3ra-951/18 — contestarea actului administrativ, obligarea recalcularii pensiei pentru vechimea in munca.

3ra-951/18 — contestarea actului administrativ, obligarea recalcularii pensiei pentru vechimea in munca. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-951/18

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediu Centru: N. Mazur

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sturza Vasile împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în

muncă,

împotriva deciziei din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova și menținută hotărârea din 31 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

c o n s t a t ă:

La data de 09 septembrie 2016, Sturza Vasile a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru

vechimea în muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în organele procuraturii din

anul 1977 – 1999 în diferite funcții de procuror, inclusiv de prim-adjunct al Procurorului

General.

A susținut că începând cu 06 octombrie 2009, în conformitate cu Legea cu privire la

Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992, în vigoare la acel moment, i-a fost stabilită

pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din salariu mediu lunar potrivit

funcției deținute, ce a constituit 6.040 de lei, pe care o primea sistematic, cu respectarea

obligatorie a principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului

lunar.

A menționat reclamantul că conform art. 34 alin. (6) al Legii cu privire la

Procuratură nr. 118 din 14 martie 2003, în vigoare la acel moment, procurorii pensionați

beneficiau de recalcularea pensiei, în dependență de majorarea salariului procurorului în

1

exercițiu, începând cu luna următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent de

faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

A afirmat că odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu în baza Legii nr.

355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar,

începând cu 01 ianuarie 2008, cuantumul pensiei sale a fost recalculat conform dreptului

dobândit.

A menționat că potrivit art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu

privire la Procuratură, în vigoare la acel moment, procurorii pensionați beneficiau de

dreptul de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă odată cu majorarea generală a

salariului procurorilor în exercițiu, respectiv prin lege dânsul beneficiază de dreptul la

recalcularea pensiei în mărime de 80% din salariul procurorului în exercițiu conform

funcției deținute.

Totodată, conform Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în

sectorul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, care se efectuează începând cu

01 ianuarie 2013.

La fel, conform Legii nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, începând cu 01 august 2016 salariul de funcție al procurorului se

stabilește în raport cu salariul judecătorului conform Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013

privind salarizarea judecătorilor și procurorilor și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu

privire la Procuratură, ținând-se cont de nivelul procuraturii în care își desfășoară

activitatea și de vechimea în muncă în funcția de procuror.

Astfel, reieșind din prevederile art. 51 alin. (3) lit. b) și art. 52 lit. b) din Legea nr.

328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de

funcție al procurorului în Procuratura Generală, cu o vechime în funcția de procuror de

peste 16 ani, este de 4,5 salarii medii pe economie, iar pentru exercitarea funcției de

conducere de adjunct al Procurorului General i se atribuie un suport calculat în raport

procentual față de salariul de funcție în mărime de 15%, condiția pe care dânsul o

întrunește.

Reclamantul a indicat că Casa Națională de Asigurări Sociale din motive

necunoscute nu a efectuat recalcularea pensiei conform legii, stabilindu-i mărimea

pensiei, cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia, la 01 aprilie a fiecărui

an.

A indicat că la 02 august 2016 s-a adresat cu cerere prealabilă către Casa Națională

de Asigurări Sociale, solicitînd efectuarea calculării pensiei pentru vechimea în muncă

din salariul mediu lunar achitat adjunctului Procurorului General, cu recalcularea pensiei

pentru vechimea în muncă, ținând cont de majorarea salarului procurorului în exercițiu, și

de funcția deținută la data ieșirii la pensie, începând cu data de 1 a lunii în care a fost și

va fi efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. S-965/16 din 23 august

2016, cererea prealabilă a fost respinsă din motiv că potrivit art. 73 din Legea nr. 294 din

25 decembrie 2008, modificat prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, procurorii, cu excepția

procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat, astfel începând cu 01 iulie 2011 drepturile de

pensionare a procurorilor sunt reglementate de art. 462 din Legea nr. 156 din 14

octombrie 1998, care nu prevede faptul că pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere

se recalculează în cazul majorării generale a salariului procurorilor. Astfel, începând cu

2

01 iulie 2011 pensia procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual la 01

aprilie conform art. 13 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Reclamantul a considerat că răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. S-

965/16 din 23 august 2016, este ilegal și neîntemeiat, pârâta la examinarea cererii

prealabile nu a determinat corect raportul juridic litigios, deoarece prevederile Legii nr.

56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care au

fost abrogate alin. (3)-(10) ale art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire

la Procuratură, nu sunt aplicabile la cazul speței, având în vedere faptul că în

conformitate cu prevederile Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură,

Legii nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură, ajustată la Legea nr. 544 din

20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și Legii nr. 294 din 25 decembrie 2008

cu privire la Procuratură, în calitate de procuror în demisie, deține dreptul la toate

înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele prevăzute pentru judecător.

Mai mult ca atît, procurorii pensionații până la adoptarea Legii nr. 118 din 14 martie

2003, primeau pensiile conform Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului.

A invocat că prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula

pensia i-a fost încălcat dreptul legal dobândit de către dânsul la momentul stabilirii

pensiei și nu poate fi restrâns pe viitor.

A menționat că Casa Națională de Asigurări Sociale este obligată să-i recalculeze

pensia pentru vechime în muncă ținând cont de majorarea salariului procurorului

începând cu 05 aprilie 2013, data intrării în vigoare a Anexei nr. 3 la Legea nr. 37 din 07

martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu

privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, majorarea ulterioară de la 01 august

2016, data intrării în vigoare a Legii nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative și de fiecare dată a majorării salariului procurorului în

exerciți în funcția dată – adjunct al Procurorului General pe viitor.

A indicat reclamantul că argumentul pârâtei precum că drepturile de pensioare a

procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr. 156 din 14 octombrie

1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, care nu prevăd faptul că pensiile

procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a

salariului procurorilor, este unul neîntemeiat, deoarece norma de drept enunțată a intrat în

vigoare la 01 iulie 2011, pe când dânsul beneficiază de pensie din 06 octombrie 2009.

În contextul expus, a cerut Sturza Vasile să fie recunoscut drept ilegal și neîntemeiat

refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale expus în răspunsul nr. S-965/16 din 23

august 2016, cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i

achite pensia pentru vechimea în muncă reieșind din salariul mediu lunar achitat

adjunctului Procurorului General, cu recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă,

ținând cont de majorarea salarului procurorului în exercițiu și de funcția deținută la data

ieșirii la pensie, începând cu data de 1 a lunii în care a fost și va fi efectuată majorarea

salariului procurorului în exercițiu.

Prin hotărârea din 31 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a

fost admisă, fiind recunoscut drept ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale

expus în răspunsul nr. S-965/16 din 23 august 2016, cu obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să-i achite lui Sturza Vasile pensia pentru vechimea în muncă din

salariul mediu lunar achitat adjunctului Procurorului General, cu recalcularea acesteia, în

cazul majorării generale a salariului procurorului în funcție.

3

Prin decizia din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 31 mai

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluția prin faptul că conform

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură, în

vigoare până la 18 aprilie 2003, salariul procurorilor și anchetatorilor se stabilea în

funcție de post, gradul de clasificare respectiv, cu o deviere în limita a 5%. Procurorii și

anchetatorii au dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele,

prevăzute pentru judecători. Iar, potrivit art. 32 din Legea cu privire la statutul

judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorul are dreptul la pensie conform Legii

privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Au stabilit instanțele de judecată ierarhic inferioare că reieșind din Hotărârea nr. 4

din 27 ianuarie 2000 a Curții Constituționale „Privind controlul constituționalității unor

prevederi din legile care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor,

anchetatorilor Procuraturii și funcționarilor publici”, cuantumul pensiei, stabilit printr-o

lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi suspendată printr-

un act normativ adoptat ulterior. Diminuarea cuantumului sau suspendarea plății pensiei

sunt posibile numai în cazurile în care la stabilirea ei au fost comise abuzuri sau alte

încălcări ale legii. Schimbările ce vizează condițiile de plată a pensiilor pentru judecători,

procurori, anchetatorii Procuraturii și funcționarii publici, stabilite până la intrarea în

vigoare a Legii nr. 522 din 28 iulie 1999 cu privire la modificarea, completarea și

abrogarea unor acte legislative, instituite de către legiuitor, contravine art. 47 alin. (2) și

art. 76 din Constituție și principiului respectării drepturilor dobândite anterior în mod

licit.

Totodată, prin Hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 a Curții Constituționale

„Privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu

pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați”, au fost declarate

neconstituționale art. II și pct. 7 și 9 ale art. III din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011

„Pentru modificarea și completarea unor acte legislative” ce se referă la modificarea art.

26, 31, 32, 321, 322, 323, 33 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 „Cu privire la statutul

judecătorului” și în partea referitoare la art. 461 al Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998

„Privind pensiile de asigurări sociale de stat”.

Curtea Constituțională a reținut că un drept social poate fi obiectul protecției

constituționale garantate de art. 46 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană

numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are o valoare economică.

Aplicativ la prezenta cauză un drept patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia ce

se află în plată, care deja are o valoare economică și astfel constituie un drept de

proprietate al persoanei.

Au notat instanțele de judecată ierarhic inferioare că un asemenea drept social

reclamantul Sturza Vasile l-a dobândit licit odată cu acordarea pensiei pentru vechime în

muncă începând cu 06 octombrie 2009, iar drepturile diminuate prin Legea nr. 56 din 09

iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, ca drepturi potențiale

sau aleatorii se referă la viitorii procurori cu drept de pensionare.

Astfel, dreptul lui Sturza Vasile, cu aplicarea principiului recalculării pensiei la

creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu, este menținut de instanța de

jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei legi anterioare nu

poate fi atins de cel născuta sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nefiind

4

aplicabilă unei fapte din trecut conform prevederilor art. 6 Cod civil, care stabilește

expres că legea civilă nu are caracter retroactiv.

Au stabilit instanțele de judecată ierarhic inferioare că argumentul Casei Naționale

de Asigurări Sociale precum că drepturile de pensionare a procurorilor sunt reglementate

de prevederile art. 462 din Legea cu privire la pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156

din 14 octombrie 1998, deoarece această normă a fost introdusă prin Legea nr. 56 din 09

iunie 2011, pe când Sturza Vasile a obținut dreptul la pensie începând cu 06 octombrie

2009.

Au concluzionat instanțele de judecată ierarhic inferioare că refuzul Casei Naționale

că refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale privind recalcularea și achitarea pensiei

lui Sturza Vasile pentru vechimea în muncă reieșind din salariul mediu lunar achitat

adjunctului Procurorului General, cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale a

salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la

pensie, este ilegal și neîntemeiat, ce lezează un drept al reclamantului prevăzut de lege.

La data de 23 mai 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei din 01

februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 31 mai 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În susținerea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat ilegalitatea și

netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat

superficial prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept

material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei din 01 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale la 12 martie

2018 (f.d. 177) și recepționată de către recurentă la 23 martie 2018 (f.d. 187).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale la 25 aprilie 2018, se consideră depus în termenul prevăzut de lege.

La data de 18 iunie 2018, în adresa lui Sturza Vasile a fost expediată copia

recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței, însă intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural

respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

5

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul Casei

Naționale de Asigurări Sociale precum că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial

prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material,

deoarece fără specificarea prin ce s-a manifestat aceste încălcări și din care circumstanțe

acestea rezultă, nu permite încadrarea în temeiurile prevăzute la art. 400 alin. (2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Codul

de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și

temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

6

sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei asupra cărora instanțele de

judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod

de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

7