3ra-858/19 — contestarea actului administrativ

3ra-858/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-858/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (C.Roșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (LBulgac, A.Danilov, G.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Copacinschi Parascovia împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la recunoașterea încălcării dreptului la examinarea cererii prealabile,

obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechime în muncă, reieșind din

salariu mediu lunar achitat procurorului din cadrul Procuraturii Generale, ținând

cont de majorarea salariului procurorului,

împotriva deciziei din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost

menținută hotărârea din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și

hotărârea suplimentară din 15 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă

La data de 04 aprilie 2018 reclamanta Copacinschi Parascovia s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată, împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea încălcării dreptului la examinarea

cererii prealabile, anularea răspunsului CNAS privind refuzul în reexaminarea și

recalcularea pensiei; obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechime în

muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului din cadrul Procuraturii

Generale, ținînd cont de majorarea salariului procurorului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că a activat în organele procuraturii

deținînd diverse funcții din 22 noiembrie 1976 pînă la 17 ianuarie 2000, (avînd o

vechime în muncă de procuror circa 23 ani), cînd a demisionat din funcția de șef-

adjunct al Secției documentare, analiză, sistematizare și codificare a legislației a

Procuraturii Generale, în legătură cu transferul la Curtea Constituțională.

A menționat reclamanta că începînd cu 22 septembrie 1999, fiind în funcție de

procuror din Procuratura Generală, la atingerea vîrstei de 50 ani, i-a fost stabilită

pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din salariu mediu lunar, potrivit

funcției deținute, pensie pe care o primea regulat, cu respectarea obligatorie a

principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al

procurorului în exercițiu.

A afirmat reclamanta că cuantumul pensiei i-a fost calculat și ulterior, recalculat

în mărime de 80 % din salariu mediu lunar potrivit funcției deținute, cu recalcularea

acestuia la fiecare majorare a salariului mediu lunar a procurorului în funcție.

A indicat că a dobîndit dreptul de recalculare a pensiei la majorarea salariului de

funcție al procurorului în exercițiu începînd cu 22.09.1999 și a utilizat acest drept

pînă la 01 iulie 2011.

A relatat că din 01 iulie 2011 Casa Națională de Asigurări Sociale din motive

neîntemeiate, nu a efectuat recalcularea pensiei, reclamanta fiind lipsită de

garanțiile, recompensele și suplimentele stabilite pentru judecători, în legătură cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 56 din 09 iunie 2011, pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, prin care alin. (3), alin. (5), alin. (6), alin. (7),

alin. (8), alin. (9) și alin. (10) ale art. 73 din Legea nr.294 din 25.12.2008 cu privire

la Procuratură au fost abrogate, drept urmare, a fost lipsită de dreptul dobîndit în

mod legal de recalculare a pensiei, fiindu-i aplicat mecanismul general de indexare

a pensiei la 01 aprilie a fiecărui an și cu achitarea doar a 50% din mărimea stabilită.

La 02 februarie 2018 reclamanta Copacinschi Parascovia s-a adresat cu o cerere

către Casa teritorială de asigurări sociale Botanica, întru restabilirea în dreptul de a

beneficia de principiul recalculării pensiei, în legătură cu majorarea salariului

procurorului în funcție, potrivit prevederilor Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru

modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 și articolului XXIX

din Legea nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și completarea actelor

legislative. Iar, prin decizia comisiei pentru stabilirea pensiilor în CTAS Botanica

nr. 156/308 din 08 februarie 2018 i-a fost refuzat în recalcularea pensiei ca procuror

din salariul majorat al procurorilor în exercițiu.

Nefiind de acord cu decizia Casei teritoriale de asigurări sociale Botanica,

reclamanta Copacinschi Parascovia la 05 martie 2018 a contestat-o printr-o cerere

prealabilă la organul ierarhic superior, Casa Națională de Asigurări Sociale.

A susținut reclamanta că pîrîta Casa Națională de Asigurări Sociale la 04 aprilie

2018 i-a expediat răspunsul nr. C-561/18 din 04 aprilie 2018, prin care i-a refuzat în

admiterea cerințelor înaintate.

A indicat reclamanta că pîrîta, la examinarea cerințelor prealabile, nu a

determinai corect raportul juridic în cauză, nu au fost luate în considerație

circumstanțe importante pentru soluționarea litigiului.

A solicitat reclamanta Copacinschi Parascovia, inclusiv prin concretizările

ulterioare, recunoașterea ca fiind ilegală a deciziei comisiei pentru stabilirea

pensiilor în Casa Teritorială de Asigurări Sociale Botanica nr. 156/308 din 08

februarie 2018, precum și a răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale, emis

la 04 aprilie 2018, cu nr. C-561/18, privind refuzul în reexaminarea și recalcularea

pensiei; repunerea în drepturile de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă;

anularea deciziei comisiei pentru stabilirea pensiilor în CTAS Botanica nr. 156/308

din 08 februarie 2018, precum și a răspunsului Casei Naționale de Asigurări

Sociale, emis la 04 aprilie 2018, cu nr. C-561/18, privind refuzul în reexaminarea și

recalcularea pensiei; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a stabili și

2

de a recalcula Parascoviei Copacinschi pensia pentru vechime în muncă, reieșind

din salariul mediu lunar achitat procurorului în funcția de șef adjunct al secției în

cadrul Procuraturii Generale, cu recalcularea pensiei pentru vechime în muncă,

ținînd cont de majorarea generală a salariului procurorului în funcția menționată,

începînd cu 05 aprilie 2013, după creșterea salariului cu 35% și începînd cu 01

august 2016, după creșterea salariului potrivit art. 60 din Legea cu privire la

Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016; obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale de a efectua recalcularea pensiei de fiecare dată din data de 1 a lunii în care

a fost și va fi efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu; obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale de a achita diferența din mărimea pensiei

achitate pentru anii 2013 - 2018 și cea care urma a fi achitată în perioada respectivă.

Prin hotărârea din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru a fost

admisă acțiunea. A fost recunoscută ca fiind neîntemeiată decizia Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Botanica, mun. Chișinău nr. 156/308 din 08 februarie 2018; a

fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să efectueze reclamantei

Copacinschi Parascovia, recalcularea și achitarea pensiei pentru vechime în muncă,

reieșind din salariu mediu lunar achitat procurorului din cadrul Procuraturii

Generale, ținînd cont de majorarea salariului procurorului, începînd cu data de 05

aprilie 2013.

Prin hotărârea suplimentară din 15 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru a fost admisă parțial cererea privind emiterea unei hotărâri

suplimentare, depusă de Copacinschi Parascovia; s-a anulat răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. C-561/18 din 04 aprilie 2018, privind refuzul în

reexaminarea și recalcularea pensiei. În rest, cererea depusă de Copacinschi

Parascovia cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea

din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și hotărârea suplimentară

din 15 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La adoptarea soluției instanța de apel a menționat că prima instanță corect a

reținut ca neîntemeiat și ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a

recalcula pensia intimatei în contextul în care pensia acesteia a fost stabilită în baza

Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură (în vigoare la 22

septembrie 1999 - data dobîndirii dreptului la pensie de către Copacinschi

Parascovia, iar art. 45 alin. (1) din Legea menționată prevedea expres că procurorii

și anchetatorii au dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și

suplimentele, prevăzute pentru judecători.

La caz, urmează a fi reținute și prevederile art. 2 din Legea privind sistemul

public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, potrivit cărora dreptul la pensie îl

are persoana domiciliată în Republica Moldova care îndeplinește condițiile

prevăzute de prezenta lege. Dreptul la pensie este imprescriptibil. Dreptul la pensie

nu poate fi cedat, total sau parțial.

Potrivit art. XXIX din Legea nr. 152 din 01.07.2016 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, începînd cu 01 august 2016, salariul de funcție al

procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform Legii nr. 328

3

din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor și Legii nr. 3

din 25.02.2016 cu privire la Procuratură, ținîndu-se cont de nivelul procuraturii în

care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția, de procuror.

Conform art. 60 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (4) al Legii cu privire la

Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, salariul procurorului se stabilește în funcție

de salariul judecătorului. Salariul de funcție al procurorului se stabilește în funcție

de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea sa in funcția

de procuror. Salariul procurorului reprezintă 90 % din salariul judecătorului Curții

Supreme de Justiție, în cazul procurorului din Procuratura Generală sau din

procuraturile specializate, cu vechimea în muncă corespunzătoare. Condițiile și

modul de salarizare a procurorilor sînt stabilite prin Legea nr.328 din 23 decembrie

2013 privind salarizarea judecătorilor.

În corespundere cu art. 32 alin. (1) și (2) din Legea nr. 344 din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului (în vigoare la data 22.09.1999 - data stabilirii pensiei

reclamantei). judecătorul care a atins vîrsta de 50 de ani și are o vechime în muncă

de cel puțin 20 de ani calendaristici, dintre care cel puțin 12 ani șt 6 luni în funcție

de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55

procente față de salariul lui mediu, iar pentru fiecare an complet de muncă peste

vechimea de 20 de ani - de 3 procente, dar în total nu mai mult de 80 procente față

de salariul lui mediu, ținîndu-se cont de indexarea salariului. Pensia pentru vechime

in muncă se plătește integral judecătorului în funcție.

Potrivit prevederilor art. 51 alin. (1), (3) lit. b) și art. 52 lit. d) din Legea nr. 328

din 23.12.2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de funcție al

procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform prezentei legi

și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ținîndu-se cont de

nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în

funcția de procuror. Salariul de funcție al procurorului din Procuratura Generală și

procuratura specializată se stabilește in cuantum de 4,5 salarii medii pe economie

pentru procurorul care are o vechime in muncă in funcția de procuror de peste 16

ani.

Conform art. 15 alin. (1) din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din

14 octombrie 1998, pensia pentru limită de vîrstă poate fi stabilită la împlinirea

vîrstelor standard de pensionare prevăzute la art. 41, cu condiția realizării stagiului

minim de cotizare de 15 ani.

Instanța de apel a relatat că instanța de fond corect a stabilit că intimata

Copacinschi Parascovia beneficiază de pensie începînd cu data de 22.09.1999, care

i-a fost stabilită la atingerea vîrstei de 50 de ani, în conformitate cu prevederile

Legii cu privire la Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992, în mărime de 80% din

salariul mediu lunar, potrivit funcției deținute, circumstanță ce nu a fost negată de

părțile în proces.

Astfel, avînd în vedere că dreptul la pensie este imprescriptibil, instanța de apel

a concluzionată că și dreptul la recalcularea acesteia, odată obținut, nu este

prescriptibil, nu poate fi cedat total sau parțial. Drepturile diminuate prin normele

Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, ca drepturi potențiale sau aleatorii, se referă la viitorii procurori cu drept

4

de pensionare și nicidecum la procurorii care la momentul pensionării au căzut sub

incidența normelor legale în cauză.

Instanța de apel a relatat că prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale

de a recalcula pensia intimatei, se încalcă un drept prevăzut de Lege, dobîndit de

intimată la momentul stabilirii pensiei, ce nu poate fi restrîns pe viitor. Or, toate

modificările operate ulterior în actele legislative care reglementează modul de

calculare a pensiilor procurorilor au efect doar pentru persoanele (procurorii) care

vor beneficia de pensii după punerea în aplicare a modificărilor respective, aceste

modificări neavînd efect retroactiv, potrivit regulilor generale de acțiune a Legii în

timp, astfel încît dreptul constituit în baza unor Legi anterioare nu poate fi atins de

cel născut sub imperiul unei Legi posterioare, deoarece conform regulii generale,

Legea nouă nu poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima

sau înlocui cu un alt drept, însă Legea nouă nu poate desființa modalitatea prin care

Legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

Raportând normele de drept sus-indicate la circumstanțele pricinii, instanța de

apel a invocat că, intimata Copacinschi Parascovia deține legal dreptul la

recalcularea pensiei în dependență de salariul procurorului în exercițiu, în

dependență de nivelul procuraturii unde a activat și de funcția deținută în momentul

pensionării.

Prin recursul depus la 14 mai 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a

solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță, litigiul a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

5

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art.195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție denotă că

Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la proces copia deciziei

integrale la 08 aprilie 2019 (f.d.132), însă la materialele dosarului nu se regăsește

dovada recepționării acesteia.

Prin urmare, recursul declarat la data de 14 mai 2019 se consideră a fi depus în

termen.

În conformitate u art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4)

al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

6

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

7

Având în vedere cele expuse, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului

de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 433 lit. a) al Cod de procedură civilă, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

8