3ra-53/19 — Contestarea actului administrativ

3ra-53/19 — Contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-53/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – G. Grozav

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna

D E C I Z I E

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală,

Judecătorii Ala Cobăneanu,

Tamara Chișca-Doneva,

Victor Burduh,

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”,

în cauza civilă la cererea înaintată de SRL „Farm Meat Processing” și SA

„Carmez” către SA „Apă-Canal Chișinău” cu privire la anularea actelor

administrative,

împotriva deciziei din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”, fiind menținută

hotărârea din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 11 decembrie 2017, SRL „Farm Meat Processing” și SA „Carmez” au

înaintat cerere de chemare în judecată către SA „Apă-Canal Chișinău” cu privire la

anularea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, începând cu luna mai 2017, SA

„Apă-Canal Chișinău” a adoptat față de un număr de circa 100 agenți economici

din municipiul Chișinău, o poziție ilegală, discriminatorie și anticoncurențială de

aplicare selectivă a legii la stabilirea tarifelor pentru recepționarea și preepurarea

apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți.

Astfel, în luna aprilie 2017, reclamanții au recepționat de la SA „Apă-Canal

Chișinău” notificările nr. 1200/4411 din 27 martie 2017 (SA „Carmez”) și nr.

1200/4322 și 1200/4252 din 27 martie 2017 (SRL „Farm Meat Processing”)

privind rezilierea unilaterală de către SA „Apă-Canal Chișinău” a contractelor de

recepționare și preepurare a apelor uzate cu concentrații majorare de poluanți: nr.

20-13/12231 din 30 decembrie 2010 – semnat cu SA „Carmez” și nr. 4-364-

34/57ps din 04 iulie 2013 – semnat cu SRL „Farm Meat Processing”.

Prin notificările menționate, reclamanții au fost informați că relațiile referitoare

la recepționarea de către SA „Apă-Canal Chișinău” a apelor uzate, vor fi

reglementate printr-un acord bilateral, care nu a fost semnat cu SRL „Farm Meat

1

Processing” și SA „Carmez” până în prezent, necăutând la solicitările scrise ale

acestora.

Ulterior, în iulie 2017, reclamanții au recepționat de la SA „Apă-Canal

Chișinău” notificările nr. 1200/9710 din 10 iulie 2017 și nr. 1200/9721 din 10 iulie

2017, prin care au fost informați că potrivit deciziei Consiliului de administrare al

SA „Apă-Canal Chișinău” din 12 iunie 2017, pentru agenții economici, de la care

pe parcursul anului 2017, nu s-au preluat probe de apă uzată, calculele vor fi

efectuate conform coeficientului aplicat anterior, până la prelevarea probelor noi.

Pentru agenții economici de la care s-au preluat probe pe parcursul anului 2017, se

vor aplica, până la finele anului curent, conform coeficienților expuși în tabel.

Potrivit reclamanților, actele administrative la care face trimitere SA „Apă-

Canal Chișinău” în înștiințările sale, prin care îi obligă, în mod discriminatoriu față

de alți agenți economici din municipiului Chișinău, la plata așa-numitor „tarife

diferențiate”, nu au fost puse la dispoziția lor, iar pretinsele tarife continuă să fie

estorcate.

Astfel, reclamanții au solicitat anularea actelor administrative - facturi fiscale

emise în privința SRL „Farm Meat Processing” și SA „Carmez”, după cum

urmează: AAB 4704901 din 30 iunie 2017 pentru suma de 323.502,26 lei; AAB

5811828 din 31 iulie 2017 pentru suma de 29.556,65 lei; AAB 5818330 din 30

august 2017 pentru suma de 91.415,28 lei; AAB 9102916 din 29 septembrie 2017

pentru suma de 115.381,63 lei; AAC 0418755 din 27 octombrie 2017 pentru suma

de 56.122,55 lei; AAD 3922603 din 30 noiembrie 2017 pentru suma de 104.926,51

lei;AAD 5082509 din 29 decembrie 2017 pentru suma de 102.889,10 lei; AAD

7278225 din 31 ianuarie 2018 pentru suma de 93.626,14 lei; AAD 7284856 din 28

februarie 2018 pentru suma de 85.169,02 lei; AAB 4706257 din 30 iunie 2017

pentru suma de 8.611,94 lei; AAB 5812181 din 31 iulie 2017 pentru suma de

11.393,40 lei; AAB 5820182 din 30 august 2017 pentru suma de 9.278,20 lei;

AAB 9102919 din 29 septembrie 2017 pentru suma de 8.171,46 lei; AAD 0245811

din 31 octombrie 2017 pentru suma de 10.214,83 lei; AAD 3922587 din 30

noiembrie 2017 pentru suma de 19.269,72 lei; AAD 5082482 din 29 decembrie

2017 pentru suma de 11.568,77 lei; AAD 7278218 din 31 ianuarie 2018 pentru

suma de 11.557,92 lei; AAD 7282910 din 28 februarie 2018 pentru suma de

7.961,98 lei.

Prin hotărârea din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Farm Meat Processing” și

SA „Carmez” către SA „Apă-Canal Chișinău” cu privire la anularea actelor

administrative.

S-au anulat facturile fiscale emise în privința reclamantului SRL „Farm Meat

Processing”, după cum urmează: AAB4704901 din 30 iunie 2017 pentru suma de

323.502,26 lei; AAB 5811828 din 31 iulie 2017 pentru suma de 29.556,65 lei;

AAB 5818330 din 30 august 2017 pentru suma de 91.415,28 lei; AAB 9102916

din 29 septembrie 2017 pentru suma 115.381,63 lei; AAC 0418755 din 27

octombrie 2017 pentru suma 56.122,55 lei; AAD 3922603 din 30 noiembrie 2017

pentru suma 104.926,51 lei; AAD 5082509 din 29 decembrie 2017 pentru suma

102.889,10 lei; AAD 7278225 din 31 ianuarie 2018 pentru suma de 93.626,14 lei;

AAD 7284856 din 28 februarie 2018 pentru suma de 85.169,02 lei.

2

S-au anulat facturile fiscale emise în privința reclamantului SA „Carmez”,

după cum urmează: AAB 4706257 din 30 iunie 2017 pentru suma de 8.611,94 lei;

AAB 5812181 din 31 iulie 2017 pentru suma de 11.393,40 lei; AAB 5820182 din

30 august 2017 pentru suma de 9.278,20 lei; AAB 9102919 din 29 septembrie

2017 pentru suma de 8.171,46 lei; AAD 0245811 din 31 octombrie 2017 pentru

suma de 10.214,83 lei; AAD 3922587 din 30 noiembrie 2017 pentru suma de

19.269,72 lei; AAD 5082482 din 29 decembrie 2017 pentru suma de 11.568,77 lei;

AAD 7278218 din 31 ianuarie 2018 pentru suma de 11.557,92 lei; AAD 7282910

din 28 februarie 2018 pentru suma de 7.961,98 lei.

Prin decizia din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”, fiind menținută hotărârea din 04

aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima instanță

corect a aplicat normele de drept, or, din sensul art. 22 alin. (18) din Legea nr. 303

din 13.12.2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare,

urmează că apelantul SA „Apă-Canal Chișinău” urma să aplice la caz prevederile

Legii nr. 1540-XIII din 25.02.1998 privind plata pentru poluarea mediului, întrucât

contractele nr. 20-13/12231 din 30 decembrie 2010 - semnat cu SA „Carmez” și nr.

4-364-34/57ps din 04 iulie 2013 - semnat cu SRL „Farm Meat Processing”, nu

prevedeau formula și metodologia de calcul a tarifelor diferențiate, iar serviciul

menționat în facturile fiscale contestate, în baza căruia se percepe tariful

diferențiat, în fapt, nu este prestat de către SA „Apă-Canal Chișinău”.

La 15 noiembrie 2018, SA „Apă-Canal Chișinău” a contestat cu recurs decizia

din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu

pronunțarea unei decizii prin care să fie respinsă integral cererea de chemare în

judecată.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Potrivit recurentului, instanțele inferioare au aplicat eronat

prevederile cu privire la coparticiparea procesuală, nu s-au expus asupra

argumentului cu privire la nerespectarea procedurii prealabile de către reclamanți,

potrivit Legii contenciosului administrativ, precum și asupra faptului recunoașterii

datoriei de către reclamanți prin achitarea acesteia.

La 08 decembrie 2018, SRL „Farm Meat Processing” și SA „Carmez” au

depus referință la cererea de recurs, solicitând considerarea acesteia ca fiind

inadmisibilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

3

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

12 septembrie 2018, fiind expediată participanților la proces la 08 octombrie 2018

(f.d. 83, vol. II), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să

demonstreze momentul recepționării acesteia de către participanții la proces.

Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 12

septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 15 noiembrie 2018,

în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră

declarat în termen.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2019 a Completului Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de SA

„Apă-Canal Chișinău” a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” și va casa decizia instanței de apel, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată, dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în urma

examinării recursului, instanța de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării

acesteia pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Instanța de recurs constată că, SRL „Farm Meat Processing” și SA „Carmez”

au înaintat o cerere de chemare în judecată către SA „Apă-Canal Chișinău” cu

privire la anularea actelor administrative.

Fiind învestită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a admis integral

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți. Prin decizia din 12

septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de SA

„Apă-Canal Chișinău”, fiind menținută hotărârea din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

Examinând materialele cauzei, Colegiul constată că instanța de apel a examinat

cererea de apel superficial, fără să dea o apreciere tuturor argumentelor invocate de

către participanții la proces și circumstanțelor cauzei, precum și probelor anexate la

materialele cauzei, care sunt importante pentru soluționarea justă a litigiului, iar

concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, decizia fiind

motivată insuficient.

4

În contextul prevederilor art. 373 din Codul de procedură civilă, instanța de

apel era obligată în limitele apelului să verifice circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost

stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, să aprecieze probele

din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

Colegiul precizează că soluția adoptată de către instanța de apel este

nemotivată, deoarece din textul acesteia nu se reliefează o motivare amplă asupra

tuturor argumentelor expuse de către participanții la proces în prezenta acțiune,

precum și nu sunt apreciate toate probele importante pentru soluționarea cauzei.

Or, în conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședință de judecată.

Astfel, prin decizia din 12 septembrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a ajuns la

concluzia netemeiniciei cererii de apel formulate de SA „Apă-Canal Chișinău”, dar

nu a argumentat cu suficientă claritate etiologia acestei concluzii. Reieșind din cele

expuse, Colegiul lărgit atrage atenția asupra faptului că instanța de apel, de fapt, nu

a dat răspuns la toate argumentele formulate în cererea de apel, ci a denaturat

natura juridică a speței, evitând să se expună asupra cerințelor formulate.

Cu referire la acest aspect, instanța de apel urma să verifice în ce măsură

litigiul a fost examinat de către prima instanță, dacă aceasta a dat o apreciere

corespunzătoare tuturor circumstanțelor și probelor invocate în acest sens, să se

expună asupra argumentului cu privire la respectarea/nerespectarea de către

reclamanți a procedurii prealabile conform prevederilor Legii contenciosului

administrativ. Suplimentar, a rămas fără examinare și argumentul SA „Apă-Canal

Chișinău” cu privire la recunoașterea datoriei reclamanților prin achitarea facturilor

eliberate pentru serviciile prestate de către recurentă, dar și necontestarea actelor ce

au stat la baza calculelor tarifului pentru serviciul prestat.

De asemenea, recurenta a invocat și aplicarea eronată de către instanța de apel

a prevederilor Legii nr. 1540/1998 privind plata pentru poluarea mediului, obiectul

căreia îl constituie relațiile care apar în legătură cu punerea în circulație pe

teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează

poluarea mediului, emisiile (deversările) de poluanți în mediu și depozitarea

deșeurilor de producție, inaplicabilă, de altfel, în cazul serviciului public de

canalizare.

Mai mult, instanța de apel a menținut hotărârea din 04 aprilie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, care a reținut la baza soluției sale Hotărârea

Consiliului Concurenței nr. CCE-34-11/45 din 12 iulie 2012, potrivit căreia SA

„Apă-Canal Chișinău” i-a fost aplicată o amendă pentru încălcarea prevederilor art.

11 alin. (1) și (2) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, prin impunerea

tarifului diferențiat pentru serviciul de recepționare în sistemul de canalizare a

apelor uzate SRL „Ivaro”. Cu referire la acest aspect, este de menționat faptul că

prin prisma prevederilor art. 123 alin. (5) din Codul de procedură civilă, faptele

constatate printr-un act al autorității publice nu au până la judecată putere pentru

instanță și pot fi contestate în condițiile Codului de procedură civilă, iar actul

Consiliului Concurenței, menționat supra, nu poate fi reținut la caz, dat fiind faptul

5

că se referă la o situație distinctă celei din speță, iar agentul economic vizat are un

alt fel de gen de activitate.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel incorect a constatat și

elucidat circumstanțele cauzei și probele prezentate în acest sens, limitându-se doar

la aspectele constatate de către prima instanță și încadrând litigiul existent în

norme inaplicabile speței.

Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a

hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile

formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces

echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în

hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de

către părți întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania,

hotărîrea din 21 ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și

expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță,

lipsește. Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată,

justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să

adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac

împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol

dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și

concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în care

instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai

importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști

dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o

încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).

Ca urmare, instanța de recurs este în imposibilitate de a da o apreciere corectă

și justă cazului supus judecării în condițiile când instanța de apel și prima instanță

nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor prezentate de către participanții la

proces și au omis să se expună asupra argumentelor și cerințelor formulate, oferind

în decizie explicații neclare și contradictorii, instanța de recurs este în

imposibilitate de a verifica corectitudinea aplicării de către instanța de apel a

cadrului legal.

Or, potrivit art. 130 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din

dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel urma să constate și

6

elucideze pe deplin circumstanțele cauzei și probele prezentate în cest sens, să le

examineze și să le dea o apreciere în cumul, reflectând în decizie motivele

concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și

argumentarea preferinței unor probe față de celelalte, așa cum prevede alin. (4) al

art. 130 din Codul de procedură civilă, cu respectarea principiului

contradictorialității.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o

eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite

prezenta cauză civilă spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând pricina, să

emită o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate circumstanțele reale și

esențiale ale pricinii. De asemenea, instanța urmează să indice cu suficientă

claritate motivele pentru care acceptă sau respinge probele prezentate de către

participanții la proces, dându-le o apreciere corespunzătoare, precum și să se

expună asupra tuturor argumentelor și cerințelor formulate de către toți

participanții la proces.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din

Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”.

Se casează decizia din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Farm Meat Processing” și

SA „Carmez” către SA „Apă-Canal Chișinău” cu privire la anularea actelor

administrative, și se remite pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Oleg Sternioală,

Judecătorii Ala Cobăneanu,

Tamara Chișca-Doneva,

Victor Burduh,

Svetlana Filincova

7