3ra-335/19 — contestarea actului administrativ

3ra-335/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-335/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R.Berdilo)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. G.Dașchevici, S.Gîrbu, L.Bulgac)

ÎNCHEIERE

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Ion Gavriliuc împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

privire la contestarea actului administrativ și obligarea recalculării pensiei

pentru vechimea în muncă,

împotriva deciziei din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a

fost menținută hotărârea din 24 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 18 septembrie 2017, Ion Gavriliuc a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea recalculării pensiei pentru

vechimea în muncă.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul a depus cerere de

concretizare a pretențiilor, în motivarea cărora a indicat că din 4 august 1975

până la 26 iunie 2007 a activat în organele procuraturii în diferite funcții,

inclusiv din septembrie 1988 până în aprilie 2007 în funcție de procuror - șef al

procuraturii teritoriale, având o vechime în muncă de procuror de 31 ani.

A invocat că începând cu 28 august 2003, la atingerea vârstei de 50 ani,

i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă ca procuror conform Legii cu

privire la procuratură nr. 118 - XV din 14.03.2003, în vigoare la acel moment,

în mărime de 80 % din salariul mediu lunar, potrivit funcției deținute, însă

ulterior Casa Națională de Asigurări Sociale din motive neîntemeiate, l-a lipsit

1

de dreptul dobândit licit, la recalcularea pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu

aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 1 aprilie a fiecărui an.

Ion Gavriliuc a subliniat că în corespundere cu art. 34 alin. (6) al Legii nr.

118-XV/2003, procurorii pensionari beneficiau de dreptul de recalculare a

pensiei în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, drept pe

care eu l-a dobândit la 28 august 2003, iar din conținutul art. 140 din Constituția

Republicii Moldova și al Legii cu privire la Curtea Constituțională rezultăîn

mod imperativ că hotărârile organului de jurisdicție constituțională sânt actele

oficiale și executorii pentru toate autoritățile publice, persoane fizice și juridice,

inclusiv și pentru Casa Națională de Asigurări Sociale.

Totodată a fost constatat ca Curtea Constituțională în hotărârile sale a

ținut cont de jurisdicția Curții Europene a Dreptului Omului care a asimilat

dreptul la prestații sociale unui drept de proprietate în sensul art. 1 al

Protocolului nr. 1 al Convenției Europene.

Din cele expuse rezulta că cerințele privind recalcularea pensiei de

procuror, în sensul art. 1 din protocolul nr. 1 al Convenției Europene, țin în

exclusivitate de dreptul de proprietate.

Mai mult ca atât, reclamantul a menționat că prevederile art. 12 alin. (3)

din Codul de procedură civilă stabilesc expres că în cazul inexistenței normei de

drept care să reglementeze raportul litigios, instanța judecătorească aplica

norma de drept care reglementează raporturi similare (analogia legii), iar în

lipsa unei astfel de norme se conduce de principiile de drept și de sensul

legislației în vigoare.

Pornind de la faptul ca dreptul său în aplicarea principiului recalculării

pensiei achitate la majorarea salariului procurorului în exercițiu, susținut de

jurisdicția europeană și menținut prin Hotărârile Jurisdicției Constituționale a

fost încălcat de pârâtă, a fost nevoit la 17 august 2017 să depună în adresa Casei

Naționale de Asigurări Sociale cererea prealabilă întru restabilirea sa în dreptul

de a beneficia de principiul recalculării pensiei în legătură cu majorarea

salariului procurorului în funcție cu 35%, totodată solicitând și achitarea

diferenței din mărimea reală a pensiei pentru anii care nu au fost recalculați cu

recalcularea pe viitor ori de câte ori se va majora salariul procurorului în

exercițiu.

Casa Națională de Asigurări Sociale, prin răspunsul nr. G-1582/17 din 29

august 2017 i-a refuzat în admiterea cerințelor înaintate, argumentând că

începând cu 1 iulie 2011 pensia procurorilor nu se mai recalculează, ci doar se

indexează anual la 1 aprilie.

În opinia sa, pârâta la examinarea cererii prealabile nu a determinat corect

raportul juridic și nu a luat în considerație circumstanțele importante pentru

soluționarea cererii respective, or, dânsul în calitate de procuror în demisie

deține dreptul la toate înlesnirile, garanțiile sociale, recompensele și

suplimentele prevăzute pentru judecător, cu respectarea obligatorie a

2

principiului recalculării pensiei la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al

procurorului în exercițiu.

Din considerentul că dreptul său la pensie cu aplicarea principiului

recalculării ei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este

susținut de instanța de jurisdicție constituțională și nu-l exclude din utilitatea

juridică, Ion Gavriliuc a depus prezenta cerere de chemare în judecată,

solicitând inclusiv în urma concretizării acțiunii anularea deciziei nr. G-1582/17

din 29 august 2017 a Casei Naționale de Asigurări Sociale; repunerea în dreptul

lezat prin obligarea la achitarea și recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului șef al procuraturii

teritoriale, cu o vechime în muncă în funcția de procuror de peste 12 ani, cu

recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, ținând cont de majorarea

generală a salariului procurorului în funcție, începând recalculul cu 5 aprilie

2013 și până la 31 iulie 2016, conform Legii nr. 37 din 07.03.2013 și

continuând recalculul cu 1 august 2016, potrivit Legii nr. 152 din 01 iulie 2016,

și pe viitor la fiecare majorare a salariului procurorului în exercițiu, pe toată

perioada de pensionare, ținând cont de funcție, vechime în muncă și data ieșirii

la pensie.

Prin hotărârea din 24 mai 2018, corectată prin încheierea din 28 mai 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată depusă

de Ion Gavriliuc a fost admisă integral. S-a anulat decizia nr. G-1582/17 din 29

august 2017 a Casei Națională de Asigurări Sociale. S-a repus Ion Gavriliuc în

dreptul lezat de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă, în dependență de

majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de

funcția deținută, vechimea în muncă în funcția de procuror și data ieșirii la

pensie. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i achite și să-i

recalculeze lui Ion Gavriliuc pensia pentru vechime în muncă, reieșind din

salariul mediu lunar achitat procurorului șef al procuraturii teritoriale, cu o

vechime în muncă în funcția de procuror de peste 12 ani, ținând cont de

majorarea generală a salariului procurorului în funcție, începând recalculul cu 5

aprilie 2013 și până la 31 iulie 2016, conform Legii nr. 37 din 7.03.2013 și

continuând recalculul cu 1 august 2016, potrivit Legii nr. 152 din 1 iulie 2016,

și pe viitor la fiecare majorare a salariului procurorului în exercițiu, pe toată

perioada de pensionare, ținând cont de funcție, vechimea în muncă în funcția de

procuror și data ieșirii la pensie.

Prin decizia din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost

menținută hotărârea din 24 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată au constatat că substanța

dreptului obținut de către Ion Gavriliuc referitor la pensionare nu se referă doar

la cuantumul procentual al acesteia, raportat la o anumită sumă de referință, ci și

la periodicitatea recalculării, itinerarul de calcul și conținutul pensiei ca atare.

3

Astfel, exceptarea persoanelor care au dobândit anterior un anumit drept,

fiind stabilită modalitatea de calcul a acestora în condiții viitoare, nu poate fi

aplicată dacă aceasta afectează dreptul în substanță și îi privează pe cei vizați de

o plată socială la care erau îndreptățiți.

În acest context, instanțele de judecată au reținut că calcularea și achitarea

pensiei pensionarilor pentru vechimea în muncă, pensionați până la operarea

modificărilor prin Legea nr. 56 din 9 iunie 2011, în vigoare din 1 iulie 2011,

conform condițiilor stabilite de această lege, fără o justificare obiectivă și

rezonabilă, provoacă discriminarea acestora în raport cu alți pensionari, foști

colaboratori ai organelor procuraturii, care au obținut câștig de cauză pe aceleași

temeiuri, având la bază aceleiași circumstanțe, cât și în raport cu actualii

colaboratori ai organelor procuraturii care beneficiază de salarii mult mai

favorabile și avantajoase, în situația în care execută atribuții similare celor care

au fost executate de către procurorii pensionați. În mod real, conform

jurisprudenței CEDO, instanțele fiind sesizate ulterior și pronunțând soluția, nu

trebuie să mai repună în discuții constatările jurisdicțiilor anterioare.

Dat fiind faptul că dreptul subiectiv al reclamantului Ion Gavriliuc în

calitatea sa de procuror pensionat la recalcularea pensiei sale pentru vechime în

muncă, odată cu majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu a fost

dobândit în modul prevăzut de lege și nu este susceptibil de a fi anulat,

instanțele de judecată au ajuns la concluzia de a admite integral acțiunea

acestuia și de anula decizia nr. G-1582/17 din 29 august 2017 a pârâtei și de a-l

restabili pe reclamant în acest drept încălcat prin obligarea pârâtei la

recalcularea și plata în folosul acestuia a pensiei pentru vechime în muncă,

conform legislației referitoare la majorarea salariului mediu al procurorului în

funcție.

Or, modalitatea de calcul și proporțiile pensiei recalculate ce se cuvin

reclamantului este de competența exclusivă a pârâtei Casa Națională de

Asigurări Sociale, deoarece instanțelor de judecată nu le-au fost oferite

mecanisme și înscrisuri certe și suficiente pentru a putea efectua recalculările

periodice, raportate la datele de modificare a plăților în contul pensiilor,

modificările salariale ale procurorului în exercițiu, indexările de rigoare și alte

informații relevante pentru recalcularea exactă a pensiei (f.d.196-205,224-234).

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, la 27 noiembrie 2018 Casa Națională de Asigurări

Sociale le-a contestat cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală

a actelor judecătorești ce constituie obiectul prezentului recurs cu pronunțarea

unei hotărâri noi, de respingere ca neîntemeiată a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în referința la cererea de chemare în judecată și în cererea de apel anexate la

dosar, suplimentar invocându-se că la examinarea cauzei instanțele de judecată

ierarhic inferioare neîntemeiat nu au ținut cont de prevederile art. 33 din Legea

4

privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998 care stabilește

expres cazurile în care apare dreptul la reexaminarea pensiei.

A mai remarcat că concluziile instanțelor de judecată sunt în contradicție

cu prevederile art. 462 în coroborare cu art. 73 din Legea privind sistemul public

de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998 cu modificările și completările din 1

ianuarie 2017.

Ca urmare, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de admitere integrală a acțiunii (f.d.242-247).

Prin referința depusă la 25 februarie 2019, Ion Gavriliuc a solicitat

declararea recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale ca

inadmisibil, deoarece acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, or, argumentele invocate în recursul

nominalizat se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către

instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul

cod a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod

se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel

de acțiuni de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform

prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile

prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate reiese că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate

a recursului prin prisma prevederilor art. 258 alin. (3) din Codul administrativ,

adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului

administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

5

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 27 septembrie

2018 (f.d.223). Astfel, recursul declarat la 27 noiembrie 2018 (f.d.242) este în

termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în

6

contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, 270, 433 lit. a),

440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

7