2r-118/19 — încasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2r-118/19

Prima instanță: Jud. Bălți, sediul Central (E. Balan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (I. Grosu, A. Ciobanu, A. Garbuz)

D E C I Z I E

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Elena Cebotari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Elena Cebotari

împotriva Întreprinderii Municipale Regia „Apă-Canal-Bălți”, intervenient accesoriu

Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței cu privire la

încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva încheierii din 21 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

restituită cererea de apel declarată de Elena Cebotari,

c o n s t a t ă :

La 20 iulie 2018 Elena Cebotari a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Întreprinderii Municipale Regia „Apă-Canal-Bălți”, intervenient accesoriu Agenția

pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței cu privire încasarea

prejudiciului material și moral.

Prin hotărârea din 7 noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central acțiunea

depusă de către Elena Cebotari a fost respinsă.

La 7 noiembrie 2018, Elena Cebotari a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii

din 7 noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând admiterea

acestuia și casarea hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți nu s-a dat curs cererii

de apel depusă de către Elena Cebotari și s-a comunicat apelantei despre necesitatea

prezentării la Curtea de Apel Bălți a cererii de apel în care să fie indicată esența și

temeiurile apelului, argumentul ilegalității sau netemeiniciei hotărârii contestate,

motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și probele invocate în

susținerea acestuia și să prezinte bonul de plată a taxei de stat în mărime de 75 de lei,

fiindu-i stabilit termen până la data de 19 decembrie 2018, ora 17.00. Totodată, s-a

explicat apelantei că, în cazul în care nu va lichida neajunsurile menționate, cererea

de apel nu va fi considerată depusă și va fi restituită.

1

La data de 19 decembrie 2018 prin intermediul Oficiului poștal, reprezentantul

Elenei Cebotari, Iurcic Cebotari a depus cerere de apel motivată, prin care a solicitat

admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi

hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin încheierea din 21 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți s-a restituit cererea

de apel depusă de către Elena Cebotari împotriva hotărârii din 7 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central.

La 22 ianuarie 2019, Elena Cebotari a depus cerere de recurs împotriva încheierii

din 21 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, consideră încheierea contestată

neîntemeiată din următoarele considerente. Instanța de apel s-a expus în privința

neînlăturii neajunsului referitor la prezentarea dovezii de plată a taxei de stat, însă nu

a luat în considerare prevederile art. 85 alin.(1) și art. 16 alin.(3) din Legea

contenciosului administrativ, care stabilește scutirea de la plata taxei de stat în

acțiunile născute din raporturi de contencios administrativ, în speță litigiul fiind din

această categorie.

În drept, recurenta și-a întemeiat recursul în temeiul dispozițiilor art. 424, 425,

426, 429 din Codul de procedură civilă.

A solicitat admiterea cererii de recurs, casarea încheierii instanței de apel cu

restituirea cauzei la faza de pregătire.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la data comunicării încheierii.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat încheierea contestată la 21 decembrie 2018.

Recurenta a recepționat încheierea instanței de apel la data de 9 ianuarie 2019.

Astfel, recursul declarat la data de 22 ianuarie 2019, este în termen.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și prevederile

legale aplicabile speței, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Elena Cebotari

urmează a fi respins din motivele ce succed.

În conformitate cu prevederile art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și

a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Conform art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Verificând legalitatea încheierii din 21 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți prin

prisma argumentelor invocate în recurs și a materialelor cauzei, Colegiul ajunge la

concluzia că actul judecătoresc contestat a fost emis în concordanță cu normele de

drept procedural pertinente.

Primordial, instanța de recurs consideră oportun de a învedera că, în sensul art.

369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de apel restituie, printr-o

încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel

din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(l).

Conform art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă cererea de apel nu

întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata

taxei de stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului,

2

dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu dea curs

cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

La caz, se constată că, la data de 7 noiembrie 2018, Elena Cebotari a declarat apel

nemotivat împotriva hotărârii din 7 noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central (f.d.121), iar prin încheierea din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți nu

s-a dat curs cererii de apel și s-a comunicat apelantei despre necesitatea prezentării

cererii de apel în care să fie indicată esența și temeiurile apelului, argumentul

ilegalității sau netemeiniciei hotărârii contestate, motivele de fapt și de drept pe care

se întemeiază apelul și probele invocate în susținerea acestuia și să prezinte bonul de

plată a taxei de stat în mărime de 75 de lei, fiindu-i stabilit termen până la data de 19

decembrie 2018, ora 17.00. Totodată, s-a explicat apelantei că, în cazul în care nu va

lichida neajunsurile menționate, cererea de apel nu va fi considerată depusă și va fi

restituită (f.d.128-129).

La acest segment, Colegiul reține că, la data de 19 decembrie 2018 prin

intermediul Oficiului poștal, reprezentantul Elenei Cebotari, Iurcic Cebotari a depus

cerere de apel motivată, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea

hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare

în judecată să fie admisă integral (f.d.135-137).

Însă, la cererea de apel nu a fost anexată dovada de plată a taxei de stat.

Drept urmare, Curtea de Apel Bălți prin încheierea din 21 decembrie 2018 a

restituit cererea de apel depusă de către Elena Cebotari împotriva hotărârii din 7

noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, din motivul neîndeplinirii în

termen a indicațiilor instanței de apel (f.d.141-142).

În condițiile speței, Colegiul reține că, instanța de apel just a stabilit că, apelantei

i-a fost acordat un termen suficient pentru înlăturarea neajunsului constatat, fiindu-i

totodată explicate consecințele neîndeplinirii indicației instanței de apel menționate

prin încheierea din 4 decembrie 2018, însă apelanta în termenul stabilit, nu a înlăturat

neajunsul constatat, la caz, nu a prezentat dovada de achitare a taxei de stat în mărime

de 75 de lei.

Or, conform art. 84 din Codul de procedură civilă, se impune cu taxă de stat

fiecare cerere de chemare în judecată (inițială și reconvențională), cererea

intervenientului principal, cererea vizând pricinile cu procedură specială, cererea de

eliberare a ordonanței judecătorești, cererea de declarare a insolvabilității, cererea de

eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel,

cererea de recurs, precum și cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele

judecătorești

În conformitate cu art. 3 pct. 1 lit. j) din Legea taxei de stat nr. 1216 din 3

decembrie 1992, pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești

se achită 75% din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în

judecată sau altei cereri (plângeri).

Art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 3 decembrie 1992

prevede că, pentru cererile de chemare în judecată, privitor la litigiile cu caracter

patrimonial, taxa constituie 3% din valoarea acțiunii sau din suma încasată, dar nu

mai puțin de 150 lei și nu mai mult de 25000 de lei de la persoanele fizice și nu mai

puțin de 270 de lei și nu mai mult de 50000 de lei de la persoanele juridice. Iar,

conform art. 3 alin. (1) lit. j) din aceiași Lege, tarifele taxei de stat se stabilesc pentru

cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești, după cum urmează

75% din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată, sau

3

altei cereri (plângeri), iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial - 75% din taxa

calculată din suma contestată.

În contextul dat, se constată temeinicia încheierii contestate, or, în speță nu poate

fi reținut argumentul recurentei precum că, urma a fi scutită de la plata taxei de stat la

depunerea cererii de apel, deoarece cauza dată face parte din categoria dosarelor de

contencios administrativ.

La acest segment, instanța de recurs menționează că pretențiile înaintate și

susținute în ședințele de judecată a instanței de fond nu au fost examinate în baza

Legii contenciosului administrativ, dar țin de încasarea prejudiciului material și

moral, adică sunt cu caracter patrimonial, cauza fiind examinată în procedură civilă.

Or, în cadrul examinării cauzei în fond însuși reprezentantul reclamantei – Iurcic

Cebotari a modificat pretențiile, solicitând doar încasarea prejudiciului material și

moral.

În asemenea condiții, Colegiul conchide că, instanța de apel întemeiat a restituit

cererea de apel, având în vedere că apelanta/recurenta nu a întreprins vre-o acțiune în

vederea prezentării dispoziției de plată a taxei de stat în instanța de apel.

Concomitent se remarcă că, Elena Cebotari a beneficiat de un termen suficient

pentru a înlătura neajunsurile și urma să întreprindă toate măsurile necesare, după

cum sugerează și jurisprudența CEDO (cauza Van Harn versus Germany, nr. 7557/03

din 11 septembrie 2007), de a-și asigura drepturile sale de acces la instanță, fapt însă,

ignorat cu desăvârșire de către ultima.

La caz, sunt relevante și dispozițiile art. 56 alin. (2), (3) și 61 alin. (1) din Cod de

procedură civilă, în conformitate cu care, participanții la proces se bucură de drepturi

procesuale egale și au obligații procesuale egale, cu unele excepții stabilite de lege în

dependență de poziția pe care o ocupă în proces. Participanții la proces sunt obligați

să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este

obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligentă și să se intereseze de

soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul instanței cu

participarea lor și să respecte termenele prevăzute de lege.

În această ordine de idei, Colegiul relevă că, termenul de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței,

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte, în conformitate cu art.110 din Cod de procedură civilă, iar dreptul de a efectua

actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori

stabilit de instanța judecătorească (judecător), în conformitate cu art.113 alin.(1) din

Codul de procedură civilă.

Conform dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Cod de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil,

care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură

va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de

participantul care are interes să o invoce.

4

Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea

acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural

defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de

procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea

legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte

măsuri prevăzute de lege.

Sub acest aspect, Colegiul reține că apelanta/recurenta este ținută să suporte

consecințele nefavorabile, în situația în care aceasta urma să execute indicațiile

instanței și să înlăture în interiorul termenului acordat neajunsurile constatate,

obligație pozitivă pe care ultima nu a executat-o.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu standardele înserate în

textul art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, stabilind în jurisprudența degajată că, în situația în care

legislația procesuală permite declararea apelului împotriva hotărârii instanței de fond,

instanța superioară poate restricționa dreptul la apel doar dacă constată că apelul

respectiv nu corespunde cerințelor legale aplicabile (speța Tudor-Comerț c.

Moldovei, hotărârea din 4 noiembrie 2008, definitivă din 04 februarie 2009).

Colegiul relevă că, soluția instanței de apel privind restituirea cererii de apel este

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art.

6 § 1 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere că ține de obligația apelantului de a lua măsurile

necesare privind protejarea dreptului său de acces la instanță (Cauza Van Harn vs

Germania nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Astfel, din considerentele menționate Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

și de a menține încheierea contestată.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e

Se respinge recursul declarat de către Elena Cebotari.

Se menține încheierea din 21 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

5