3ra-883/20 — anularea facturilor fiscale

3ra-883/20 — anularea facturilor fiscale (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-883/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: O. Țurcanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, A. Malîi, A. Minciuna)

Î N C H E I E R E

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului deсlarat de Societatea pe Acțiunii „Apă-

Canal Chișinău”,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Iurs” împotriva Societății pe Acțiuni „Apă Canal

Chișinău” cu privire la anularea facturii,

împotriva deciziei din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiunii „Apă Canal Chișinău” și s-a menținut

hotărârea din 13 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 10 ianuarie 2019, SRL „Iurs” a depus cerere de chemare în judecată împotriva

SA „Apă Canal Chișinău cu privire la anularea facturii fiscale nr. AAF 3148863 din

31 octombrie 2018.

În motivarea acțiunii reclamanta SRL „Iurs” a indicat că la începutul lunii iunie

2018 a recepționat factura fiscală nr. AAE 2815283 din 31 mai 2018, în baza căreia

urma să achite suma de 2533, 36 lei pentru presupusa preepurare a apei uzate cu

concentrații majorate de poluanți față de CMA evacuate de la întreprindere. În anexa

nr. 1 la factura nominalizată s-a făcut trimitere la tarifele diferențiate, conform calcului

nr. 1223 din 24 septembrie 2018.

Reclamanta a relatat că nu este de acord cu factura menționată și că aceasta

urmează a fi anulată din motiv că la data de 24 septembrie 2018 reprezentantul SA

Apă-Canal Chișinău a contactat reprezentantul SRL „Iurs”, informîndu-l că urmează

1

să se prezinte pentru a asista la prelevarea probelor de apă uzată, ce se scurge din localul

reclamantei. După prelevare, în aceiași zi a fost emis raportul nr. 4462, iar la începutul

lunii octombrie 2018 de către SRL „Iurs” a fost recepționată factura fiscală nr.

AAF 1229831 din 29 septembrie 2018, în baza căreia ar urma să achite 3820, 14 lei

pentru presupusa preepurare a apei uzate cu concentrații majorate de poluanți față de

CMA evacuate de la întreprinderea SRL „Iurs”.

Reclamanta nefiind de acord cu factura nr. AAF 1229831, la data de

29 septembrie 2018, a contestat-o, în instanța de judecată. Conform art. 69, alin. 5) al

Regulamentului-Cadru privind recepționarea apelor uzate, eliberarea condițiilor

tehnice și autorizațiilor de deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare al

localităților prevede că: rezultatele analizei indicatorilor de calitate, obținute dintr-o

probă unitară și folosite la calculele sancțiunilor economice, sânt valabile pentru luna

în care au fost prelevate probele, iar în cazul prelevării a mai multor probe în aceeași

lună - valabilitatea analizelor pentru sancțiuni este determinată de timpul dintre două

prelevări adiacente.

Totodată, reclamanta a invocat că Regulamentul de organizare și funcționare a

serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare din mun. Chișinău, aprobat

prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 5/4 din 25 martie 2008 și anume art.

10.9, prevede că rezultatele analizei indicatorilor fizico-chimici, obținute la o probă

momentană și utilizate la calculul tarifelor diferențiate, amenzilor, în caz de depășire a

CMA sau plăților serviciilor de preepurare, sunt valabile pentru volumul integral al

apelor uzate deversate în sistemul de canalizare, pentru luna în care au fost prelevate

probele, iar în cazul prelevării a mai multor probe în aceeași lună, valabilitatea

rezultatelor analizelor pentru aplicarea tarifelor diferențiate sau a amenzilor pentru

depășirea CMA este determinată de durata de timp dintre două prelevări consecutive,

dacă contractul privind recepționarea și epurarea apelor uzate cu concentrații majorate

de poluanți nu prevede altă modalitate.

Reclamanta a susținut că factura nr. AAF 3148863 din 31 octombrie 2018 este

emisă în baza prelevării de ape reziduale efectuate la data de 24 septembrie 2018, astfel

fiind încălcate prevederile normelor nominalizate. Totodată, indică că alin. 3 al art. 4

al Legii cu privire la petiționare prevede că petiționarul, care nu este satisfăcut de

răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit un răspuns în termenul stabilit de

lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă.

Reclamanta a mai relatat că la data de 14 noiembrie 2018 s-a adresat cu cererea

nr. 25, către organul emitent al facturii fiscale nr. AAF 3148863 din 31 octombrie 2018,

privind anularea facturii, iar prin răspunsul nr.1200/18073 din 13 decembrie 2018 SA

Apă-Canal Chișinău a refuzat să anuleze factura nominalizată, menționând că este

întocmită conform normelor legale. Astfel, reclamanta consideră că SA Apă-Canal

Chișinău a emis o factură ilegală care urmează a fi anulată.

Reclamanta SRL „Iurs” a solicitat admiterea acțiunii, anularea facturii fiscale nr.

AAF 3148863 din 31 octombrie 2018, emisă de SA „Apă-Canal Chișinău”.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea în ordinea contenciosului administrativ declarată de SRL „Iurs”

împotriva SA „Apă Canal Chișinău” cu privire la anularea facturii, s-a anulat factura

fiscală nr. AAF 3148863 din 31 octombrie 2018, emisă în privința SRL „Iurs” de către

2

SA Apă-Canal Chișinău.

Prin decizia din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Societatea pe Acțiunii „Apă Canal Chișinău” și s-a menținut hotărârea din

13 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios

administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Iurs” împotriva Societății pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” cu privire la

anularea facturii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la data de 24 septembrie 2018

reprezentantul SA „Apă-Canal Chișinău” a contactat reprezentantul SRL „Iurs”,

informându-l că urmează să se prezinte pentru a asista la prelevarea probelor de apă

uzată, ce se scurge din localul reclamantei. Ulterior, a fost emis raportul nr. 4462, iar

la începutul lunii octombrie 2018 de către SRL „Iurs” a fost recepționată factura fiscală

nr. AAF 1229831 din 29 septembrie 2018, cu care nu este de acord, contestând-o cu

prezenta acțiune, în instanța de judecată.

Instanța de apel a mai constatat că probele analizate au fost prelevate la data de

24 septembrie 2018, fapt ce se deduce din anexa nr.1 la factura fiscală AAF 3148863

din 31 octombrie 2018. La caz, deși calculul coeficientului la tarif pentru aplicarea

tarifului diferențiat pentru depășirea concentrațiilor maxime admise în apele uzate s-a

efectuat la 24 septembrie 2018, în baza codului probei nr. 1223 (numărul de înregistrare

a probei) din 24 septembrie 2018, tariful diferențiat pentru depășirea concentrațiilor

maxime admise în apele uzate în sumă de 2788, 03 de lei a fost inclus de SA „Apă-

Canal Chișinău” în factura fiscală seria nr. AAF 3148863, la 31 octombrie 2018.

În conformitate cu prevederile pct. 69 din Regulamentul-cadru privind

recepționarea apelor uzate, eliberarea condițiilor tehnice și autorizațiilor de deservire a

apelor uzate în sistemul de canalizare al localităților, aprobat prin Ordinul

Departamentului Construcții și Dezvoltare al Teritoriului al Republicii Moldova, nr.

40 din 18 februarie 2005, prelevarea probelor de apă uzată se efectuează în orice timp

al zilei și nopții prin prelevarea unei singure probe, și în care indicatorii de calitate din

proba dată nu trebuie să depășească valorile limită indicate în acordul de racordare;

prelevarea probelor se efectuează în prezența personalului responsabil al agentului

economic. În caz de refuz al prezenței personalului responsabil, de stânjenirea

accesului liber pe teritoriul agentului economic sau în caz de refuz de semnare al actului

de prelevare a probelor, reprezentantul întreprinderii SA „Apă-Canal Chișinău”

întocmește un act unilateral care servește drept bază pentru penalizarea agentului

economic; indicatorii de calitate a apelor uzate se determină în laboratorul specializat

al întreprinderii „Apă-Canal” sau în orice laborator specializat autorizat, cu

înregistrarea rezultatelor controlului în registre speciale, care sînt păstrate cel puțin 5

ani. Analizele chimice și sanitaro- biologice se efectuează conform standardelor în

vigoare cu utilizarea metodelor acordate cu organele de protecție a mediului și

supraveghere sanitaro-epidemiologică; în caz de neconcordanță a rezultatelor

analizelor înfăptuite, e posibilă executarea repetată a lor de către laboratorul „Apă-

Canal” în prezența reprezentantului agentului economic; rezultatele analizei

indicatorilor de calitate, obținute dintr-o probă unitară și folosite la calculele

sancțiunilor economice, sînt valabile pentru luna în care au fost prelevate probele, iar

în cazul prelevării a mai multor probe în aceeași lună - valabilitatea analizelor pentru

3

sancțiuni este determinată de timpul dintre două prelevări adiacente.

Conform prevederilor pct. 10.9 din Regulamentul de organizare și funcționare a

serviciilor publice de alimentare cu аpă și de canalizare din municipiul Chișinău,

aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 5/4 din 25 martie 2008,

rezultatele analizei indicatorilor fizico-chimici, obținute la o probă momentană și

utilizate la calculul tarifelor diferențiate, amenzilor, în caz de depășire a CMA sau

plăților serviciilor de preepurare, sunt valabile pentru volumul integral al apelor uzate

deversate în sistemul de canalizare, pentru luna în care au fost prelevate probele, iar în

cazul prelevării a mai multor probe în aceeași lună, valabilitatea rezultatelor analizelor

pentru aplicarea tarifelor diferențiate sau a amenzilor pentru depășirea CMA este

determinată de durata de timp dintre două prelevări consecutive, dacă contractul

privind recepționarea și epurarea apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți nu

prevede altă modalitate.

Conform pct. 10.10 din Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor

publice de alimentare cu арă și de canalizare din municipiul Chișinău, aprobat prin

decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 5/4 din 25 martie 2008, consumatorul este

obligat să participe la prelevarea probelor de control al apelor uzate, efectuate de

furnizor, pentru care se întocmește un proces-verbal semnat de reprezentanții

furnizorului și consumatorului, iar în cazul refuzului acestuia din urmă de a semna

procesul-verbal, se va semna unilateral, cu indicarea acestui fapt. În cazul în care a fost

depistată depășirea CMA, rezultatele analizelor de laborator vor fi utilizate la calculul

tarifelor diferențiate sau amenzilor, conform Regulamentului.

Ca urmare, instanța de apel a reținut că instanța de fond întemeiat a conchis asupra

faptului că coeficientul tarifar pentru aplicarea tarifului diferențiat pentru depășirea

concentrațiilor maxime admise în apele uzate, în mărime de 2788,03 lei, a fost calculat

cu încălcarea normelor legale prevăzute de art. 69 alin. (5) din Regulamentul-cadru

privind recepționarea apelor uzate, eliberarea condițiilor tehnice și autorizațiilor de

deservire a apelor uzate în sistemul de canalizare al localităților și pct.10.9 din

Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și

de canalizare din municipiul Chișinău, care prevăd expres faptul că, probele prelevate

sunt valabile doar pentru luna în care au fost prelevate.

Instanța de apel a respins argumentele apelantului privind legalitatea facturii

întocmite, ori la caz cu certitudine s-a constatat încălcarea normelor legale enunțate

mai sus. Argumentele apelantului cu referire la ordinul nr. 20 din 17 martie 2017

privind monitorizarea calității apelor uzate, evacuate de către agenții economici în

sistemul public de canalizare, prin care s-a stabilit modul și frecvența monitorizării, nu

poate fi reținut de către instanța de apel, deoarece Regulamentul de organizare și

funcționare a serviciilor publice de alimentare cu арă și de canalizare din municipiul

Chișinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 5/4 din 25 martie

2008, cât și Regulamentul-cadru privind recepționarea apelor uzate, eliberarea

condițiilor tehnice și autorizațiilor de deservire a apelor uzate în sistemul de canalizare

al localităților, aprobat prin Ordinul Departamentului Construcții și Dezvoltare al

Teritoriului al RM, nr.40 din 18 februarie 2005, au forță juridică superioară ordinului

nr. 20 din 17 martie 2017, care este un act intern, emis exclusiv de apelant.

4

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

29 iulie 2020, SA „Apă-Canal Chișinău” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea

unei noi decizii de respingere a acțiunii depuse de SRL „Iurs”.

Recurenta SA „Apă-Canal Chișinău”, în motivarea recursului a invocat că la

examinarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei în fond, concluziile instanței de apel sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei, precum și faptul că normele de drept material și

procedural au fost aplicate eronat deoarece instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată.

Recurenta SA „Apă-Canal Chișinău” a specificat că instanța de apel nu a aplicat

prevederile pct. 11, 12 al Hotărârii de Guvern al Republicii Moldova nr. 950 din

25 noiembrie 2013, pentru aprobarea Regulamentului privind cerințele de colectare,

epurare și deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare și/sau în corpuri de apă

pentru localitățile urbane și rurale care prevede că în situația în care apele industriale

uzate sînt evacuate direct în rețeaua de canalizare, se interzice descărcarea de substanțe

periculoase și prioritar periculoase, prevăzute în: normativele de evacuare (CMA):

anexa nr. 1 la prezentul Regulament. Cantitatea de substanțe poluante în apele uzate

evacuate în sistemele publice de canalizare nu trebuie să depășească normativele

stabilite în Anexa nr. 1, care prevede că indicatorii de calitate ai apelor menajere uzate

evacuate în rețelele de canalizare ale localităților la Regulamentului nominalizat

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25 noiembrie 2013.

Recurenta a relatat că evacuarea apelor uzate în rețelele de canalizare ale

localităților este permisă numai dacă prin aceasta: nu se aduc prejudicii igienei și

sănătății publice sau personalului care exploatează sistemul de canalizare și stațiile de

epurare, nu se diminuează prin depuneri capacitatea de transport a

conductelor/canalelor colectoare, nu se degradează construcțiile și instalațiile rețelelor

de canalizare, ale stațiilor de epurare și ale echipamentelor asociate acestora, nu sunt

perturbate procesele de epurare din stațiile de epurare, procesele de tratare a

nămolurilor sau nu se diminuează capacitatea de prelucrare a acestora, nu se creează

pericol de explozie, nu se afectează calitatea apelor uzate din sistemul public de

canalizare.

Recurenta SA „Apă-Canal Chișinău” a relatat că instanța de apel a ignorat

prevederile pct. 65 lit. j) și v) al Hotărârii ANRE nr. 271 din 16 decembrie 2015, cu

privire la Regulamentului cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și de

canalizare, care prevede că consumatorul este obligat să nu evacueze spre deversare în

sistemul public de canalizare substanțe interzise de actele normative în vigoare și care

pot avaria rețeaua publică de canalizare sau pot afecta funcționarea instalațiilor de

epurare a apelor uzate și să nu admită deversarea apelor uzate cu concentrația

poluanților care depășește concentrația maxim admisibilă a poluanților în apele uzate.

Totodată, consumatorul este obligat să respecte condițiile de deversare a apelor uzate

să nu evacueze în sistemul public de canalizare a substanțelor interzise spre deversare

și care pot provoca avarii ale rețelelor sau pot afecta funcționarea instalațiilor de

epurare (consumatorul non-casnic).

Recurenta a indicat că instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 22 alin. (18) al

5

Legii nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de

canalizare care prevede că în cazul în care volumul substanțelor în suspensie, consumul

biochimic de oxigen pentru 5 zile (CBO 5). precum și alți indicatori depășesc

normativele aprobate în modul stabilit de legislația în vigoare, se aplică tarife

diferențiale, calculate proporțional cu indicii normativelor indicate, conform

condițiilor contractuale, iar în lipsa acestor clauze în contractul obligatoriu - conform

modalității stabilite prin Legea nr. 1540-XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru

poluarea mediului și prin alte acte legislative în vigoare. În obligația operatorului este

pusă sarcina de a evacua în receptorii naturali ape uzate epurate și de a depozita

nămoluri provenite de la stațiile de epurare numai în condițiile de calitate/eantitate.

prevăzute de reglementările în vigoare din domeniul protecției apei și mediului, astfel

încât să fie garantată în baza actelor normative.

La 11 august 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa SRL „Iurs”

copia recursului declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” împotriva deciziei din

17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 142).

Completul specializat relevă că intimata SRL „Iurs” a recepționat copia recursului

expediat de SA „Apă-Canal Chișinău”, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la

materialele cauzei (f.d. 152).

Însă, intimata SRL „Iurs” nu și-a valorificat dreptul de a depune referință la

recursul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” împotriva deciziei din 17 iunie 2020 a

Curții de Apel Chișinău.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul relevă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la

17 iunie 2020. Totodată, decizia recurată a fost notificată recurentei SA „Apă-Canal

Chișinău”, la data de 29 iunie 2020, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat

la materialele cauzei. (f.d. 127)

În aceste circumstanțe recursul depus de SA „Apă-Canal Chișinău” la 29 iulie

2020, se consideră a fi depus în termen. (f.d. 129-136)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

6

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

7

conchide că recursul depus de SA „Apă-Canal Chișinău” este inadmisibil.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea pe Acțiunii „Apă-Canal Chișinău” se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

8