3ra-358/19 — contestarea actului administrativ

3ra-358/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 3ra-358/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru jud: (D. Sîrbu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău jud: (N. Budăi, i. Cotruță, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Verdeș

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ, cu obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechime în muncă,

împotriva deciziei din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins din lipsă de temei, apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale

și s-a menținut hotărârea din 26 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 27 martie 2018, Ion Verdeș a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ, cu obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechime în muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul Ion Verdeș a invocat că a activat în organele

procuraturii din 01 februarie 1977 până la 15 noiembrie 2006, având vechime în

muncă de peste 29 de ani, începând cu 26 iunie 2006, la atingerea vârstei de 50 de

ani, în conformitate cu Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie

2008, în vigoare la acel moment, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă,

în mărime de 80 % din salariul mediu lunar, potrivit funcției deținute, pe care o

primea regulat, cu respectarea obligatorie a principiului recalculării pensiei, la

fiecare majorare ordinară a salariului lunar al procurorului în exercițiu și a durat

aceasta până la sfârșitul anului 2011.

Reclamantul a menționat că potrivit art. 34 alin. (6) al Legii nr. 118 din

13 martie 2003 cu privire la Procuratură, procurorii pensionari beneficiau de dreptul

la recalcularea pensiei în dependență de majorarea salariului procurorului în

exercițiu, conform art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu

privire la Procuratură. Procurorii pensionați de asemenea beneficiau de dreptul la

recalcularea pensiei pentru vechime în muncă odată cu majorarea generală a

salariului procurorilor în exercițiu, astfel încă o dată fiindu-i reconfirmat prin lege

1

dreptul la recalcularea pensiei în mărime de 80% din salariul procurorului în

exercițiu conform funcției deținute, drept dobândit legal de reclamant la 26 iunie

2006.

Reclamantul Ion Verdeș a invocat că faptul dobândirii la 26 iunie 2006 a

dreptului de recalculare a pensiei la majorarea salariului de funcție a procurorului în

exercițiu și utilizării acestui drept până la sfârșitul anului 2011, nu este negat nici de

pârâtă, în același timp, Casa Națională de Asigurări Sociale din motive neîntemeiate,

refuză să efectueze recalcularea și achitarea pensiei, astfel lipsindu-l pe reclamant

de dreptul dobândit licit în anul 2006, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea

mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

Reclamantul Ion Verdeș a relatat că pârâta Casa Națională de Asigurări

Sociale i-a încălcat grav dreptul de proprietate (pensie) al lui, dobândit anterior licit,

prin aplicarea obligatorie pentru procurori pensionați a principiului recalculării

pensiei la majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție.

Reclamantul Ion Verdeș a menționat că anterior a depus unele adresări la Casa

Națională de Asigurări Sociale, care au fost respinse, fiind invocat argumentul de

bază, potrivit căruia articolele 73 alin. (3) - (10) din Legea nr. 294 din 25 decembrie

2008 au fost abrogate. Noua redacție a art. 73 din Legea nr. 294, în vigoare de la 01

iulie 2011, prevede că procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la

pensie conform Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări

sociale de stat iar conținutul art. 46 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 nu

prevede faptul că pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în

cazul majorării generale a salariului procurorilor. Respectiv, începând cu data de

01 iulie 2011 pensiile procurorilor nu se mai recalculează.

Reclamantul Ion Verdeș a invocat că la data de 20 februarie 2018, a depus o

nouă solicitare, invocând argumente și informații noi, care a avut menirea să asigure

eficacitatea drepturilor fundamentale garantate de art. 14 CEDO și art. 1 din Primul

Protocolul adițional la CEDO. Însă, prin răspunsul său, pârâta a refuzat în mod ilegal

să satisfacă cerințele formulate în cererea prealabilă. Reclamantul consideră că la

soluționarea litigiului urmează să se rețină că în sensul jurisprudenței Curții

Constituționale, identificată prin hotărârea nr. 19 din 19 iulie 2016 și a jurisprudenței

relevante a CtEDO, reținută de instanța de jurisdicție constituțională, dreptul la

pensie este imprescriptibil.

Reclamantul Ion Verdeș a solicitat admiterea acțiunii, recunoașterea ca fiind

ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. V-408/18 din 16 martie 2018,

privind recalcularea, începând cu data de 01 iulie 2011, a pensiei reclamantului

pentru vechime în muncă potrivit legislației referitoare la majorarea salariului

procurorului în funcție și achitarea pensiei recalculate, obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să efectueze recalcularea, începând cu data de 01 iulie 2011, a

pensiei pentru vechime în muncă, potrivit legislației referitoare la majorarea

salariului procurorului în funcție, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-

i achite pensia recalculată pentru vechime în muncă, potrivit legislației referitoare la

majorarea salariului procurorului în funcție.

Prin hotărârea din 26 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Ion Verdeș împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, cu

obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechime în muncă, s-a recunoscut ca

2

fiind ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. V-408/18 din 16 martie

2018, privind recalcularea, începând cu data de 01 iulie 2011, a pensiei

reclamantului pentru vechime în muncă, potrivit legislației referitoare la majorarea

salariului procurorului în funcție și achitarea pensiei recalculate, s-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze lui Ion Verdeș, începând cu data de

01 iulie 2011, pensia pentru vechime în muncă, potrivit legislației referitoare la

majorarea salariului procurorului în funcție, s-a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale, să-i achite lui Ion Verdeș, pensia recalculată pentru vechime în muncă,

potrivit legislației referitoare la majorarea salariului procurorului în funcție.

Prin decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins din

lipsă de temei, apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut

hotărârea din 26 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Ion Verdeș împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, cu obligarea

recalculării și achitării pensiei pentru vechime în muncă.

În consolidarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că reclamantul

Ion Verdeș a activat în organele procuraturii în perioada 01 februarie 1977 –

15 noiembrie 2006 și începând cu 26 iunie 2006, la atingerea vârstei de 50 ani, i-a

fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80 % din salariul mediu

lunar, cu respectarea principiului recalculării pensiei la fiecare majorare ordinară al

salariului lunar al procurorului în exercițiul funcției respective, în baza art. 45 din

Legea nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură, beneficiind de toate

înlesnirile pentru judecători, conform Legii nr. 554 din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului, până în anul 2011, a beneficiat de recalculare a pensiei

conform salariului funcției deținute. Prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru

modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 cu privire la

sistemul de salarizare în sistemul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35 %,

recalcularea nefiind efectuată de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

La fel, instanța de apel a reținut că la data de 20 februarie 2018, reclamantul

considerând că Casa Națională de Asigurări Sociale i-a încălcat dreptul la pensie

prin refuzul în aplicarea obligatorie pentru procurori pensionați a principiului

recalculării pensiei la majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție,

s-a adresat cu cerere prealabilă solicitând recalcularea pensiei în legătură cu

majorarea salariului procurorului în funcție.

Instanța de apel a mai reținut că prin răspunsul nr. V-408/18 din 16 martie

2018, Casa Națională de Asigurări Sociale i-a comunicat reclamantului Ion Verdeș

că deja a dat răspuns prin scrisoarea nr. V-1753/17 din 11 octombrie 2017 și prin

scrisoarea nr. V-2463/17 din 26 ianuarie 2018, respectiv cererea fiind repetată și nu

conține informații noi, nu există temei legal de reexaminare a cererii, anterior Casa

Națională de Asigurări Sociale i-a comunicat reclamantului Ion Verdeș că începând

cu data de 01 iulie 2011, pensia procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează

anual la data de 01 aprilie, conform art. 13 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Instanța de apel a observat că atât Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008

cu privire la Procuratură, cât și legile anterioare în redacția anilor din 1992 și din

2003, asigură reglementarea garanțiilor sociale, una din ele fiind acordarea pensiei

procurorului ca entitate de demnitate publică, la o anumită vârstă, cu respectarea

3

obligatorie a principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a

salariului lunar al procurorului în funcție.

Instanța de apel a reținut că prima instanță just a relatat că normele de drept

privind pensionarea, stabilite subiectiv posterior, nu au putere retroactivă.

Instanța de apel a menționat că prin hotărârile Curții Constituționale, enunțate

supra, modificările la normele legale, invocate de apelanta Casa Națională de

Asigurări Sociale, au fost declarate neconstituționale integral, deci aceste legi nu se

mai aplică nici pentru procurorii pensionați până la 09 iunie 2011, inclusiv în privința

intimatului.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond temeinic a motivat faptul că atunci

când o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi de

constatare, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă sau

realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate prin

interpretare, ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte

suveranitatea aplicării legii anterioare.

Instanța de apel în speță, a notat că un drept patrimonial dobândit, cum ar fi

dreptul la pensia ce se află în plată și care deja are o valoare economică, constituie

un drept de proprietate în sensul art.1 Primul Protocol adițional CEDO, or, intimatul-

reclamant a dobândit licit acest drept social, odată cu acordarea pensiei pentru

vechime în muncă în anul 2006, iar drepturile diminuate prin normele Legii nr. 56

din 09 iunie 2011, pentru modificarea și completarea unor acte legislative, ca

drepturi potențiale sau aleatorii se referă, exclusiv, pentru viitor la procurorii cu drept

de pensionare.

Instanța de apel a relatat că dreptul intimatului Ion Verdeș, cu aplicarea

principiului recalculării pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în

exercițiu, este confirmat de instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul

subiectiv constituit în baza unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub

imperiul unei legi posterioare, legea nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut

conform prevederilor art. 6 Codul civil.

Instanța de apel a reținut că prima instanță just a concluzionat ca fiind

neîntemeiat răspunsul apelantei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. V-408/18

din 16 martie 2018, prin care este lezat reclamantului un drept prevăzut de lege, or,

dreptul subiectiv constituit în baza unor legi anterioare, nu poate fi atins de cel născut

sub imperiul unei legi posterioare, potrivit regulii generale, legea nouă nu poate

modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau înlocui cu un alt

drept, însă legea nouă nu poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a

instituit dreptul respectiv și efectele lui.

Instanța de apel a considerat că sunt nefondate alegațiile apelantei Casei

Naționale de Asigurări Sociale precum că drepturile de pensionare a procurorilor

sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr. 156 din 14 ianuarie 1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat, care însă nu prevăd faptul că pensiile

procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a

salariului procurorilor, or, acest articol, a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2011,

iar reclamantul Ion Verdeș este pensionat din anul 2006.

Instanța de apel a considerat că toate argumentele și afirmațiile invocate în

apel de către apelanta-pîrîtă sunt vădit lipsite de suport juridic, sub toate aspectele

au fost examinate de prima instanță, iar instanța de apel le apreciază ca fiind

4

inconsistente și fără raționament valabil circumstanțelor speței. Apelanta Casa

Națională de Asigurări Sociale, utilizând calea de atac, nu a prezentat în instanța de

apel probe, pe care nu a avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond și care ar

fi de natură să răstoarne concluziile expuse în hotărârea contestată, prin urmare

concluziile primei instanțe sunt întemeiate și legale, în concordanță cu prevederile

art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea urmează a fi menținută cu respingerea

cererii de apel, ca fiind neîntemeiată.

La 23 ianuarie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus cerere de

recurs împotriva deciziei din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărârii, de respingere a acțiunii depuse de Ion

Verdeș.

În motivarea cererii de recurs, recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale,

a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanței,

le consideră ilegale și neîntemeiate, care urmează a fi casate, din motiv că au fost

adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material, instanța nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat

în mod eronat legea.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat că în conformitate cu

documentele din dosarul de pensionare, s-a constatat că începând cu 26 iunie 2006

intimatul Ion Verdeș beneficiază conform Legii nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire

la Procuratură de pensie pentru vechime în muncă ca procuror, calculată în proporție

de 80 % față de salariul funcției de procuror. Art. 34 alin. (6) al Legii nr. 118 din

14 martie 2003, prevedea că procurorii pensionați beneficiază de recalcularea

pensiei, în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, începând cu

luna următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent de faptul dacă

pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii. Ulterior, prin Legea nr. 294 din

25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, a fost abrogată Legea nr. 118 din

14 martie 2003 cu privire la Procuratură. Respectiv, reglementările legale ce țin de

asigurarea cu pensie a procurorilor au fost transferate în noua Lege cu privire la

Procuratură.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că în art. 73 alin.

(8) al Legii nr. 294 din 25 decembrie 2008, era indicat că: „Procurorii pensionați

beneficiază de recalcularea pensiei pentru vechime în muncă și a indemnizației

viagere în cazul majorării generale a salariului procurorilor. Recalcularea pensiei

pentru vechime în muncă se efectuează ținându-se cont de funcția deținută la data

ieșirii la pensie. Recalcularea se efectuează din data de întâi a lunii în care a fost

efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu, indiferent de faptul dacă

pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii”. Prin art. VIII al Legii nr. 56

din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, alineatele

(3)-(10) ale art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008, au fost abrogate. Astfel,

noua redacție a art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008, în vigoare de la 01

iulie 2011, prevede că procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la

pensie conform Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări

sociale de stat, în vigoare până la 01 ianuarie 2017. În așa mod, începând cu data de

01 iulie 2011, drepturile de pensionare a procurorilor sunt reglementate de

prevederile art. 462 al Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de

5

asigurări sociale de stat, în vigoare până la 01 ianuarie 2017. Conținutul art. 462 al

Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998, în vigoare până la 01 ianuarie 2017, nu prevede

faptul că pensiile procurorilor și îndemnizațiile viagere se recalculează în cazul

majorării generale a salariului procurorilor. Începând cu data de 01 iulie 2011, pensia

procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual la 01 aprilie, conform

art. 13 al Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a afirmat că nu pot fi reținute

argumentele reclamantului și instanței de fond precum că, prin refuzul pârâtei de

recalculare a pensiei, acesta a fost lipsit de un drept garantat de lege, deoarece prin

instituirea de către legislator a unor noi prevederi de asigurare socială, dreptul

procurorilor la asigurare socială este garantat și în continuare. Noile prevederi legale

au exclus posibilitatea recalculării pensiei procurorului în demisie în dependență de

majorarea salariului procurorului în exercițiu, însă legislatorul a prevăzut și a acordat

o substituire echitabilă în limitele posibilității resurselor financiare disponibile în

buget în acest sens, prin faptul că pensia procurorilor se indexează anual la data de

01 aprilie, precum stipulează art. 13 al Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat că instanțele ierarhic

inferioare la examinarea cauzei nu au ținut cont de prevederile art. 33 al Legii nr.

156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, cu modificările

și completările din 01 ianuarie 2017, care stabilește expres în ce cazuri intervine

dreptul de reexaminare a pensiei. De asemenea, instanța de apel nu a aplicat

prevederile art. 73 alin. (3) a Legii nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele

normative, care prevede că, actul normativ produce efecte doar cât este în vigoare

și, de regulă, nu poate fi retroactiv sau ultraactiv. Or, la moment o lege care să

prevadă dreptul la recalcularea pensiei procurorilor nu este, deoarece a fost abrogată

în anul 2011 și nu poate avea efect pe viitor, nu poate fi ultraactivă.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale, a indicat că Legea nr. 56 din

09 iunie 2011 privind modificarea și completarea unor acte legislative, prin care au

fost abrogate prevederile art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire

la Procuratură, ce prevedeau recalcularea pensiilor și indemnizațiilor viagere ale

procurorilor, a fost obiectul examinării sub aspectul constituționalității acesteia.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale, a menționat că prin Hotărârea

Curții Constituționale nr. 27 din 20 noiembrie 2011 privind controlul

constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte

plăți sociale pentru unele categorii de salariați, Curtea Constituțională a recunoscut

ca fiind constituționale prevederile Legii nr. 56 din 09 iunie 2011, care prevăd

condițiile noi privind asigurarea socială a procurorilor în exercițiu cât și a celor în

demisie. Noile prevederi legale au exclus posibilitatea recalculării pensiei

procurorului în demisie în dependență de majorarea salariului procurorului în

exercițiu, însă legislatorul a prevăzut și a acordat o substituire echitabilă (în limitele

posibilității resurselor financiare disponibile în buget) în acest sens, prin faptul că

pensia procurorilor se indexează anual la data de 1 aprilie, precum prevede art. 13 al

Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale, a menționat că procurorii

pensionați anterior implementării prevederilor Legii nr. 56 din 09 iunie 2011, nu au

fost prejudiciați că nu li se mai recalculează pensia în dependență de majorarea

salariului procurorului în exercițiu, or statul nu are dreptul să micșoreze cuantumul

6

pensiei stabilite printr-o lege anterioară. Mai mult ca atât, este cert faptul că prin

modificările operate la lege, declarate constituționale, statul nu a diminuat

cuantumul pensiei procurorilor pensionați, ci a abrogat prevederea cu privire la

recalcularea pensiei procurorilor, cuantumul pensiei stabilit și achitat anterior

procurorilor pensionați până la abrogarea prevederilor cu privire la recalculare,

nefiind atins sau micșorat în nici un fel, ci se observă o creștere continuă a mărimii

pensii, odată cu aplicarea mecanismului general de indexare anual, conform legii în

vigoare.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că intimatul a

omis termenului de prescripție referitor la contestarea răspunsului Casei Naționale

de Asigurări Sociale nr.V-1753/17 din 11 octombrie 2017, sau, la data de

21 septembrie 2017, reclamantul s-a adresat către Casa Națională de Asigurări

Sociale cu o cerere prealabilă solicitând recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă ca procuror, iar prin scrisoarea Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. V-

1753/17 din 11 octombrie 2017, cererea prealabilă a reclamantului a fost respinsă ca

neîntemeiată. Iar referitor la scrisoarea V-2463/17 din 26 ianuarie 2018 și V-408/18

din 16 martie 2018, răspunsurile date au fost formulate în temeiul art. 20 din Legea

nr. 190 din 19 ianuarie 1994 cu privire la petiționare, adică nu s-au expus pe fondul

pretențiilor, astfel, cererea de chemare în judecată este depusă în instanță cu

încălcarea termenului de prescripție, prevăzut de Legea contenciosului administrativ

nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată recurentei Casei

Naționale de Asigurări Sociale, la 18 decembrie 2019, conform scrisorii nr. 13480

(f.d. 113), însă dovada recepționării acesteia la materialele cauzei, lipsește. Totodată,

instanța de recurs relevă că decizia contestată a fost publicată pe portalul instanțelor

judecătorești www.instante.justice.md la data de 18 decembrie 2018.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de către Casa Națională de Asigurări Sociale, la 23 ianuarie 2019, cu respectarea

termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

La 13 februarie 2019, în adresa intimatului Ion Verdeș a fost expediată copia

recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Intimatul, Ion Verdeș nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv, și nu a

depus referință în termenul stabilit, la cererea de recurs declarată de Casa Națională

de Asigurări Sociale.

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

7

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către

instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor

de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform secțiunii a II-a, are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă. Din

recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale nu rezultă că instanța a

apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

8

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale împotriva deciziei din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Verdeș împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, cu

obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechime în muncă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

9