilite de lege, fuziunea poate fi condiționată de permisiunea organului de stat

competent.

Conform art. 1398 alin. (1) Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019), cel

care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare

prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat

prin acțiune sau omisiune.

7

Astfel, din conținutul normelor procedurale enunțate supra se deduce că,

hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și

cele pentru care s-au respins cerințele părților. O hotărâre judecătorească trebuie să

cuprindă în motivarea sa argumentele „pro” și „contra” care au format, în fapt și în

drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod

necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la supozițiile și argumentele părților,

iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic litigios, în caz

contrar hotărârea se va considera lipsită de suport probatoriu și legal, precum și

pronunțată cu nerespectarea prevederilor legale.

Colegiul reține că instanța de apel a invocat că drept argument a respingerii

apelului a servit faptul că Filipescu Veronica a fost privată de posibilitatea de a

munci în postura restabilită prin hotărârea Judecătoriei Criuleni în perioada 19 iulie

2012- 31 iulie 2012, iar după 31 iulie 2012, aceasta de fapt era angajată la UCCOP

Criuleni la locul vacant în funcția de instructor pe probleme de personal și

organizarea munci statutare, primind salariul mediu de 1 575 de lei și prin urmare, în

această perioadă nu a fost privată de posibilitatea de a munci.

Colegiul a mai reținut că, încasarea prejudiciului material și moral din contul

UCCOP Criuleni pentru perioada invocată de Filipescu Veronica, septembrie 2012 –

aprilie 2018, nu poate fi imputată angajatorului reieșind din împrejurarea cu caracter

major, nefiind stabilită existența la UCCOP Criuleni a funcției de director a

întreprinderii “Panifcoop”, fiind imposibil de restabilit la lucru în postura solicitată.

Ori, în cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea UCCOP Criuleni

să repare prejudiciul material cauzat prin neachitarea salariului restant în mărime de

175 717 lei, încasarea dobânzii pentru salariul neachitat în mărime de 161 424 de lei,

repararea prejudiciului moral cauzat în mărime de 50 000 de lei, achitarea

impozitelor din salariu neachitat în mărime de 40 414,91 de lei la bugetul de stat în

contul fondului asigurărilor sociale și impozitele din salariul neachitat reclamantei în

mărime de 7 907 lei la bugetul asigurărilor obligatorii de asistență medicală.

Mai mult, pe parcursul examinării cauzei, s-a stabilit că, titlul executoriu nr. 2-

2012, emis în baza hotărârii din 19 iulie 2012, a rămas neexecutat până în prezent în

partea ce ține de reintegrarea la locul de muncă și introducerea modificărilor

corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.

Reieșind din faptul că întreprinderea la care urma a fi restabilită recurenta a

fost lichidată prin absorbție, noua întreprindere urma să execute hotărârea achitându-

i plățile cuvenite, or, instanța la rejudecarea cauzei în ordine de apel urmează să

stabilească cert perioada și sumele care urmează a-i fi achitate recurentei, ținând cont

de faptul că dânsa a fost încadrată în funcție la întreprinderea care a absorbit

întreprinderea la care urma a fi restabilită.

Conform art. 1398 alin. (1) și (2) din Codul civil (în redacția legii la data

relevantă speței), cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este

obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și

prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte

licite sau fără vinovăție se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege.

La caz, Colegiul consideră neîntemeiată și argumentarea instanței de apel, prin

care a indicat că la caz prima instanță a adoptat o hotărâre bazată pe un fundament

temeinic și materialul probator administrat, fiind stabilite circumstanțele importante,

cu aprecierea completă, obiectivă și sub toate aspectele, deoarece, la acest aspect, la

8

caz nu s-a stabilit cu certitudine existența sau lipsa temeiurilor legale conform cărora

Veronica Filipescu urma sau nu să fie repusă în funcția solicitată.

Deci, instanțele de judecată nu au supus verificării aceste circumstanțe, dar au

constatat netemeinicia acțiunii.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că cele descrise cert indică

la examinarea superficială a apelului, deoarece prezintă relevanță și folosirea

criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, rezultând din

specificul acestuia și care presupune în sine lămurirea completă și pe bază de dovezi

certe, pertinente și concludente a situației de fapt.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la care

s-a ajuns, iar instanța de recurs este în imposibilitatea să exercite controlul judiciar

asupra unei asemenea soluții.

Colegiul remarcă că, instanța inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert

referitor la pertinența unui înscris sau altuia, în condițiile când este obligată să

reflecte în hotărâre motivele, pertinența, admisibilitatea, veridicitatea probelor și

toate probele în ansamblu, legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

cauzei, concluziile sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa constantă subliniază

rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din

Convenția Europeana a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil

nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către

instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,

argumentelor și elementelor de a proba sau cel puțin de a le aprecia.

De altfel, instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial poziția

doar a unei părți a raportului litigios, ci trebuie sa analizeze cauza și sa răspundă

argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de ambele părți.

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept

procedurale enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că examinarea cauzei în ordine de apel a

avut loc în mod arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția instanței de apel, nu

întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, având în vedere

faptul că această soluție nu este motivată, în condițiile în care nu sunt analizate însăși

ordinele contestate prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor din dosar, de altfel

fiind încălcat și principiul nemijlocirii.

Or, în conformitate cu art. 25 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și

intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și

explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele

materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să emită

hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și

verificate în ședință de judecată.

Un aspect important prezintă și faptul că instanța care judecă cauza își

păstrează imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea

9

drepturilor participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor

reale ale cauzei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa integral decizia

instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților, circumstanțele

cauzei, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile

raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Veronica Filipescu.

Se casează integral decizia din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Veronica Filipescu

împotriva Uniunii Cooperativelor de Consum Criuleni cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral, și se trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

10