3ra-719/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-719/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. D. Tricolici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, M. Samatiuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

6 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Societatea pe Acțiuni „Apă

Canal Chișinău”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Iurs” împotriva Societății pe Acțiuni „Apă

Canal Chișinău” cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” și a fost

menținută hotărârea din 23 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 4 octombrie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Iurs” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la sfârșitul lunii iulie 2018 a

recepționat factura fiscală nr. AAE 5426976 din 29 iunie 2018, în baza căreia urma să

achite suma de 2 895, 26 de lei pentru presupusa preepurare a apei uzate cu

concentrații majorate de poluanți față de CMA evacuate de la întreprindere. În anexa

nr. 1 din factură, se face referire la tarifele diferențiate conform calculului din 25

august 2017.

A menționat că, la data de 25 august 2017 reprezentantul Societății pe Acțiuni

„Apă Canal Chișinău” a contactat reprezentantul Societății cu Răspundere Limitată

„Iurs”, informându-l că urmează să se prezinte, astfel că, după prelevare, în aceeași zi a

fost întocmit procesul-verbal nr. 3.

Reclamanta făcând referire la prevederile art. 69 alin. (5) din Regulamentul – cadru

privind recepționarea apelor uzate, eliberarea condițiilor tehnice și autorizațiilor de

deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare al localităților și la dispozițiile art.

10.9 din Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare

1

cu apă și de canalizare din mun. Chișinău, aprobat prin Decizia Consiliului municipal

Chișinău nr. 5/4 din 25 martie 2018, a explicat că, la emiterea facturii fiscale nr. AAE

5426976 din 29 iunie 2018 au fost încălcate normele legale enunțate, astfel încât a fost

luată la bază prelevarea de ape reziduale efectuate la 25 august 2017.

În continuare, a comunicat că la data de 22 august 2018 s-a adresat cu cererea nr.

17 către organul emitent în vederea anulării facturii din 29 iunie 2018, însă prin

răspunsul nr. 1200/11822 din 6 septembrie 2018 Societatea pe Acțiuni „Apă Canal

Chișinău” a refuzat solicitarea, invocând că factura fiscală a fost întocmită conform

prevederilor legale.

Reclamanta a solicitat anularea facturii nr. AAE 5426976 din 29 iunie 2018.

Prin hotărârea din 23 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Iurs”. A fost

anulată factura fiscală nr. AAE 5426976 din 29 iunie 2018 înaintată spre achitare

Societății cu Răspundere Limitată „Iurs” pentru depășirea normativelor CMA a

substanțelor poluante în apele uzate, ca fiind ilegală.

Prin decizia din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Societatea pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” și a fost menținută

hotărârea din 23 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a decide astfel instanțele ierarhic inferioare au reținut că, în speță

coeficientul tarifar pentru aplicarea tarifului diferențiat pentru depășirea

concentrațiilor maxime admise în apele uzate, în mărime de 2 895, 26 de lei a fost

calculat cu încălcarea normelor legale prevăzute de art. 69 alin. (5) din ordinul nr. 40

din 2 februarie 2005 cu privire la aprobarea Regulamentului – cadru privind

recepționarea apelor uzate, eliberarea condițiilor tehnice și autorizațiilor de deversare a

apelor uzate în sistemul de canalizare al localităților și pct. 10.9 din Regulamentul de

organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare din

municipiul Chișinău, care prevăd în mod imperativ că probele prelevate sunt valabile

doar pentru luna în care au fost prelevate.

Prin urmare, instanțele au conchis că Societatea pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău”

a emis factura fiscală nr. AAE 5426976 din 29 iunie 2018 cu încălcarea legii. Or,

aceasta reflectă obligația de plată a tarifului diferențiat pentru depășirea concentrațiilor

maxime admise în apele uzate, în mărime de 2 895, 26 de lei, calculat în baza probelor

care nu mai erau valabile la data calculării.

La data de 25 aprilie 2019, Societatea pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” a depus

recurs împotriva deciziei din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele de judecată au aplicat prevederile

Ordinului Departamentului Construcții și Dezvoltarea Teritoriului al Republicii

Moldova nr. 40 din 2 februarie 2005 cu privire la aprobarea Regulamentului – cadru,

care este o normă caducă și nu mai poate fi aplicată, deoarece sunt Legi, Regulamente,

Hotărâri de Guvern care prevăd noile metode de prelevare a probelor din căminul de

control și aplicarea coeficienților concentrațiilor maxim-admisibile.

A menționat că, instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat dispozițiile Hotărârii de

Guvern nr. 950 din 25 noiembrie 2013 pentru aprobarea Regulamentului privind

cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare

și/sau în corpuri de apă pentru localitățile urbane și rurale, a Regulamentului cu privire

2

la serviciul public de alimentare cu apă și canalizare (Anexă la Hotărârea Consiliului

de Administrare al ANRE nr. 271/2015 din 16 decembrie 2015), a Legii nr. 303 din 13

decembrie 2013, precum și a contractului de delegare a gestiunii serviciului public de

alimentare cu apă și de canalizare.

A solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărârii de respingere a acțiunii, ca

fiind neîntemeiată.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate

cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede astfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 19 februarie

2019, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar

lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 25 aprilie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

3

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de către Societatea pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău”, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

4

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul depus de către Societatea pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău”, asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de către Societatea pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Societatea pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău”, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

5