3ra-225/19 — cu privire la anularea deciziei, obligarea recalculării și achitării pensiei

Dosarul nr. 3ra-225/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – G. Stratulat

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – S. Iorgov. O. Cojocaru, B. Bîrca

ÎNCHEIERE

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile Rusu

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea deciziei,

obligarea recalculării și achitării pensiei,

împotriva deciziei din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a

menținut hotărârea din 25 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 03 aprilie 2018 Vasile Rusu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale (în continuare CNAS) cu privire la

recunoașterea ca fiind ilegală decizia nr. R-260/18 din 26 februarie 2018,

recalcularea și achitarea pensiei pentru vechime în muncă, reieșind din salariul

mediu lunar achitat procurorului general.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că începând cu 12 martie 2002, în

conformitate cu Legea nr.902-XII din 29 ianuarie 1992 cu privire la procuratură, în

vigoare la acel moment, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă, în mărime

de 80% din salariul mediu lunar, potrivit funcției deținute, pe care o primea regulat,

cu respectarea obligatorie a principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare

ordinară a salariului lunar al procurorului general în exercițiu și a durat aceasta până

la sfârșitul anului 2011.

Vasile Rusu a menționat că conform prevederilor art. 34 alin. (6) al Legii nr.

118-XV din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură, procurorii pensionați

beneficiază de recalcularea pensiei, în dependență de majorarea salariului

procurorului în exercițiu, începând cu luna următoare celei în care s-a majorat

salariul, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele

Procuraturii, drept pe care el l-a dobândit la 24 martie 2006. Faptul dobândirii

dreptului de recalculare a pensiei la majorarea salariului de funcție a procurorului

general în exercițiu și utilizarea acestui drept la sfârșitul anului 2011, nu a fost negat

1

nici de CNAS. Cu toate acestea, CNAS din motive neîntemeiate, la momentele

respective nu a efectuat recalcularea pensiei, lipsindu-l de dreptul dobândit de

recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului

general de indexarea acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

Reclamantul a indicat că la 01 februarie 2018 s-a adresat la CNAS cu o cerere

prealabilă întru restabilirea sa în dreptul de a beneficia de principiul recalculării

pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție, potrivit

prevederilor legale corespunzătoare. La 26 februarie 2018 CNAS a expediat în

adresa sa decizia nr. R-260/18, prin care i s-a refuzat în admiterea cerințelor, pe

motivul că nu este temei legitim de a recalcula pensia.

Vasile Rusu a considerat că decizia nr.R-260/18 din 26 februarie 2018, prin

care i s-a refuzat în admiterea cerințelor, este una ilegală și pasibilă de anulat, ori,

CNAS la examinarea cererii prealabile nu a determinat corect raportul juridic în

cauză, fapt ce adus la încălcarea dreptului său la recalcularea pensiei, de care a fost

lipsit ilegal.

Prin hotărârea din 25 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile Rusu. S-a anulat

decizia CNAS nr. R-260/18 din 26 februarie 2018. S-a obligat CNAS să recalculeze

și să achite lui Rusu Vasile pensia pentru vechimea în muncă, reieșind din salariul

mediu lunar achitat Procurorului General, în exercițiul funcției, ținându-se cont de

funcția deținută la data ieșirii la pensie. Recalcularea de efectuat de fiecare dată din

data de 01 a lunii în care a fost și va fi efectuată majorarea salariului procurorului, în

exercițiu.(f.d. 38, 41-46)

Prin decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către CNAS, s-a menținut hotărârea din 25 iunie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru. (f.d. 68, 69-79)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele de judecată au reținut

prevederile art. 73 alin. (8) din Legea nr.294 din 25 decembrie 2008 cu privire la

Procuratură, în conformitate cu care procurorii pensionați beneficiază de

recalcularea pensiei pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul

majorării generale a salariului procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă se efectuează ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Recalcularea se efectuează din data de întâi a lunii în care a fost efectuată majorarea

salariului procurorului în exercițiu, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează

sau nu în organele Procuraturii. Normă respectivă a fost abrogată prin Legea pentru

modificarea și completarea unor acte legislative nr. 56 din 09 iunie 2011 (în vigoare:

01 iulie 2011). Cu toate acestea, de dreptul la recalcularea pensiei pot beneficia

procurorii care au obținut dreptul la pensie pentru vechime în muncă până la data

abrogării normei juridice în cauză.

Instanțele au concluzionat că Vasile Rusu are dreptul la recalcularea pensiei

pentru vechimea în muncă în cazul majorării generale a salariului procurorilor. Or,

dreptul la recalcularea pensiei este unul derivat al dreptului la pensie, care a fost

obținut de către Vasile Rusu, în anul 2002 și având în vedere că dreptul la pensie

este imprescriptibil, și dreptul la recalcularea acesteia odată obținut nu este

prescriptibil, nu poate fi cedat total sau parțial.

La 11 ianuarie 2019 CNAS a declarat recurs împotriva deciziei din

22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

2

casarea deciziei și hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii. (f.d.84-86)

În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat, că instanțele de judecată au

interpretat în mod greșit legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

22 noiembrie 2018, publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 18 ianuarie 2019,

expediată prin intermediul oficiului poștal părților la 11 ianuarie 2019. CNAS a

declarat recurs la 11 ianuarie 2019, în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către CNAS

este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că CNAS a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

3

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către CNAS asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurentă nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă CNAS, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către CNAS, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4