3ra-171/19 — Contestarea actului admisnitrativ

Dosarul nr. 3ra-171/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R.Berdilo)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L.Pruteanu, I.Cotruță, A.Panov)

Î N C H E I E R E

6 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Valentin Cașu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

recunoașterea ilegală a deciziei, repunerea în dreptul lezat, recalcularea și achitarea

pensiei pentru vechime în muncă ținând cont de majorarea generală a salariului

procurorului în funcție,

împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut

hotărârea din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 11 iulie 2018, Valentin Cașu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea ilegală a deciziei,

repunerea în dreptul lezat, recalcularea și achitarea pensiei pentru vechime în muncă

ținând cont de majorarea generală a salariului procurorului în funcție.

În motivarea acțiunii a indicat că, în perioada anilor 1985 – 2005 a activat în

organele procuraturii, având o vechime în muncă de procuror de 20 de ani.

La 29 aprilie 2005, la atingerea vârstei de 50 de ani, în conformitate cu Legea cu

privire la procuratură nr.118-XV din 14 martie 2003, în vigoare la acel moment, i-a

fost stabilită pensia pentru vechime în muncă. Cuantumul pensiei s-a calculat în

mărime de 80 % din salariul mediu lunar, potrivit funcției deținute, cu recalcularea

acesteia la fiecare majorare a salariului mediu lunar a procurorului în funcție.

Precizează că, în corespundere cu prevederile art. 34 alin. (6) al Legii cu privire

la procuratură, procurorii pensionari beneficiau de dreptul de recalculare a pensiei în

dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu, în baza Legii nr. 355-XVI

din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, de la 1

ianuarie 2006 și 1 ianuarie 2008, cuantumul pensiei a fost recalculat conform dreptului

dobândit.

1

A relatat că, potrivit art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294-XV1 din 25 decembrie

2008 cu privire la procuratură, procurorii pensionați de asemenea beneficiau de dreptul

de recalculare a pensiei pentru vechime in muncă odată cu majorarea generală a

salariului procurorilor în exercițiu, astfel încă o dată fiindu-i reconfirmat prin lege

dreptul la recalcularea pensiei în mărime de 80% din salariul procurorului în exercițiu

conform funcției deținute, drept dobândit legal la 29 aprilie 2005.

A menționat că, conform Legii nr. 37 din 7 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr.355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare în

sistemul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, care se efectuează începând

cu 1 ianuarie 2013.

Potrivit art. XXIX pct. 7, din Legea nr.152 din 1 iulie 2016 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, începând cu 1 august 2016, salariul de funcție al

procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform prezentei legi

și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ținându-se cont de nivelul

procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de

procuror.

Însă, Casa Națională de Asigurări Sociale, fără temei l-a lipsit de dreptul dobândit

licit în anul 2005 privind recalcularea pensiei odată cu majorarea salariului

procurorului în exercițiu și nu i-a recalculat mărimea pensiei, aceasta fiind stabilită cu

aplicarea mecanismului general de indexare.

Astfel, la 26 mai 2017 a depus cerere prin care a solicitat Casei Naționale de

Asigurări Sociale restabilirea în dreptul de a beneficia de principiul recalculării pensiei

în legătură cu majorarea salariului procurorului în exercițiul funcției.

Prin răspunsul nr. C-933/17 din 16 iunie 2017, i s-a refuzat în satisfacerea cererii

fiind invocate prevederile Legii nr. 56 din 9 iunie 2011 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, prin care s-a modificat art. 73 din Lega nr. 294-XVI

din 25 decembrie 2008 cu privire la procuratură, comunicându-i că procurorii

pensionați nu mai beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei odată cu majorarea

salariului procurorului în funcție.

A solicitat Valentin Cașu admiterea acțiunii; recunoașterea ca fiind ilegal

răspunsul nr. C-933/17; repunerea în dreptul lezat cu obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale de a recalcula și achita pensia pentru vechime în muncă, reieșind din

salariul mediu lunar achitat adjunctului șefului secției din cadrul Procuraturii Generale

în exercițiul funcției; recalcularea pensiei pentru vechime în muncă ținând cont de

majorarea generală a salariului procurorului în funcție, începând cu 5 aprilie 2013 și 1

august 2016 după creșterea salariului potrivit art. 60 din Legea cu privire la procuratură

pentru toată perioada de pensionare, ținând cont de funcția deținută la data ieșirii la

pensie; efectuarea recalculării de fiece dată din data de 1 a lunii în care a fost efectuată

majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Prin hotărârea din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Valentin Cașu; s-a anulat decizia nr.

C-933/17 din 16 iunie 2017 a Casei Naționale de Asigurări Sociale; s-a repus Valentin

Cașu în dreptul lezat de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă în dependență

de majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția

deținută la data ieșirii la pensie și de data ieșirii la pensie; s-a obligat Casa Națională

de Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru vechime în muncă și să achite pensia

pentru vechime în muncă lui Valentin Cașu, ținând cont de majorarea generală a

salariului procurorului în funcție, începând cu 5 aprilie 2013 și începând cu 1 august

2

2016 și pe toată perioada de pensionare, ținând cont de funcția deținută la data ieșirii

la pensie; recalcularea de efectuat de fiecare dată din data de 1 a lunii în care a fost și

v-a fi efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Prin decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din 27

februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 14 decembrie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de

recurs împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, la emiterea deciziei instanța de apel nu

a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii și a aplicat eronat normele de drept material și procedural.

A menționat că, începând cu 1 iulie 2011, pensia procurorilor nu se recalculează

dar se indexează anual la 1 aprilie conform art. 13 din Legea nr. 156 din 14 octombrie

deoarece a fost abrogată în anul 2011 și nu poate avea efect pe viitor.

Procurorii pensionați anterior implementării Legii nr. 56 din 9 iunie 2011, nu au

fost prejudiciați pe motiv că li se recalculează pensia în dependență de majorarea

salariului procurorului în exercițiu. Statul nu are dreptul să micșoreze cuantumul

pensiei stabilite printr-o lege anterioară.

Prin modificările operate la lege, statul nu a diminuat cuantumul pensiei, dar a

abrogat prevederile cu privire la recalcularea pensiei procurorilor.

A solicitat Casa Națională de Asigurări Sociale admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii ca fiind nefondată.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 22 ianuarie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 5 februarie 2019, Valentin Cașu a depus referință prin care a solicitat de a

declara ca inadmisibilă cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Casa Națională de Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei civile, consideră

că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 septembrie

2018, care a fost expediată în adresa participanților la proces la 19 octombrie 2018

3

(f.d.174). Calea de atac în ordine de recurs a fost demarată de către Casa Națională de

Asigurări Sociale în interiorul termenului legal, or cererea de recurs a fost înregistrată

în cadrul Curții Supreme de Justiție la 14 decembrie 2018 (f.d.176).

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că,

argumentele invocate se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către

instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de

drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Casa Națională de

Asigurări Sociale în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma

indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din prevederile art. 437

alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă

obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a

acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de Casa Națională de Asigurări Sociale nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul

de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

4

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de

vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său cu

soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs declarată de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că, recursul declarat de

Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

5