2ra-601/19 — constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea furnizării informației

2ra-601/19 — constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea furnizării informației (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-601/19

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (S. Gîrbu, G. Dașchevici, L. Bulgac)

ÎNCHEIERE

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Asociația Obștească „Juriștii

pentru Drepturile Omului”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Obștească

„Juriștii pentru Drepturile Omului” împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces la informație,

obligarea furnizării informației și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 15 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile

Omului” și s-a menținut hotărârea din 27 octombrie 2016 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău,

constată:

La 02 octombrie 2015, Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului”

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces la informație,

obligarea furnizării informației și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la 13 august 2015 a solicitat de

la pârât furnizarea unor informații de interes public, cu privire la condamnările

Republicii Moldova la Curtea de la Strasbourg și anume: - cauza Buhaniuc

c. Moldovei (hotărârea din 28 ianuarie 2014) - numele persoanelor care au maltratat

reclamantul; ofițerul de urmărire penală și procurorul care au examinat plângerea

reclamantului privind maltratarea; - cauza Vasîlca c. Moldovei (hotărârea din

11 februarie 2014) - ofițerul de urmărire penală și procurorul care au examinat

plângerea privind decesul fiului; judecătorul de instrucție care a pronunțat încheierea

din 20 august 2010; - cauza Ziaunys c. Moldovei (hotărârea din 11 februarie 2014),

judecătorii care au pronunțat decizia din 17 iunie 2006 a Curții Supreme de Justiție;

- cauza Sandu c. Moldovei (hotărârea din 11 februarie 2014) judecătorul care a

pronunțat sentința din 17 aprilie 2007 a Judecătoriei Botanica; judecătorii care au

1

pronunțat decizia din 31 mai 2007 a Curții de Apel Chișinău; judecătorii care au

pronunțat decizia din 24 octombrie 2007 a Curții Supreme de Justiție; - cauza Kenzie

Global Limited LTD с. Moldovei (hotărârea din 08 aprilie 2014) - judecătorii care

au pronunțat decizia Curții Supreme de Justiție din 09 noiembrie 2006; -cauza Radu

c. Moldovei (hotărârea din 15 aprilie 2014) - judecătorii care au pronunțat hotărârea

din 06 iunie 2004 a Judecătoriei Centru; judecătorii care au pronunțat decizia din

10 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție; - cauza Tripaduș c. Moldovei (hotărârea

din 22 aprilie 2014) - judecătorul care a eliberat mandat de arest în privința

reclamantului; judecătorii Curții de Apel Chișinău care au examinat recursul

reclamantului; - cauza Gavrilița c. Moldovei (hotărârea din 22 aprilie 2014) -

judecătorii Curții Supreme de Justiție care au examinat în ordine de recurs acțiunea

civilă privind compensarea prejudiciilor cauzate în urma maltratării; - cauza Ciorap

с. Moldovei nr. 4 (hotărârea din 08 iulie 2014) - judecătorii Curții Supreme de

Justiție care au examinat în ordine de recurs cauza reclamantului; - cauza Tcaci

c. Moldovei (hotărârea din 15 iulie 2014) - numele persoanelor care au maltratat

reclamantul; ofițerul de urmărire penală și procurorul care au examinat plângerea

reclamantului privind maltratarea; - cauza Ninescu c. Moldovei (hotărârea din

15 iulie 2014) - judecătorul care a eliberat mandat de arest în privința reclamantului;

judecătorii Curții de Apel Chișinău care au examinat recursul reclamantului; -cauza

Cornea c. Moldovei (hotărârea din 22 iulie 2014) - judecătorii care au pronunțat

decizia din 08 iunie 2006 a Curții de Apel Chișinău; judecătorii care au pronunțat

decizia din 15 noiembrie 2006 a Curții Supreme de Justiție; - cauza Bulgara

c. Moldovei (hotărârea din 30 septembrie 2014) - numele persoanelor care au

maltratat reclamantul; ofițerul de urmărire penală și procurorul care au examinat

plângerea reclamantului privind maltratarea; - cauza Urechean și Pavlicenco

c. Moldovei (hotărârea din 02 decembrie 2014) - judecătorii care au scos de pe rol

acțiunile reclamanților.

Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” a susținut că, prin

răspunsul din 09 septembrie 2015, Agentul guvernamental a refuzat furnizarea

informației solicitate în lipsa unor motive întemeiate, prin ce a încălcat dreptul de

acces la informația de interes public sporit.

Reclamanta a solicitat constatarea încălcării dreptului de acces la informația

solicitată prin cererea din 13 august 2015, obligarea furnizării informației și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 27 octombrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 01 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” și menținută

hotărârea din 27 octombrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

Prin decizia din 19 iulie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul

declarat de Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului”, casată decizia

din 01 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău și trimisă cauza spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” și

menținută hotărârea din 27 octombrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

2

Prin decizia din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului”, casată

decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și restituită cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 15 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” și

menținută hotărârea din 27 octombrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

În susținerea poziției date, instanța de apel a relevat că acțiunea înaintată de

Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” este neîntemeiată, deoarece,

potrivit art.10 (4) din Legea nr.151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul

Guvernamental, „Prevederile Legii nr.982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la

informație se aplică corespondenței dintre Agentul guvernamental și Curtea

Europeană, precum și materialelor din dosarele ce se află în procedura Agentului

guvernamental pînă la devenirea definitivă a hotărârii sau a deciziei Curții Europene.

După devenirea definitivă a hotărîrii sau a deciziei Curții Europene, informația

solicitată poate fi obținută de la autoritatea emitentă sau de la alte autorități în sarcina

cărora se află păstrarea acesteia”.

La caz, prin cererea din 13 august 2015, asociația reclamantă a solicitat

furnizarea de către Agentul guvernamental a informației care se conține în

materialele din dosarele pe care Curtea Europeană a emis decizii în anul 2014, adică

pe cauzele în care deciziile Curții Europene devenise deja la acel moment definitive.

Respectiv, această informația nu mai putea fi solicitată de la Agentul guvernamental,

ci de la autoritățile emitente sau de la alte autorități la care se păstrează această

informație.

Pe lîngă cele enunțate, Colegiul a mai reținut și faptul că potrivit solicitării din

13 august 2015, informația solicitată este catalogată de Asociația Obștească „Juriștii

pentru Drepturile Omului” ca informație ce vizează persoanele responsabile de

condamnarea Moldovei la CtEDO. Însă, o atare informație nu deține nici Ministerul

Justiției și nici Agentul guvernamental. În așa situație, nu există careva temei legal

de a obliga pârâtul să elibereze această informație. Or, în caz contrar, instanța ar

emite o hotărâre inexecutabilă din start, fapt apreciat de instanță, prin prisma art.6 al

Convenției Europene pentru Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale, ca o

violare a dreptului la un proces echitabil .

Din considerentele menționate, Colegiul a conchis ca fiind legală și întemeiată

hotărîrea primei instanțe, iar argumentele invocate de apelant reprezintă o reiterare

a celor indicate în instanța de fond, motiv din care cererea de apel urmează a fi

respinsă cu menținerea hotărârii din 27 octombrie 2016 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău.

La 22 ianuarie 2019, Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” a

declarat recurs împotriva deciziei din 15 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurenta a indicat dezacordul cu decizia instanței de

apel, pe care o consideră ilegală, și pasibilă casării.

În susținerea poziției date, a relevat că motivarea deciziei contestate este

neîntemeiată, abuzivă și arbitrară. Or, instanța de apel nu a ținut cont de îndrumările

date de instanța ierarhic inferioară, iar repetând erorile comise prin soluția casată, se

3

ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac și prelungirea duratei soluționării

cauzei în mod nepermis.

La fel, a menționat că hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel nu

cuprind explicit motivele de drept care au format convingerea acestora, acestea

nefiind descrise, analizate și apreciate, iar motivarea fiind înlocuită cu fraze

generale, tipizate.

Totodată, recurenta a invocat că la emiterea hotărârii și deciziei contestate ale

instanțelor ierarhic inferioare, fondul cauzei a fost judecat superficial, iar deoarece

motivarea este un element esențial al unei hotărâri judecătorești, scopul său fiind de

a fundamenta și a explica măsurile luate de instanța de judecată și trebuie să aibă

putere de convingere, aceasta semnificând o garanție pentru părți că cererile lor au

fost analizate și oferă posibilitatea controlului de către instanțele superioare, lipsa

acesteia atrage casarea hotărârii contestate.

În final, Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” a concluzionat

că instanța de apel nu a examinat integral și luat în considerație toate probele și

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei. Astfel, circumstanțele

menționate pot fi considerate ca motive întemeiate de admitere a prezentei cereri de

recurs.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 15 noiembrie 2018 și

publicată pe pagina web a instanței de apel la 26 noiembrie 2018.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de Asociația Obștească „Juriștii pentru

Drepturile Omului” la 22 ianuarie 2019, se consideră în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

4

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Asociația Obștească

„Juriștii pentru Drepturile Omului”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către

Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului”, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului”,

ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6