3ra-124/19 — obligarea perfectarii si eliberării titlului de autentificare a dreptului detinatorului de teren conform actului administrativ s.a.

3ra-124/19 — obligarea perfectarii si eliberării titlului de autentificare a dreptului detinatorului de teren conform actului administrativ s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-124/19

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (Ev. Bancov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (I. Dănăilă, T. Berdilă, G. Vavrin)

Î N C H E I E R E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Enciu Petru,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Enciu

Petru împotriva Primăriei s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul și Consiliului s. Cîșlița-Prut, r-nul

Cahul, intervenienți accesorii Primăria s. Giurgiulești, r-nul Cahul și Agenția Servicii

Publice cu privire la obligarea perfectării și eliberării titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren conform actului administrativ și identificării la fața locului a

terenului cu stabilirea hotarelor acestuia și atribuirea numărului cadastral cu înregistrarea

lui ulterioară în Registrul bunurilor imobile,

împotriva deciziei din 09 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a

respins apelul declarat de către Enciu Petru și s-a menținut hotărârea din 08 iunie 2018 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central

c o n s t a t ă:

La data de 11 iulie 2016, Enciu Petru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul și Consiliului s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul,

intervenient accesoriu Primăria s. Giurgiulești, r-nul Cahul cu privire la obligarea

perfectării și eliberării titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren conform

actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 23 martie 2016 s-a adresat Primăriei

s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul, cu solicitarea să-i fie perfectat și eliberat pe numele său titlul

de autentificare a dreptului deținătorului de teren asupra sectorului de teren cu suprafața

de 0,20 ha, cu destinație grădini (lot de pe lângă casă), care anterior i-a fost atribut în

baza deciziei Primăriei s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul, nr. 12 din 19 februarie 1992, însă

până la moment nu a fost soluționată chestiunea dată.

A susținut că deși achită în bugetul local impozitul funciar pentru întregul teren cu

suprafața de 0,50 ha, totuși nu i-a fost eliberat titlul de proprietate pentru sectorul de teren

cu suprafața de 0,20 ha din suprafața totală, fiindu-i încălcat în așa mod de către

autoritatea publică locală a dreptului de proprietate.

A invocat reclamantul că prin scrisoarea nr. 51 din 05 mai 2016, Primăria s. Cîșlița-

Prut, r-nul Cahul i-a comunicat că la ședința Consiliului s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul din

1

28 aprilie 2016 a fost emisă decizia nr. 4/4 „Cu privire la examinarea cererii lui Enciu

Petru”, prin care s-a decis de a-i atribui în proprietate sectorul de terenul cu suprafața de

0,20, cu destinația grădini, din rezerva primăriei după înregistrarea bunului imobil.

A declarat că nu este de acord cu decizia autorității publice locale, deoarece dânsul

în cererea din 23 martie 2016 nu a cerut atribuirea în proprietate a terenului respectiv, dar

perfectarea și eliberarea pe numele său a titlului de autentificare a dreptului deținătorului

de teren pe sectorul de teren în litigiu, care anterior deja i-a fost atribuit în baza deciziei

nr. 12 din 19 februarie 1992.

A menționat că, nefiind de acord cu decizia autorității publice locale, la 31 mai 2016

s-a adresat Consiliului și Primăriei s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul cu cererea prealabilă nr.

12, solicitînd repetat perfectarea și eliberarea pe numele său a titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren asupra sectorului de teren cu suprafața de 0,20 ha, cu

destinație grădini (lot de pe lângă casă), însă prin scrisoarea Primăriei s. Cîșlița-Prut, r-

nul Cahul, semnat de către Secretarul Consiliului sătesc, a primit refuz din motiv că în

baza notificării Oficiului teritorial Cahul al Cancelariei de Stat nr. 1304/OT2.302 din 08

iunie 2016, decizia nr. 4/4 din 28 aprilie 2016 a Consiliului s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul

„Cu privire la examinarea cererii lui Enciu Petru”, a fost abrogată ca fiind emisă ilegal, și

în situația creată, eliberarea titlului pe terenul solicitat, este imposibilă.

În contextul expus, a cerut Enciu Petru admiterea acțiunii, obligarea Primăriei și

Consiliului s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul să perfecteze și să elibereze pe numele său titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren asupra sectorului de teren cu suprafața de

0,20 ha, cu destinație grădini (lot de pe lângă casă), atribuit lui anterior în proprietate în

baza deciziei Primăriei s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul nr. 12 din 19 februarie 1992, precum și

încasarea din contul pârâtei în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 14 noiembrie 2016 a Judecătoriei Cahul, acțiunea a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Prin decizia din 30 martie 2017 a Curții de Apel Cahul, s-a admis apelul declarat de

către Enciu Petru, s-a casat hotărârea din 14 noiembrie 2016 a Judecătoriei Cahul, cu

remiterea cauzei spre rejudecare în Judecătoria Cahul, în alt complet de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, și anume la 09 noiembrie 2017, reclamantul Enciu

Petru și-a concretizat pretențiile din acțiune, solicitînd suplimentar obligarea Primăriei și

Consiliului s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul să identifice la fața locului terenul cu suprafața de

0,20 ha, cu stabilirea hotarelor acestuia și atribuirea numărului cadastral, cu înregistrarea

lui ulterioara în Registrul bunurilor imobile.

Prin încheierea din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a fost

atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice.

Prin hotărârea din 08 iunie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 09 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul, s-a respins apelul

declarat de către Enciu Petru și s-a menținut hotărârea din 08 iunie 2018 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central.

Ambele instanțe de judecată și-au motivat soluția prin faptul că potrivit titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. XXXXX din 11 februarie 2003 eliberat

pe numele lui Enciu Petru, suprafața lotului de teren atribuit ultimului cu drept de

proprietate este de 0,30 ha, fapt ce rezultă din datele din Registrul bunurilor imobile, iar

drept temei de atribuire al acestui teren a constituit decizia Primăriei s. Cîșlița-Prut, r-nul

Cahul nr. 12 din 19 februarie 1992, pe care la moment, Primăria s. Cîșlița-Prut, r-nul

2

Cahul, nu o deține și nici Serviciul arhivă a raionului Cahul nu dispune de careva

documente confirmative, prin care să fie dovedit faptul atribuirii în proprietatea

reclamantului a sectorului de teren în litigiu cu suprafața de 0,20 ha.

Au concluzionat instanțele de judecată ierarhic inferioare că la actele cauzei nu se

atestă probe prin care s-ar fi confirmat faptul atribuirii anterioare în proprietatea lui Enciu

Petru a terenului litigios, respectiv este întemeiat și legal refuzul autorității publice locale

în perfectarea și eliberarea pe numele reclamantului a titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren asupra sectorului de teren cu suprafața de 0,20 ha, cu destinație

grădini.

Au mai stabilit instanțele de judecată că, reieșind din adeverința nr. 393 din 25 iulie

2016 eliberată de Primăria s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul, pentru anii 2001 – 2004 lui Enciu

Petru i-a fost calculat și achitat de către acesta impozitul funciar pentru suprafața de teren

de 0,50 ha, inclusiv 0,20 ha, acaparată samavolnic de către reclamant, iar pentru anii

2005 – 2013 numai pentru suprafața de teren de 0,30 ha, indicată în titlul de autentificare

a dreptului deținătorului de teren nr. XXXXX din 11 februarie 2003, adică 10 ani de zile

Enciu Petru s-a folosit de terenul în litigiu cu suprafața de 0,20 ha, dar nu a achitat

impozitul funciar sau alte plăți pentru folosirea lui, iar începând cu anul 2014 până în

prezent a fost scutit de plata impozitului funciar ca fiind participant la acțiunile de luptă

din Afganistan.

Afară de aceasta, au reținut instanțele de judecată ierarhic inferioare că potrivit

probelor din dosar, în anul 2002 în satul Cîșlița-Prut, r-nul Cahul, aflat în componența

comunei Giurgiulești, r-nul Cahul, au fost înfăptuite măsurările masive a intravilanului

localității, în baza cărora au fost perfectate titlurile de autentificare a dreptului

deținătorilor de terenuri, însă pe terenul în litigiu nu s-au efectuat măsurări masive,

deoarece pe acesta a fost și este amplasată stația de epurare a gimnaziului, iar ulterior în

baza deciziei nr. 4/6 din 13 septembrie 2012 a Consiliului s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul „Cu

privire la proiectarea și construcția sistemului de canalizare și a stației de epurare în satul

Cîșlița-Prut, r-nul Cahul” pe sectorul de teren cu suprafața de 0,20 ha s-a inițiat proiectul

de canalizare a satului și conform prevederilor pct. 3.6 din acest proiect, a fost instituită

zona de protecție sanitară a stației de epurare cu lățimea zonei de protecție sanitară de 20

m, cu zona de protecție sanitară pentru stațiile de pompare de 15 m și zona de protecție

sanitară pentru stația de epurare de 150 m, fiind adoptat un regim special de exploatare și

de desfășurare a activităților în acest perimetru.

Astfel, în baza cererilor depuse de către reclamant prin decizia Consiliului s. Cîșlița-

Prut, r-nul Cahul nr. 4/4 din 28 aprilie 2016 „Cu privire la examinarea cererii lui Enciu

Petru” s-a permis atribuirea adăugătoare a sectorului de teren cu suprafața de 0,20 ha, cu

destinație „grădini”, familiei lui Enciu Petru, din rezerva primăriei, după înregistrarea

bunului imobil, însă prin decizia nr. 6/1 din 08 iulie 2016, emisă în baza notificării

Oficiului teritorial Cahul al Cancelariei de Stat din 08 iunie 2016, decizia nr. 4/4 din 28

aprilie 2016 a fost abrogată ca fiind emisă ilegal.

Distinct de aceasta, au notat instanțele de judecată că terenul în litigiu folosit de

către reclamantul Enciu Petru nu este identificat cadastral, dar este parte componentă a

unui teren care este destinat proiectării și construcției sistemei de canalizare cu stație de

purificare a apelor reziduale.

La data de 14 decembrie 2018, Enciu Petru prin intermediul reprezentantului său –

avocatul Negoiță Valeriu în baza mandatului seria MA nr. 1310565 din 16 iulie 2018, a

declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei din 09 octombrie 2018 a

3

Curții de Apel Cahul și a hotărârii din 08 iunie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului Enciu Petru a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei

instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Cahul a examinat superficial prezenta

speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

La data de 16 ianuarie 2019, în adresa Primăriei s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul,

Consiliului s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul, Primăriei s. Giurgiulești, r-nul Cahul și Agenției

Servicii Publice au fost expediate copiile recursului declarat de către Enciu Petru, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor, însă părțile nu și-au valorificat

dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul de

admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Enciu Petru este inadmisibil,

din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4);

4

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Conform art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Totodată, potrivit art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă, decizia integrală

se întocmește în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului deciziei și se

publică pe pagina web a instanței judecătorești.

Instanța de recurs reține că potrivit informației de pe pagina web a Curții de Apel

Cahul: www. cach.instante.justice.md, decizia din 09 octombrie 2018 a fost publicată la

12 noiembrie 2018.

Subsidiar, instanța de recurs reține că din materialele dosarului rezultă că copia

deciziei din 09 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul a fost expediată atât în adresa lui

Enciu Petru, cât și reprezentantului acesteia – avocatul Negoiță Valeriu la 08 noiembrie

2018 (f.d. 264, vol. I), recepționată de către aceștia la 14 noiembrie 2018 și respectiv 15

noiembrie 2018, fapt ce rezultă din avizele de recepție (f.d. 268, 274 , vol. I).

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 14 decembrie

2018.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de către Enciu Petru, completul de

admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență, sunt similare

alegațiilor inserate în cererea de apel, precum și explicațiilor date de către acesta și

reprezentatul său – avocatul Negoiță Valeriu în cadrul ședinței instanței de apel asupra

cărora Curtea de Apel Cahul s-a pronunțat deja în modul corespunzător (f.d. 220-221,

234-235, 248-251, vol. I).

Astfel, se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din

cererea de apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

5

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurentul nu a evidențiat în cererea de

recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar

la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Enciu Petru nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanțele de judecată ierarhic inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a

recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza

Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de către Enciu Petru nu

s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să

ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Enciu Petru a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o

instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie

1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv. De

fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din

6

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00

din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a

aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Enciu Petru împotriva deciziei din 09

octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Enciu Pertu împotriva deciziei

din 09 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul, în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de către Enciu Petru împotriva Primăriei s. Cîșlița-Prut, r-nul

Cahul și Consiliului s. Cîșlița-Prut, r-nul Cahul, intervenienți accesorii Primăria s.

Giurgiulești, r-nul Cahul și Agenția Servicii Publice cu privire la obligarea perfectării și

eliberării titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren conform actului

administrativ și identificării la fața locului a terenului cu stabilirea hotarelor acestuia și

atribuirea numărului cadastral cu înregistrarea lui ulterioară în Registrul bunurilor

imobile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7