3ra-1146/19 — contestarea actelor administrative

3ra-1146/19 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1146/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

11 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Societatea pe

acțiuni „Apă-Canal Chișinău”,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Societatea cu răspundere limitată „Iurs” împotriva Societății pe acțiuni

„Apă-Canal Chișinău” cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău”,

constată:

La data de 21 decembrie 2017 SRL „Iurs” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Apă-Canal Chișinău” cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la începutul lunii octombrie

2017 a recepționat factura fiscală seria AAB nr. 9102042 din 29 septembrie 2017,

în baza căreia urma să achite suma de 2305,49 de lei, pentru presupusa preepurare a

apei uzate cu concentrații majorate de poluanți față de CMA evacuate de la

întreprindere.

A menționat că, în anexa nr. 1 la factură fiscală enunțată s-a făcut trimitere la

tarifele diferențiate, conform calculului nr. 1105 din 25 august 2017.

A susținut că, pct. 69 alin. (5) din Regulamentul-Cadru privind recepționarea

apelor uzate, eliberarea condițiilor tehnice și autorizațiilor de deversare a apelor

uzate în sistemul de canalizare al localităților prevede că, rezultatele analizei

indicatorilor de calitate, obținute dintr-o probă unitară și folosite la calculele

sancțiunilor economice, sunt valabile pentru luna în care au fost prelevate probele,

iar în cazul prelevării a mai multor probe în aceeași lună – valabilitatea analizelor

pentru sancțiuni este determinată de timpul dintre două prelevări adiacente.

A afirmat că, factura fiscală seria AAB nr. 9102042 din 29 septembrie 2017 a

fost emisă în baza prelevării de ape reziduale efectuate la data de 25 august 2017,

1

astfel, fiind încălcate prevederile legale enunțate.

A relevat că, prelevarea apelor reziduale din 25 august 2017 a stat la baza

emiterii facturii fiscale seria AAB nr. 5820179 din 30 august 2017.

A declarat că, la data de 20 noiembrie 2017 a depus la organul emitent cererea

cu nr. 23, prin care a solicitat anularea facturii fiscale seria AAB nr. 9102042 din 29

septembrie 2017, însă până la data depunerii prezentei cereri nu a primit nici un

răspuns.

A considerat că, pârâtul a emis o factură fiscală ilegală, care urmează a fi

anulată.

A solicitat anularea facturii fiscale seria AAB nr. 9102042 din 29 septembrie

2017.

La data de 07 februarie 2018 SRL „Iurs” a mai depus o cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Apă-Canal Chișinău” cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la începutul lunii decembrie

2017 a recepționat factura fiscală seria AAD nr. 3922683 din 30 noiembrie 2017, în

baza căreia urma să achite suma de 3552,06 lei, pentru presupusa preepurare a apei

uzate cu concentrații majorate de poluanți față de CMA evacuate de la întreprindere.

A menționat că, în anexa nr. 1 la factură fiscală enunțată s-a făcut trimitere la

tarifele diferențiate, conform calculului nr. 1105 din 25 august 2017.

A susținut că, pct. 69 alin. (5) din Regulamentul-Cadru privind recepționarea

apelor uzate, eliberarea condițiilor tehnice și autorizațiilor de deversare a apelor

uzate în sistemul de canalizare al localităților prevede că, rezultatele analizei

indicatorilor de calitate, obținute dintr-o probă unitară și folosite la calculele

sancțiunilor economice, sunt valabile pentru luna în care au fost prelevate probele,

iar în cazul prelevării a mai multor probe în aceeași lună – valabilitatea analizelor

pentru sancțiuni este determinată de timpul dintre două prelevări adiacente.

A afirmat că, factura fiscală seria AAD nr. 3922683 din 30 noiembrie 2017 a

fost emisă în baza prelevării de ape reziduale efectuate la data de 25 august 2017,

astfel, fiind încălcate prevederile legale enunțate.

A declarat că, la data de 22 decembrie 2017 a depus la organul emitent cererea

cu nr. 28, prin care a solicitat anularea facturii fiscale seria AAD nr. 3922683 din 30

noiembrie 2017, iar la data de 17 ianuarie 2018 a primit răspunsul pârâtului

nr.1200/406 din 12 ianuarie 2018.

A considerat că, pârâtul a emis o factură fiscală ilegală, care urmează a fi

anulată.

A solicitat anularea facturii fiscale seria AAD nr. 3922683 din 30 noiembrie

2017.

Prin încheierea din 07 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani au

fost conexate cauzele de contencios administrativ la cererile de chemare în judecată

enunțate.

Prin hotărârea din 21 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

acțiunea depusă de către SRL „Iurs” a fost admisă și au fost anulate facturile fiscale

seria AAB nr. 9102042 din 29 septembrie 2017 în sumă de 2305,49 de lei și seria

AAD nr. 3922683 din 30 noiembrie 2017 în sumă de 3552,06 lei, emise de către SA

2

„Apă-Canal Chișinău”, pentru serviciile de canalizare.

Prin decizia din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău”.

Instanța de apel, făcând trimitere la pct. 10.5, 10.9 - 10.11 din Regulamentul

de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare

din mun. Chișinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 5/4 din

25 martie 2008 și pct. 69 alin. (1), (2) și (5) din Regulamentul-Cadru privind

recepționarea apelor uzate, eliberarea condițiilor tehnice și autorizațiilor de

deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare al localităților, aprobat prin ordinul

Departamentului Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului nr. 40 din 18 februarie

2005, a reținut că, dreptul apelantului de a calcula valoarea apelor uzate la tarife

diferențiate, respectiv, de a înainta beneficiarului spre plată cheltuielile pentru

preepurarea apelor uzate survine în cazul depistării, în ordinea stabilită de cadrul

normativ și contract, a depășirii nivelurilor maxim admisibile a concentrațiilor

impurităților în apa evacuată, astfel încât nerespectarea procedurii de prelevare a

probelor duce la nulitatea actelor ulterior întocmite în baza acestora.

Totodată, instanța de apel a reținut că, în speță, însă, contrar normelor de drept

enunțate, la emiterea facturilor fiscale din 29 septembrie 2017 și 30 noiembrie 2017,

SA „Apă-Canal Chișinău” s-a condus de rezultatele analizei indicatorilor de calitate

obținute din proba prelevată la data de 25 august 2017, deși aceste rezultate nu mai

erau valabile.

În aceste împrejurări, instanța de apel a considerat că, prima instanță just a

concluzionat că, facturile fiscale enunțate au fost emise cu încălcarea prevederilor

legale și a dispus anularea acestora.

La data de 19 iulie 2019 SA „Apă-Canal Chișinău” a depus recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și emiterea unei noi decizii cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și, anume,

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a aplicat legea care nu trebuia să fie

aplicată.

A menționat că, instanța de apel a aplicat Regulamentul de organizare și

funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare din mun.Chișinău,

aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 5/4 din 25 martie 2008.

A susținut că, instanța de apel a aplicat normele ordinului Departamentului

Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului nr. 40 din 02 februarie 2005 cu privire la

aprobarea Regulamentului-Cadru, care sunt norme caduce și nu mai pot fi aplicate,

deoarece sunt legi, regulamente, hotărâri de Guvern, care prevăd noile metode de

prelevare a probelor din căminul de control și aplicarea coeficienților concentrațiilor

maxim – admisibile.

A afirmat că, instanța de apel nu a aplicat Legea nr. 303 din 13 decembrie

2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, Hotărârea

Guvernului RM nr. 950 din 25 noiembrie 2013 pentru aprobarea Regulamentului

privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemul de

canalizare și/sau în corpuri de apă pentru localitățile urbane și rurale și Regulamentul

3

cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, aprobat prin

Hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 271/2015 din

16 decembrie 2015.

A relevat că, instanța de apel nu a ținut cont de pct. 19 lit. b) din contractul

de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 05 iunie 2019, dar din

materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul când a fost notificată recurentului,

respectiv, recursul depus de către SA „Apă-Canal Chișinău”, la data de 19 iulie 2019,

este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

4

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul depus de către SA „Apă-Canal Chișinău”

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

5

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să

fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul depus de

către SA „Apă-Canal Chișinău”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara recursul depus de către SA „Apă-Canal Chișinău” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ

și art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Societatea pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6