3ra-69/19 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-69/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – V. Lastavețchi

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan

Î N C H E I E R E

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza civilă la cererea înaintată de Valentina Șapovalova către Casa

Națională de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal și

anularea în tot a răspunsului CNAS; obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale de a-i restitui și de a-i achita pensie pentru vechime în muncă cu

recalcularea acesteia, ținându-se cont de majorarea generală a salariului

procurorului în funcție,

împotriva deciziei din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, fiind

menținută hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 18 septembrie 2017, Valentina Șapovalova a înaintat o cerere de chemare în

judecată către Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat admiterea

acțiunii, recunoașterea ca fiind ilegal și anularea răspunsului CNAS nr. 1-2351/17

din 18 ianuarie 2018; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i restitui

și achita pensie pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat

procurorului din Procuratura Generală care are o vechime în muncă în funcția de

procuror de peste 22 de ani, cu recalcularea acesteia, ținându-se cont de majorarea

generală a salariului procurorului în funcție, începând cu data de 05 aprilie 2013,

după creșterea cu 35% și începând cu 01 august 2016, potrivit art. 60 din Legea cu

privire la Procuratură nr. 3 din 05 februarie 2016, în vigoare de la 01 august 2016.

În motivarea cererii, reclamanta a indicat că a activat în organele procuraturii

de la 01 noiembrie 1979 până la 09 ianuarie 2002 în diferite funcții de procuror,

cumulând o vechime în muncă în funcția de procuror de 22 de ani 2 luni și 9 zile.

Începând cu 18 iulie 2000, la atingerea vârstei de 50 ani, deținând funcția de

procuror al Secției contribuire la înfăptuirea justiției pe cauze penale și

administrative a Procuraturii Generale, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în

1

muncă în mărime de 80% din salariul mediu lunar conform funcției deținute, pe

care o primea regulat, cu respectarea obligatorie a principiului recalculării pensiei

la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al procurorului în exercițiu. În aceste

condiții a primit pensia până la sfârșitul anului 2011.

Potrivit Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul

bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, care se efectuează începând cu

01 ianuarie 2013.

Potrivit art. XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, începând cu 01 august 2016 salariul de funcție al

procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform Legii nr. 328

din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor și Legii nr.

3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ținându-se cont de nivelul

procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de

procuror.

Astfel, conform alin. (3) lit. b) art. 5 și lit. b) art. 5 din Legea nr. 328 din 23

decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, pentru procurorul

care are o vechime în muncă în funcția de procuror de peste 16 ani este stabilit

salariul de funcție în cuantum de 4,5 salarii medii pe economie și spor pentru

exercitarea funcției de conducere în mărime de 15% față de salariul de funcție.

Potrivit reclamantei, Casa Națională de Asigurări Sociale din motive

neîntemeiate a lipsit-o de dreptul dobândit licit în anul 2000 privind recalcularea

pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general de

indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

La 11 decembrie 2017, considerând că organele de asigurări sociale i-au

încălcat grav dreptul la proprietate (pensie), dobândit anterior licit prin aplicarea

obligatorie pentru procurorii pensionați a principiului recalculării pensiei la

majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție, reclamanta s-a

adresat cu o cerere prealabilă întru restabilirea sa în dreptul de a beneficia de

principiul recalculării pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în

funcție potrivit prevederilor Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 cu privire la

sistemul de salarizare în sistemul bugetar, Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu

privire la Procuratură și articolului XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie 2016

pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

La 18 ianuarie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a respins cererea

prealabilă.

Astfel, conform Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură,

Legii nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură (ajustată la Legea nr. 544

din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului), Legii nr. 294 din 25

decembrie 2008 cu privire la Procuratură, în calitate de procuror în demisie,

reclamanta consideră că deține dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele

și suplimentele prevăzute pentru judecător. De aceleași stipulări, prevăzute în

Legea nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură și Legea nr. 294 din 25

decembrie 2008 cu privire la Procuratură, s-au bucurat și procurorii, fapt de care a

beneficiat până la sfârșitul anului 2011.

Totodată, procurorii pensionați până la adoptarea Legii nr. 118 din 14 martie

2003 (reclamanta pensionată în 2000) primeau pensiile conform prevederilor legii

2

nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Atât Legea nr. 294 din

25 decembrie 1998 cu privire la Procuratură, cât și cele anterioare (din 1992 și

2003) asigură reglementarea garanțiilor sociale, una din ele fiind acordarea pensiei

procurorului cu entitate de demnitate publică, la o anumită vârstă - 50 ani (în cazul

reclamantei la 18 iulie 2000), cu respectarea obligatorie a principiului de

recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a salariului lunar al procurorului în

funcție.

Reieșind din cele expuse, reclamanta a solicitat recunoașterea ca fiind ilegal și

anularea răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 1-2351/17 din 18

ianuarie 2018; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i restitui și de

a-i achita pensie pentru vechime în muncă reieșind din salariul mediu lunar achitat

procurorului din Procuratura Generală care are o vechime în muncă în funcția de

procuror de peste 22 ani, cu recalcularea acesteia, ținându-se cont de majorarea

generală a salariului procurorului în funcție, începând cu data de 05 aprilie 2013,

după creșterea cu 35% și începând cu 01 august 2016, potrivit art. 60 din Legea cu

privire la Procuratură nr. 3 din 05 februarie 2016, în vigoare de la 01 august 2016.

Prin hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea înaintată de Valentina Șapovalova, a fost admisă integral.

Prin decizia din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, fiind menținută hotărârea

din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, calcularea și

achitarea pensiei pensionarilor pentru vechimea în muncă, pensionați până la

operarea modificărilor prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, în vigoare din 01 iulie

2011, conform condițiilor stabilite de această lege, fără o justificare obiectivă și

rezonabilă, provoacă discriminarea acestora în raport cu alți pensionari, foști

colaboratori ai organelor procuraturii, care au obținut deja câștig de cauză pe

aceleași temeiuri, având la bază aceleiași circumstanțe etc, cât și în raport cu

actualii colaboratori ai organelor procuraturii care beneficiază de salarii mult mai

favorabile și avantajoase, în situația în care execută atribuții similare celor care au

fost executate de către procurorii pensionați.

La 15 noiembrie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat cu

recurs decizia din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

La 26 decembrie 2018, Valentina Șapovalova a depus referință la cererea de

recurs, solicitând respingere acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale este neîntemeiat și urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

3

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 18 septembrie 2018, fiind expediată participanților la proces la 18 octombrie

2018 (f.d. 131), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să demonstreze

momentul recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în

vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 18 septembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 15 noiembrie 2018, în conformitate cu

art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

4

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Nicolae Craiu,

Svetlana Filincova

5