3ra-1019/18 — contestarea actului administrativ, obligarea recalcularii pensiei pentru vechimea in munca.

3ra-1019/18 — contestarea actului administrativ, obligarea recalcularii pensiei pentru vechimea in munca. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-1019/18

Prima instanță, Judecătoria Anenii Noi, sediul Central: N. Ghedrovici

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: A. Malîi, E. Palanciuc, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zafton Nicolae

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru

vechimea în muncă,

împotriva deciziei din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova și menținută hotărârea din 10 noiembrie 2017 a Judecătoriei Anenii Noi,

sediul Central

c o n s t a t ă:

La data de 11 septembrie 2017, Zafton Nicolae a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu

privire la contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei

pentru vechimea în muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în organele procuraturii

din anul 1971-1973 și din anul 1975-2003, având o vechime în muncă de în funcția de

procuror de 30 de ani.

A susținut că începând cu 10 septembrie 1998 în conformitate cu Legea cu privire

la Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992, în vigoare la acel moment, i-a fost stabilită

pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din salariu mediu lunar potrivit

funcției deținute, pe care o primea sistematic, cu respectarea obligatorie a principiului

recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al procurorului în

exercițiu, ce a durat până la sfârșitul anului 2011.

A menționat reclamantul că conform art. 34 alin. (6) al Legii cu privire la

Procuratură nr. 118 din 14 martie 2003, în vigoare la acel moment, procurorii

pensionați beneficiau de recalcularea pensiei, în dependență de majorarea salariului

1

procurorului în exercițiu, începând cu luna următoare celei în care s-a majorat salariul,

indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

A afirmat că odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu în baza Legii

nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar,

începând cu 01 ianuarie 2008, cuantumul pensiei sale a fost recalculat conform

dreptului dobândit.

A invocat că cuantumul pensiei i-a fost ulterior recalculat și începând cu 01

ianuarie 2009 în baza hotărârii din 25 mai 2009 a Curții de Apel Chișinău în legătură

cu faptul că conform funcției deținute la momentul pensionării a fost remunerat și

pentru deținerea accesului la documentele ce conțin secret de stat.

A menționat că potrivit art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008

cu privire la Procuratură, în vigoare la acel moment, procurorii pensionați beneficiau

de dreptul de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă odată cu majorarea

generală a salariului procurorilor în exercițiu, respectiv prin lege dânsul beneficiază de

dreptul la recalcularea pensiei în mărime de 80% din salariul procurorului în exercițiu

conform funcției deținute.

Totodată, conform Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în

sectorul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, care se efectuează începând

cu 01 ianuarie 2013.

La fel, conform Legii nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, începând cu 01 august 2016 salariul de funcție al procurorului se

stabilește în raport cu salariul judecătorului conform Legii nr. 328 din 23 decembrie

2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor și Legii nr. 3 din 25 februarie

2016 cu privire la Procuratură, ținând-se cont de nivelul procuraturii în care își

desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de procuror.

Astfel, reieșind din prevederile art. 51 alin. (3) lit. b) și art. 52 lit. b) din Legea nr.

328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de

funcție al procurorului în Procuratura Generală, cu o vechime în funcția de procuror de

peste 16 ani, este de 4,5 salarii medii pe economie, iar pentru exercitarea funcției de

conducere de procuror-șef al Secției din cadrul Procuraturii Generale i se atribuie un

suport calculat în raport procentual față de salariul de funcție în mărime de 9%,

condiția pe care dânsul o întrunește.

Reclamantul a indicat că Casa Națională de Asigurări Sociale din motive

necunoscute nu a efectuat recalcularea pensiei conform legii, stabilindu-i mărimea

pensiei, cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia, la 01 aprilie a

fiecărui an.

A menționat că conform adeverinței eliberate de Direcția generală a STAS Anenii

Noi, din 05 iunie 2017, beneficiază de pensie în mărime de 6.772,28 lei lunar și

alocație în mărime de 100 de lei lunar pentru destinațiile de luptă.

A indicat că la 16 august 2017 s-a adresat cu cerere prealabilă către Casa

Națională de Asigurări Sociale, solicitînd efectuarea calculării pensiei pentru vechimea

în muncă din salariul mediu lunar achitat procurorului-șef al Secției din cadrul

Procuraturii Generale, cu recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă, ținând cont

de majorarea salarului procurorului în exercițiu, și de funcția deținută la data ieșirii la

pensie, începând cu data de 1 a lunii în care a fost și va fi efectuată majorarea salariului

procurorului în exercițiu.

2

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. Z-1579/17 din 24 august

2017, cererea prealabilă a fost respinsă din motiv că potrivit art. 73 din Legea nr. 294

din 25 decembrie 2008, modificat prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, procurorii, cu

excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii nr. 156 din 14

octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, astfel începând cu 01 iulie

2011 drepturile de pensionare a procurorilor sunt reglementate de art. 462 din Legea nr.

156 din 14 octombrie 1998, care nu prevede faptul că pensiile procurorilor și

indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a salariului

procurorilor. Astfel, începând cu 01 iulie 2011 pensia procurorilor nu se mai

recalculează, dar se indexează anual la 01 aprilie conform art. 13 din Legea nr. 156 din

14 octombrie 1998.

Reclamantul a considerat că răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. Z-

1579/17 din 24 august 2017, este ilegal și neîntemeiat, pârâta la examinarea cererii

prealabile nu a determinat corect raportul juridic litigios, deoarece prevederile Legii nr.

56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care

au fost abrogate alin. (3)-(10) ale art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu

privire la Procuratură, nu sunt aplicabile la cazul speței, având în vedere faptul că în

conformitate cu prevederile Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la

Procuratură, Legii nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură, ajustată la

Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și Legii nr. 294 din

25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, în calitate de procuror în demisie, deține

dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele prevăzute pentru

judecător.

Mai mult ca atît, procurorii pensionații până la adoptarea Legii nr. 118 din 14

martie 2003, primeau pensiile conform Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului.

A invocat că prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula

pensia i-a fost încălcat dreptul legal dobândit de către dânsul la momentul stabilirii

pensiei și nu poate fi restrâns pe viitor.

A menționat că Casa Națională de Asigurări Sociale este obligată să-i recalculeze

pensia pentru vechime în muncă ținând cont de majorarea salariului procurorului

începând cu 05 aprilie 2013, data intrării în vigoare a Anexei nr. 3 la Legea nr. 37 din

07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005

cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, majorarea ulterioară de la 01

august 2016, data intrării în vigoare a Legii nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, și de fiecare dată a majorării

salariului procurorului în exerciți în funcția dată – șef de Secție din cadrul Procuraturii

Generale pe viitor.

A indicat reclamantul că argumentul pârâtei precum că drepturile de pensioare a

procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr. 156 din 14

octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, care nu prevăd faptul că

pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării

generale a salariului procurorilor, este unul neîntemeiat, deoarece norma de drept

enunțată a intrat în vigoare la 01 iulie 2011, pe când dânsul beneficiază de pensie din

10 septembrie 1998.

În contextul expus, a cerut Zafton Nicolae să fie recunoscut drept ilegal și

neîntemeiat refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale expus în răspunsul nr. Z-

3

1579/17 din 24 august 2017, cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i

recalculeze și să-i achite pensia pentru vechimea în muncă reieșind din salariul mediu

lunar achitat procurorului-șef al Secției din cadrul Procuraturii Generale, cu

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă, ținând cont de majorarea salarului

procurorului în exercițiu și de funcția deținută la data ieșirii la pensie, începând cu data

de 01 a lunii în care a fost și va fi efectuată majorarea salariului procurorului în

exercițiu.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2017 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central,

acțiunea a fost admisă, fiind recunoscut drept ilegal refuzul Casei Naționale de

Asigurări Sociale expus în răspunsul nr. Z-1579/17 din 24 august 2017, cu obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i achite lui Zafton Nicolae pensia pentru

vechimea în muncă din salariul mediu lunar achitat procurorului-șef al Secției din

cadrul Procuraturii Generale, cu recalcularea acesteia, în cazul majorării generale a

salariului procurorului în exercițiul, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la

pensie. Recalcularea urmând a fi efectuată de fiecare dată din data de 01 a lunii în care

a fost și va fi efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu. A fost încasată

din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul lui Zafton Nicolae suma

de 2.000 de lei cheltuieli de asistență juridică.

Prin decizia din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 10

noiembrie 2017 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluția prin faptul că

conform art. 45 alin. (1) din Legea nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la

Procuratură, în vigoare până la 18 aprilie 2003, salariul procurorilor și anchetatorilor se

stabilea în funcție de post, gradul de clasificare respectiv, cu o deviere în limita a 5%.

Procurorii și anchetatorii au dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și

suplimentele, prevăzute pentru judecători. Iar, potrivit art. 32 din Legea cu privire la

statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorul are dreptul la pensie

conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Au stabilit instanțele de judecată ierarhic inferioare că reieșind din Hotărârea nr. 4

din 27 ianuarie 2000 a Curții Constituționale „Privind controlul constituționalității

unor prevederi din legile care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor,

procurorilor, anchetatorilor Procuraturii și funcționarilor publici”, cuantumul pensiei,

stabilit printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi

suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior. Diminuarea cuantumului sau

suspendarea plății pensiei sunt posibile numai în cazurile în care la stabilirea ei au fost

comise abuzuri sau alte încălcări ale legii. Schimbările ce vizează condițiile de plată a

pensiilor pentru judecători, procurori, anchetatorii Procuraturii și funcționarii publici,

stabilite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 522 din 28 iulie 1999 cu privire la

modificarea, completarea și abrogarea unor acte legislative, instituite de către legiuitor,

contravine art. 47 alin. (2) și art. 76 din Constituție și principiului respectării

drepturilor dobândite anterior în mod licit.

Totodată, prin Hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 a Curții Constituționale

„Privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare

cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați”, au fost declarate

neconstituționale art. II și pct. 7 și 9 ale art. III din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011

„Pentru modificarea și completarea unor acte legislative” ce se referă la modificarea

4

art. 26, 31, 32, 321, 322, 323, 33 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 „Cu privire la

statutul judecătorului” și în partea referitoare la art. 461 al Legii nr. 156 din 14

octombrie 1998 „Privind pensiile de asigurări sociale de stat”.

Curtea Constituțională a reținut că un drept social poate fi obiectul protecției

constituționale garantate de art. 46 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană

numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are o valoare economică.

Aplicativ la prezenta cauză un drept patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia

ce se află în plată, care deja are o valoare economică și astfel constituie un drept de

proprietate al persoanei.

Au notat instanțele de judecată ierarhic inferioare că un asemenea drept social

reclamantul Zafton Nicolae l-a dobândit licit odată cu acordarea pensiei pentru

vechime în muncă începând cu 10 septembrie 1998, iar drepturile diminuate prin

Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative,

ca drepturi potențiale sau aleatorii se referă la viitorii procurori cu drept de pensionare.

Astfel, dreptul lui Zafton Nicolae, cu aplicarea principiului recalculării pensiei la

creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu, este menținut de instanța de

jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei legi anterioare

nu poate fi atins de cel născuta sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nefiind

aplicabilă unei fapte din trecut conform prevederilor art. 6 Cod civil, care stabilește

expres că legea civilă nu are caracter retroactiv.

Au stabilit instanțele de judecată ierarhic inferioare că argumentul Casei

Naționale de Asigurări Sociale precum că drepturile de pensionare a procurorilor sunt

reglementate de prevederile art. 462 din Legea cu privire la pensiile de asigurări sociale

de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, deoarece această normă a fost introdusă prin

Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, pe când Zafton Nicolae a obținut dreptul la pensie

începând cu 10 septembrie 1998.

Au concluzionat instanțele de judecată ierarhic inferioare că refuzul Casei

Naționale că refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale privind recalcularea și

achitarea pensiei lui Zafton Nicolae pentru vechimea în muncă reieșind din salariul

mediu lunar achitat procurorului-șef al Secției din cadrul Procuraturii Generale, cu

recalcularea acesteia în cazul majorării generale a salariului procurorului în exercițiu,

ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie, este ilegal și neîntemeiat, ce

lezează un drept al reclamantului prevăzut de lege.

La data de 06 iunie 2018, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Casa Națională

de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea acestuia, casarea deciziei din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârii din 10 noiembrie 2017 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În susținerea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat ilegalitatea

și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a

examinat superficial prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de

drept material.

La data de 27 iunie 2018, în adresa intimatului Zafton Nicolae a fost expediată

copia recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței.

La 16 iulie 2018, Zafton Nicolae a depus referință, solicitînd să fie considerat

recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil, cu

5

menținerea deciziei din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 10

noiembrie 2017 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, pe care le consideră legale și

întemeiate, invocând că instanțele de judecată ierarhic inferioare au verificat minuțios

toate circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea justă a prezentei spețe,

dând o apreciere corectă suportului probatoriu al cauzei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

din referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul Casei

Naționale de Asigurări Sociale precum că Curtea de Apel Chișinău a examinat

6

superficial prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept

material, deoarece fără specificarea prin ce s-a manifestat aceste încălcări și din care

circumstanțe acestea rezultă, nu permite încadrarea în temeiurile prevăzute la art. 400

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate,

dar nu și temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei

asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul

corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440

Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

7