2ra-352/19 — obligarea piritului sa finalizeze prestarea serviciului si predarea bunului imobil, incasarea penalitatii

2ra-352/19 — obligarea piritului sa finalizeze prestarea serviciului si predarea bunului imobil, incasarea penalitatii (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-352/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (L. Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

13 martie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Andrei Nani, reprezentat de

avocatul Ion Cerga,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Nani

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Demi Alitora” privind obligarea

pîrîtului să finalizeze prestarea serviciului și predarea bunului imobil, încasarea

penalității, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 21 aprilie 2016, Andrei Nani a depus cerere de chemare în judecată împotriva

S.C. „Demi-Alitora” S.R.L. cu privire la obligarea pîrîtului să finalizeze prestarea

serviciului și predarea bunului imobil, încasarea penalității, prejudiciului moral și

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că Ion Nani la 06 august 2010 a

încheiat cu S.C. „Demi-Alitora” S.R.L. contractul nr.37AG-06.08 de investiții a

capitalului privat în construcția apartamentului nr.XXX, compus dintr-o odaie în

blocul locativ cu numărul cadastral XXX, situat în XXX, cu suprafața totală de

45,20 m.p..

Prin contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale și de preluare a obligațiilor

ce rezultă din contractul privind investițiile în construcția locuinței din 25 iunie

2012, dînsul a devenit contractant în contractul de investiții a capitalului privat în

construcția obiectului nr.37AG-06.08 din 06 august 2010.

Potrivit pct.4.1 a contractului nominalizat, costul imobilului constituie 25 700

Euro, iar potrivit pct.4.4, achitarea a fost efectuată în momentul autentificării

notariale a contractului de investiții a capitalului privat în construcția obiectului din

06 august 2010.

1

Termenul final de dare în exploatare și transmitere a obiectului imobiliar s-a

stabilit nu mai târziu de trimestrul 4 al anului 2010, pîrîtul obligîndu-se să efectueze

lucrări de finisaj al imobilului nu mai târziu de 01 octombrie 2010.

A menționat că lucrările de finisaj a obiectului imobil sunt preponderent

executate din anul 2013, blocul locativ fiind conectat la conductele cu gaz, apeduct,

energia termică și energia electrică. Prin urmare este inexplicabil inacțiunile pîrîtului

privind finisarea lucrărilor și predarea în exploatare a blocului locativ. Până în

prezent pârâtul nu a întreprins măsuri în vederea finisării oficiale a lucrărilor de

construcție și predarea obiectului locativ consumatorului.

A susținut că pârâtul, ignorând obligațiile contractuale asumate și folosindu-se de

situația că dînsul nu dispune de un alt loc de trai, l-a impus în condițiile create să

achite serviciile comunale la un preț dublu față de prețurile stabilite pentru

consumatorii casnici.

Prin urmare prejudicial moral, cauzat în urma acțiunilor ilegale de către pârât,

este format din motivele: a) incomodităților legate de a locui la apartament închiriat

și de a achita chiria pe parcursul mai multor ani cu toate că reclamantul și-a

îndeplinit obligațiunile de plată conform contractului de investiție; b) neexecutării

obligațiunilor asumate, executarea tardivă a obligațiunilor contractuale asumate; c)

prestării serviciilor comunale la un preț mediu dublu comparativ cu cele stabilite

pentru consumatorii casnici de către furnizori; d) refuzului de a informa

consumatorul despre cauza neexecutării obligațiilor asumate, inclusiv în cazul

adresării unor petiții; e) ignorării tuturor pretențiilor consumatorului privind

depășirea excesivă a termenelor de dare în exploatare a imobilului; refuzul de a

informa consumatorul despre actele normative în baza cărora au fost executate

calculele la servicii comunale; modificarea unilaterală a metodologiei de calcul al

plăților pentru încălzire în dependență de voința administratorului, în special în

perioada sezonului de încălzire a anului 2015 - 2016, ignorând conformarea unor

norme legale și evitarea prin orice căi a participării S.C. „Demi-Alitora” S.R.L. la

achitarea plăților la spațiile proprii; tergiversarea, iar apoi refuzul de a repara poarta

la parcarea subterană, pentru a impune consumatorii ce dețin mijloace de transport

în parcare să o repare din cont propriu; f) efectuării unor acțiuni de intimidare și

crearea unor condiții ce ar îngreuna locuirea în apartamentul în care a investit,

inclusiv prin întreprinderea următoarelor acțiuni: plasarea unor anunțuri prin care se

interzice consumatorilor de a se afla pe teritoriul complexului după orele 18:00,

plasarea unor anunțuri prin care se pretinde abuziv predarea unei chei de la

apartament, cu toate că Executorul a oferit consumatorului cheia permanentă de la

apartament și cunoaște despre faptul că consumatorul deține bunuri personale în

cadrul apartamentului și nu poate preda cheile unor persoane în care nu are

încredere, tergiversarea conectării blocului la furnizarea energiei termice în fiecare

sezon de încălzire, în scopul de a pretinde abuziv procurarea din contul mijloacelor

bănești proprii a unui nou contor de evidență a consumului la energie termică g)

efectuării unor acțiuni de hărțuire și intimidare sistematică a sa, fapt care ar crea o

stare de frică pentru bunurile personale și l-ar determina să renunțe la apărarea

drepturilor individuale și colective ale consumatorilor, inclusiv prin următoarele

acțiuni: hărțuirea verbală, plasarea anunțurilor prin care se interzice consumatorilor

de a convoca adunări pe teritoriul complexului, invocând tulburarea activității

Executorului, plasarea anunțurilor prin care se interzice consumatorilor parcarea

automobilelor pe teritoriul complexului.

2

Începând cu anul 2014 fiind impus de situația creată, s-a instalat în apartamentul

nr. XXX, situat în XXX, numărul cadastral XXX.

La 03 martie 2016 a înaintat reclamație S.C. „Demi-Alitora” S.R.L., solicitând

executarea prevederilor pct.1.5, lit.e), h), pct.2.1 din contractul de investiții a

capitalului privat în construcția obiectului din 06 august 2010.

Reclamația în termen de 30 de zile a rămas fără răspuns, din care motiv s-a

adresat cu cerere în judecată, în vederea apărării drepturile sale de consumator.

A menționat că dînsul și-a executat obligația de a achita costul imobilului, dar

pârâtul nu a executat obligațiunea privind predarea obiectului imobil în proprietatea

sa în termenele stabilite prin actul juridic până la data de 01.10.2010.

Andrei Nani solicită obligarea pîrîtului S.C. „Demi-Alitora” S.R.L. să finalizeze

prestarea serviciului și predarea obiectului locativ: apartamentul nr. XXX, în blocul

locativ cu numărul cadastral XXX situat în XXX cu suprafața totală de 45,20 m.p.;

încasarea din contul S.C. „Demi-Alitora” S.R.L. a sumei de 100 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, a sumei de 77 100 Euro cu titlu de penalitate legală și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 03 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Nani împotriva S.C.

„Demi-Alitora” S.R.L. cu privire la obligarea pîrîtului să finalizeze prestarea

serviciului și predarea bunului imobil, încasarea penalității, prejudiciului moral și

cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel prima instanță a constatat că pretențiile reclamantului nu

sunt guvernate de prevederile Legii privind protecția consumatorului, deoarece din

materialele cauzei rezultă că între părți a fost încheiat contract de investire a

capitalului privat în construcția obiectului blocul locativ din str. XXX. Obligația

executorului este strict stipulată în contract privind finalizarea prestării serviciului și

predarea bunului imobil, care urmează a fi executată, deoarece este o obligație

prevăzută în contract și nu urmează instanța repetat de a obliga pîrîtul la executarea

obligației din contract. Totodată pentru neexecutarea clauzelor contractuale, părțile

contractante au prevăzut și modalitatea de răspundere în capitolul 7-9 al

contractului. Reclamantul urma să stabilească pîrîtului un nou termen de dare în

exploatare a bunului imobil, sau să solicite rezilierea contractelor și să revendice

repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea termenelor prevăzute de acestea.

Instanța a considerat neîntemeiată cerința privind încasarea penalității în mărime

de 77 100 Euro, în baza Legii privind protecția consumatorului nr.105 din 13 martie

2013, deoarece nu sînt aplicabile speței prevederile legii nominalizate, iar conform

contractului încheiat între părți nu a fost stabilită penalitatea pentru neexecutarea

lucrării.

Cerința privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei a fost

considerată ca neîntemeiată. Materialele dosarului fac dovada lipsei temeiurilor

pentru obligarea pîrîtului la plata despăgubirilor morale.

Prin încheierea din 07 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

ca nefondată cererea S.C. „Demi-Alitora” S.R.L. privind repunerea în termen a

apelului, restituind ca tardivă cererea de apel.

Prin decizia din 07 februarie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost respins

recursul declarat de S.C. „Demi-Alitora” S.R.L., fiind menținută încheierea Curții

de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017.

3

Prin decizia din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Andrei Nani, cu menținerea hotărîrii din 03 mai 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

înaintată de Anderi Nani împotriva S.C. „Demi-Alitora” S.R.L. privind obligarea

pîrîtului să finalizeze prestarea serviciului și predarea bunului imobil, încasarea

penalității, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond just și

întemeiat a concluzionat asupra neaplicabilității la caz a Legii privind protecția

consumatorului or, persoanele juridice, precum și persoanele fizice ce desfășoară

activitatea de întreprinzător și intră în raporturi juridice în virtutea acestei calități nu

sunt incluse în noțiunea de consumator. Deoarece părțile au încheiat un contract

sinalagmatic, prevăzând modalitatea executării și modalitatea de răspundere în caz

de neexecutare a clauzelor contractuale, Colegiul a considerat neîntemeiată cererea

de chemare în judecată or, avînd în vedere existența actului juridic generator de

obligații reciproce, anume contractul valabil încheiat între părți, nu poate instanța

repetat să oblige S.C. „Demi-Alitora” S.R.L. la executarea obligației.

Așa cum pretenția privind obligarea executării obligației, și anume finalizarea

prestării serviciului și predarea obiectului locativ, este una principală, pretențiile

reclamantului privind încasarea prejudiciului moral, penalității, taxa de stat și

asistența juridică sunt pretenții subsidiare, urmând a fi respinse.

Colegiul Curții de Apel Chișinău a concluzionat că instanța de fond a acordat o

apreciere efectivă și deplină circumstanțelor cauzei deduse judecății, în consecință

aplicând corect normele de drept material, ca urmare fiind adoptată o hotărîre

întemeiată.

La 06 noiembrie 2018, Andrei Nani, reprezentat de avocatul Ion Cerga, a

declarat recurs solicitând casarea deciziei din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, casarea hotărîrii din 03 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cu emiterea unei hotărîri noi de admitere integrală a cerințelor din acțiune.

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit.a), b), alin. (4)

Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de fond nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată cu referire la prevederile art.406 din Legea cadastrului

bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25 februarie 1998, art.14, 513, 602, 603, 610,

617, 624 alin. (3), 666, 671, 704, 753 alin.1, 1398 Cod civil.

A menționat că instanța de fond a interpretat eronat legea cu referire la

prevederile art.art.195, 512, 572, 602, 624, 626, 666, 668, 799, 1422 Cod civil,

art.13 alin. (1) lit.b), art.16 alin. (2), art.19 alin.(2), art.27 Legea cu privire la

protecția consumatorului nr.105-XV din 13 martie 2003.

Concluziile primei instanțe sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, așa

cum instanța constată că agentul economic S.C. „Demi-Alitora” S.R.L. este obligat

să presteze serviciul și să predea bunul, condiție care este guvernată de prevederile

Legii privind protecția consumatorului nr.105-XV din 13 martie 2003. Totodată

dînsul consideră că relațiile între părți sunt strict reglementate de prevederile Legii

privind protecția consumatorului.

Astfel instanța de apel prin normele juridice aplicate în susținerea soluției, nu a

determinat caracterul raportului juridic dintre părțile litigante, prin argumente

formale a susținut poziția pîrîtului și nicidecum nu a evaluat poziția reclamantului.

Prevederile art.art.513, 514, 572, 709, 602, 603 Cod civil nu sunt aplicabile

4

raporturilor apărute între părți or, instanța nu a argumentat aplicarea lor și nu a făcut

vreo legătură cu litigiul în cauză, ele fiind aplicate formal.

A indicat că reclamantul nu a solicitat încasarea penalității potrivit unor condiții

contractuale, el a pretins la penalitatea legală stipulată prin Legea privind protecția

consumatorului. Prin urmare, instanțele inferioare eronat apreciază prevederile

art.624 Cod civil în vederea respingerii pretențiilor reclamantului cu privire la

încasarea penalității, aceste cerințe fiind înaintate potrivit art.629 Cod civil și art.19,

27 alin. (2) al Legii privind protecția consumatorului pe motivul încălcării

termenului contractual și a termenului suplimentar acordat pîrîtului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 25 septembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată în adresa părților la proces la 22 octombrie 2018

(f.d. 164, vol.II).

Prin urmare recursul declarat la 06 noiembrie 2018 de către Andrei Nani,

reprezentat de avocatul Ion Cerga, a fost depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

La 01 februarie 2019, în adresa intimatului, a fost expediată copia recursului

declarat de Andrei Nani, reprezentat de avocatul Ion Cerga, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței la recurs.

La 21 februarie 2019 S.C. „Demi-Alitora” S.R.L. a depus referință la recursul

declarat de Andrei Nani, reprezentat de avocatul Ion Cerga, considerînd că recursul

urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea actelor judecătorești contestate.

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei Nani, reprezentat de

avocatul Ion Cerga, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

5

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei Nani, reprezentat de

avocatul Ion Cerga, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

6

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art. 6

motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a

se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Hansen vs

Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74).

De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale

specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a

constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda

(nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Andrei Nani, reprezentat de avocatul Ion

Cerga.

În conformitate cu art.art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Andrei Nani, reprezentat de

avocatul Ion Cerga.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

7