2rhc-12/19 — cu privire la incasarea remuneratiei

Dosarul nr. 2rhc-12/19

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Popova

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție – A. Cobăneanu, I. Druță, M. Ghervas

ÎNCHEIERE

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Ion Druță

Maria Ghervas

examinând cererea de revizuire înaintată de către Stanislav Gontar și Vera

Gontar,

în cauza privind insolvabilitatea Societății cu Răspundere Limitată „Traian-

Con”,

împotriva deciziei Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție din 14 iunie 2017, prin care s-a respins recursul

declarat de către Stanislav Gontar și Vera Gontar și s-a menținut încheierea Curții

de Apel Chișinău din 14 martie 2017,

c o n s t a t ă :

La 16 aprilie 2014 SA „Covis” a înaintat cerere introductivă împotriva

SRL „Traian-Con” privind intentarea procesului de insolvabilitate.

Prin încheierea din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă

spre examinare cererea introductivă privind intentarea procesului de

insolvabilitate față de SRL „Traian-Con” și în scopul prevenirii modificărilor

stării bunurilor debitorului în perioada de până la intentarea procesului de

insolvabilitate s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu

prevederile Legii insolvabilității. În calitate de administrator provizoriu a fost

numit Ruslan Petric.

Prin hotărârea din 10 martie 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost declarat

SRL „Traian-Con” în stare de insolvabilitate, s-a intentat în privința debitorului

procedura simplificată a falimentului și s-a desemnat în calitate de lichidator

Ruslan Petric.

La 01 martie 2017 lichidatorul SRL „Traian-Con” în procedura simplificată

a falimentului a depus cerere, prin care a solicitat încasarea salariului în sumă de

20 000 lei lunar pentru perioada 19.04.2016-28.02.2017 de la fondatorii

debitorului Stanislav Gontar și Vera Gontar. (f.d. 93-95, vol. III)

1

Prin încheierea din 14 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

parțial cererea lichidatorului Ruslan Petric, s-a încasat în mod solidar din contul

lui Stanislav Gontar și Vera Gontar în beneficiul lichidatorului SRL „Traian-

Con” în procedura simplificată a falimentului Petric Ruslan remunerația pentru

îndeplinirea funcției de lichidator în perioada 19.04.2016-28.02.2017 în sumă de

76 000 lei. În rest cererea lichidatorului privind încasarea remunerației s-a

respins. (f.d. 108-111, vol. III)

La 19 mai 2017 și la 13 iunie 2017 Stanislav Gontar și Vera Gontar au

declarat recurs, solicitând casarea încheierii din 14 martie 2017 a Curții de Apel

Chișinău cu emiterea unei noi decizii, de respingere a cererii lichidatorului SRL

„Traian-Con” în procedura simplificată a falimentului Ruslan Petric privind

încasarea în mod solidar din contul lui Stanislav Gontar și Vera Gontar a

remunerației pentru perioada îndeplinirii funcției de lichidator. (f.d. 142-143,

184-185, vol. III).

Prin decizia din 14 iunie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

recursul declarat de către Stanislav Gontar și Vera Gontar împotriva încheierii

din 14 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău. (f.d. 189-193, vol. III)

La 24 ianuarie 2019 Stanislav Gontar și Vera Gontar au depus cerere de

revizuire, solicitând casarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 14 iunie

2017, adoptarea unei noi decizii cu privire la respingerea cererii lichidatorului

SRL „Traian-Con”, Ruslan Petric cu privire la încasarea remunerației. (f.d.

108-110, vol. V) La 07 februarie 2019 revizuenții au depus cereri de revizuire

suplimentare. (f.d. 137-139, vol. V)

Drept temei de revizuire Stanislav Gontar și Vera Gontar au invocat

prevederile art. 449 lit. b) Cod procedură civilă și anume că au devenit cunoscute

unele circumstanțe esențiale pentru examinarea justă a pricinii.

Au menționat că la adoptarea încheierii din 14 martie 2017 și în

conformitate cu procesele-verbale din 22.09.2016 și din 05.12.2016 instanța de

insolvabilitate era obligată să aplice art. 70 alin. (1)-(12) și (14) al Legii

insolvabilității, iar Colegiul Civil al Curții Supreme de Justiție prin decizia din 14

iunie 2017 să constate această omisiune din încheierea instanței de insolvabilitate.

Consideră că aplicarea art. 70 alin. (1)-(12) al Legii insolvabilității este

compatibilă cu aplicarea art. 70 alin. (13) , în cazul în care, prin încheierea din 23

aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău s-a admis spre examinare cererea

introductivă depusă de către SA „Covis” cu obligarea administratorului

provizoriu să prezinte în termen până la 26 mai 2014 un raport cu propuneri

privind intentarea procedurii simplificate a falimentului ori constatarea

solvabilității debitorului și încetarea procesului, iar prin hotărârea din 10 martie

2015 a Curții de Apel Chișinău a fost intentată procedura simplificată a

falimentului.

Prin urmare, instanța de insolvabilitate la adoptarea încheierii din 14 martie

2017 nu a avut posibilitatea de a lua în considerație procesele-verbale ale adunării

creditorilor, acestea fiind folosite doar la întocmirea cererilor administratorului

privind dobândirea remunerației pe o perioadă lungă de timp nejustificată, or

bilanțul de lichidare conform hotărârii din 09 iunie 2014 a Curții de Apel

Chișinău trebuia înaintat după stabilirea lipsei masei debitoare.

2

Prin decizia din 14 iunie 2017 a Curții Supreme de Justiție nu se constată

că instanța de insolvabilitate a emis încheierea, prin care a dispus încasarea

mijloacelor financiare, fără a examina corectitudinea calculării, a justificării

perioadelor pentru care au fost calculate.

Verificând argumentele revizuenților, examinând materialele cauzei în

raport cu temeiurile de revizuire prevăzute de art. 449 Cod procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră că cererea de

revizuire este inadmisibilă și urmează a fi respinsă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Cod procedură civilă instanța de

revizuire după ce examinează cererea de revizuire, emite încheierea de respingere

a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Revizuenții au invocat drept temei de revizuire prevederile art. 449 lit. b)

Cod procedură civilă „au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte

esențiale ale cauzei, care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă

acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și

faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei” și anume că au devenit

cunoscute unele circumstanțe esențiale pentru examinarea justă a cauzei.

Temeiurile invocate și în special faptul că instanța de insolvabilitate la

adoptarea încheierii din 14 martie 2017 nu a avut posibilitatea de a lua în

considerație procesele-verbale ale adunării creditorilor, acestea fiind folosite doar

la întocmirea cererilor administratorului privind dobândirea remunerației pe o

perioadă lungă de timp nejustificată, or bilanțul de lichidare conform hotărârii din

09 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău trebuia înaintat după stabilirea lipsei

masei debitoare. Prin decizia din 14 iunie 2017 a Curții Supreme de Justiție nu se

constată că instanța de insolvabilitate a emis încheierea, prin care a dispus

încasarea mijloacelor financiare, fără a examina corectitudinea calculării, a

justificării perioadelor pentru care au fost calculate, nu constituie temei de

revizuire a deciziei Curții Supreme de Justiție din 14 iunie 2017 și a încheierii

Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2017. Este cert că revizuenții cunoșteau

despre probele invocate și despre aplicarea proceselor-verbale ale adunării

creditorilor la emiterea actelor judecătorești, care dovedesc că aceștea cunoșteau

despre circumstanețele în care au fost emise. Mai mult, faptele invocate de

revizuenți nu influențează soluția adoptată de instanțe cu privire la remunerația

muncii lichidatorului, care a fost stabilită în conformitate cu prevederile legale.

Colegiul precizează că pe calea revizuirii nu se pune problema realizării

unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente, ce au

format obiectul judecății, finalizată cu pronunțarea hotărârii, a cărei revizuire se

solicită. Pentru admiterea cererii de revizuire pe acest temei este important ca

circumstanțele sau faptele date, existente obiectiv până la data pronunțării

hotărârii, să fie confirmate prin prezentarea unor probe concludente și pertinente,

să aibă importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă

putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de judecată, să fie

descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Examinând argumentele cererii de revizuire, Colegiul le apreciază drept

irelevante și lipsite de contextul pertinent inițierii procedurii de revizuire, or

acestea de fapt, nu sunt susținute prin nici un fel de probe indubitabile.

3

Coroborând cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție notează că argumentele susținute

de revizuenți nu pot fi acceptate drept circumstanțe și fapte esențiale ale cauzei.

Colegiul conchide că revizuenții nu au confirmat instanței de judecată

existența temeiurilor prevăzute la art. 449 lit. b) Cod procedură civilă.

Colegiul constată că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu

corectarea erorilor judiciare și omisiunilor justiției, dar anularea unei hotărâri

irevocabile, fapt care direct contravine atât dispozițiilor legii naționale, cât și

celor internaționale.

Astfel, admiterea revizuirii, în circumstanțele descrise ar contravine

principiului securității raporturilor juridice, care presupune respectul față de

principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a

hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor

juridice, care înseamnă că soluția definitivă a oricărui litigiu nu trebuie

rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri

strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 Cod procedură

civilă.

În susținerea opiniei enunțate Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca contra

Moldovei, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune

respectarea principiului autorității lucrului judecat, care instituie că nici o parte

nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii întru

obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în cauză. Competența de revizuire a

instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare

și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar

trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanțare de la principiul respectiv este

justificată doar atunci când este determinată de circumstanțe cu caracter

substanțial și obligatoriu.

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului

resjudicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor

judecătorești. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite

revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o

reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un

apel camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași

chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este

justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și

convingătoare (Roșca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, temeiurile

revizuirii nu au fost prezentate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ conchide că cererea de revizuire înaintată de Stanislav Gontar și

Vera Gontar este inadmisibilă și urmează a fi respinsă.

4

Reieșind din cele expuse, în baza art. 449 lit. b), art. 453 Cod procedură

civilă Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

dispune:

Se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de către Stanislav

Gontar și Vera Gontar împotriva deciziei Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 14 iunie 2017 în cauza

privind insolvabilitatea SRL „Traian-Con”.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Ion Druță

Maria Ghervas

5