3ra-1222/18 — contestarea actului administrativ si obligarea recalcularii pensiei pentru vechimea in munca.

3ra-1222/18 — contestarea actului administrativ si obligarea recalcularii pensiei pentru vechimea in munca. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1222/18

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru: Z. Talpalaru

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: a. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vicol Ion împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în

muncă,

împotriva deciziei din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova și menținută hotărârea din 15 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru

c o n s t a t ă:

La data de 27 iunie 2017, Vicol Ion a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în organele procuraturii în

perioada anilor 1987 - 2010, în diferite funcții de procuror, având o vechime în muncă

în funcția respectivă de 23 de ani.

A susținut că începând cu 15 februarie 2011, la atingerea vârstei de 50 de ani, în

conformitate cu Legea cu privire la Procuratură nr. 118 din 14 martie 2003, în vigoare

la acel moment, i-a fost stabilită pensia pentru vechimea în muncă în mărime de 80%

din salariu mediu lunar potrivit funcției deținute, pe care o primea sistematic, cu

respectarea obligatorie a principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a

salariului lunar al procurorului în exercițiu, ce a durat până în luna iunie a anului 2011.

De asemenea, a menționat reclamantul că conform art. 34 alin. (6) din Legea cu

privire la Procuratură nr. 118 din 14 martie 2003, procurorii pensionați beneficiau de

recalcularea pensiei, în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu,

începând cu luna următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent de faptul dacă

1

pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii, drept pe care l-a dobândit licit la

15 februarie 2011.

A afirmat că odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu în baza Legii

nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar,

începând cu 01 ianuarie 2008, cuantumul pensiei i-a fost recalculat conform dreptului

dobândit.

Totodată, conform Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în

sectorul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, începând cu 01 ianuarie

2013.

A menționat că potrivit art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008

cu privire la Procuratură, în vigoare până la 01 iulie 2011, procurorii pensionați

beneficiau de dreptul de recalcularea pensiei pentru vechime în muncă odată cu

majorarea generală a salariului procurorilor în exercițiu, respectiv prin lege dânsul

beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei în mărime de 80% din salariul

procurorului în exercițiu conform funcției deținute.

La fel, conform Legii nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, începând cu 01 august 2016 salariul de funcție al procurorului se

stabilește în raport cu salariul judecătorului conform Legii nr. 328 din 23 decembrie

2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor și Legii nr. 3 din 25 februarie

2016 cu privire la Procuratură, ținând-se cont de nivelul procuraturii în care își

desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de procuror.

Astfel, reieșind din prevederile art. 51 alin. (2) lit. c) și art. 52 lit. e) din Legea nr.

328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de

funcție al procurorului în Procuratura teritorială, cu o vechime în funcția de procuror

de peste 12 ani, este de 3,15 salarii medii pe economie, iar pentru exercitarea funcției

de conducere de adjunct al procurorului-șef al Procuraturii teritoriale i se atribuie un

suport calculat în raport procentual față de salariul de funcție în mărime de 7%,

condiție pe care dânsul o întrunește.

Reclamantul a indicat că Casa Națională de Asigurări Sociale din motive

necunoscute nu a efectuat recalcularea pensiei conform legii, stabilindu-i mărimea

pensiei, cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia, la 01 aprilie a

fiecărui an.

A indicat că la 12 mai 2017, s-a adresat cu cerere către Casa Națională de

Asigurări Sociale, solicitînd efectuarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea

în muncă reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului-adjunct al Procurorului

mun. Chișinău, cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale a salariului

procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Recalcularea să fie efectuată de fiecare dată din data de 1 a lunii în care a fost și va fi

efectuată majorarea salariului procurorului – adjunct al Procurorului mun. Chișinău în

exercițiul funcției.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. V-838/17 din 15 iunie

2017, cererea a fost respinsă din motiv că potrivit art. 73 din Legea nr. 294 din 25

decembrie 2008, modificat prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, procurorii, cu excepția

procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat, astfel începând cu 01 iulie 2011 drepturile

2

de pensionare a procurorilor sunt reglementate de art. 462 din Legea nr. 156 din 14

octombrie 1998, care nu prevede faptul că pensiile procurorilor și indemnizațiile

viagere se recalculează în cazul majorării generale a salariului procurorilor. Astfel,

începând cu 01 iulie 2011 pensia procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează

anual la 01 aprilie conform art. 13 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Reclamantul a considerat că răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.

V-838/17 din 15 iunie 2017, este ilegal și neîntemeiat, pârâta la examinarea cererii nu

a determinat corect raportul juridic litigios, deoarece prevederile Legii nr. 56 din 09

iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care au fost

abrogate alin. (3)-(10) ale art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la

Procuratură, nu sunt aplicabile la cazul speței, având în vedere faptul că în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la

Procuratură, Legii nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură, ajustată la

Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și Legii nr. 294 din

25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, în calitate de procuror în demisie, deține

dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele prevăzute pentru

judecător.

Mai mult ca atît, procurorii pensionații până la adoptarea Legii nr. 118 din 14

martie 2003, primeau pensiile conform Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului.

A invocat că prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula

pensia i-a fost încălcat dreptul legal dobândit de către dânsul la momentul stabilirii

pensiei și nu poate fi restrâns pe viitor.

A menționat că Casa Națională de Asigurări Sociale este obligată să-i recalculeze

pensia pentru vechime în muncă ținând cont de majorarea salariului procurorului

începând cu 05 aprilie 2013, data intrării în vigoare a Anexei nr. 3 la Legea nr. 37 din

07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005

cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, majorarea ulterioară de la 01

august 2016, data intrării în vigoare a Legii nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, și de fiecare dată a majorării

salariului procurorului în exerciți în funcția dată – procuror-adjunct al Procurorului

mun. Chișinău, pe viitor.

A indicat reclamantul că argumentul pârâtei precum că drepturile de pensioare a

procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr. 156 din 14

octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, care nu prevăd faptul că

pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării

generale a salariului procurorilor, este unul neîntemeiat, deoarece norma de drept

enunțată a intrat în vigoare la 01 iulie 2011, pe când dânsul beneficiază de pensie

începând cu 15 februarie 2011.

În contextul expus, a cerut Vicol Ion să fie recunoscut drept ilegal și neîntemeiat

refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale expus în răspunsul nr. V-838/17 din 15

iunie 2017, cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea

și achitarea pensiei lui pentru vechimea în muncă reieșind din salariul mediu lunar

achitat procurorului – adjunct al Procurorului mun. Chișinău, cu recalcularea acesteia,

luând în considerație majorarea salariului procurorului în exercițiul funcției, ținându-se

cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie. Recalcularea să se efectueze de fiecare

3

dată din data de 1 a lunii în care a fost și va fi efectuată majorarea salariului

procurorului – adjunct al Procurorului mun. Chișinău în exercițiul funcției.

Prin hotărârea din 15 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă, fiind recunoscut drept ilegal refuzul Casei Naționale de

Asigurări Sociale expus în răspunsul nr. V-838/17 din 15 iunie 2017, cu obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite lui Vicol Ion pensia

pentru vechimea în muncă reieșind din salariul achitat procurorului adjunct al

Procurorului mun. Chișinău în exercițiul funcției. A fost obligată Casa Națională de

Asigurări Sociale să-i recalculeze lui Vicol Ion pensia pentru vechimea în muncă

începând cu data de 05 aprilie 2013, ținând cont de majorarea generală a salariului

procurorului în exercițiu pe perioada de pensionare și de funcția deținută la data ieșirii

la pensie.

Prin decizia din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 15

februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluția prin faptul că

conform art. 45 alin. (1) din Legea nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la

Procuratură, în vigoare până la 18 aprilie 2003, salariul procurorilor și anchetatorilor se

stabilea în funcție de post, gradul de clasificare respectiv, cu o deviere în limita a 5%.

Procurorii și anchetatorii au dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și

suplimentele, prevăzute pentru judecători. Iar, potrivit art. 32 din Legea cu privire la

statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorul are dreptul la pensie

conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Au stabilit instanțele de judecată ierarhic inferioare că reieșind din Hotărârea nr. 4

din 27 ianuarie 2000 a Curții Constituționale „Privind controlul constituționalității

unor prevederi din legile care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor,

procurorilor, anchetatorilor Procuraturii și funcționarilor publici”, cuantumul pensiei,

stabilit printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi

suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior. Diminuarea cuantumului sau

suspendarea plății pensiei sunt posibile numai în cazurile în care la stabilirea ei au fost

comise abuzuri sau alte încălcări ale legii. Schimbările ce vizează condițiile de plată a

pensiilor pentru judecători, procurori, anchetatorii Procuraturii și funcționarii publici,

stabilite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 522 din 28 iulie 1999 cu privire la

modificarea, completarea și abrogarea unor acte legislative, instituite de către legiuitor,

contravine art. 47 alin. (2) și art. 76 din Constituție și principiului respectării

drepturilor dobândite anterior în mod licit.

Totodată, prin Hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 a Curții Constituționale

„Privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare

cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați”, au fost declarate

neconstituționale art. II și pct. 7 și 9 ale art. III din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011

„Pentru modificarea și completarea unor acte legislative” ce se referă la modificarea

art. 26, 31, 32, 321, 322, 323, 33 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 „Cu privire la

statutul judecătorului” și în partea referitoare la art. 461 al Legii nr. 156 din 14

octombrie 1998 „Privind pensiile de asigurări sociale de stat”.

Curtea Constituțională a reținut că un drept social poate fi obiectul protecției

constituționale garantate de art. 46 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană

4

numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are o valoare economică.

Aplicativ la prezenta cauză un drept patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia

ce se află în plată, care deja are o valoare economică și astfel constituie un drept de

proprietate al persoanei.

Au notat instanțele de judecată ierarhic inferioare că un asemenea drept social

reclamantul Vicol Ion l-a dobândit licit odată cu acordarea pensiei pentru vechime în

muncă, începând cu 15 februarie 2011, iar drepturile diminuate prin Legea nr. 56 din

09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, ca drepturi

potențiale sau aleatorii se referă la viitorii procurori cu drept de pensionare.

Astfel, dreptul lui Vicol Ion, cu aplicarea principiului recalculării pensiei la

creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu, este menținut de instanța de

jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei legi anterioare

nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nefiind

aplicabilă unei fapte din trecut conform prevederilor art. 6 Cod civil, care stabilește

expres că legea civilă nu are caracter retroactiv.

Au conchis instanțele de judecată ierarhic inferioare că argumentul Casei

Naționale de Asigurări Sociale precum că drepturile de pensionare a procurorilor sunt

reglementate de prevederile art. 462 din Legea cu privire la pensiile de asigurări sociale

de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, deoarece această normă a fost introdusă prin

Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, în vigoare din 01 iulie 2011, pe când Vicol Ion a

obținut dreptul la pensie începând cu 15 februarie 2011.

Drept consecință, refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

recalcularea și achitarea pensiei lui Vicol Ion pentru vechime în muncă reieșind din

salariul mediu lunar achitat procurorului – adjunct al Procurorului mun. Chișinău, cu

recalcularea acesteia în cazul majorării generale a salariului procurorului în exercițiu,

ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie, a fost apreciat ca fiind ilegal

și neîntemeiat, ce lezează un drept al reclamantului prevăzut de lege.

La data de 13 iulie 2018, în termenul prevăzut de art. 434 Cod de procedură

civilă, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei din 13 iunie 2018 a

Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 15 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În susținerea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat ilegalitatea

și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a

examinat superficial prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de

drept material.

La data de 13 august 2018, în adresa intimatului Vicol Ion a fost expediată copia

recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței.

La 03 septembrie 2018, Vicol Ion a depus referință, solicitînd să fie considerat

recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil, cu

menținerea deciziei din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 15

februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, pe care le consideră legale și

întemeiate, invocând că instanțele de judecată ierarhic inferioare au verificat minuțios

toate circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea justă a prezentei spețe,

dând o apreciere corectă suportului probatoriu al cauzei.

5

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

din referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul Casei

Naționale de Asigurări Sociale precum că Curtea de Apel Chișinău a examinat

superficial prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept

material, deoarece fără specificarea prin ce s-a manifestat aceste încălcări și din care

circumstanțe acestea rezultă, nu permite încadrarea în temeiurile prevăzute la art. 400

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

6

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate,

dar nu și temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei

asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul

corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440

Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

7