3ra-1047/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1047/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1047/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (Cornel Guzun)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Anatolie Minciuna, Viorica Mihaila, Victoria Sîrbu)

ÎNCHEIERE

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Sveatoslav Moldovan

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni „Apă-

Canal Chișinău”, reprezentată de Alexandru Lupușor,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Iurs” împotriva Societății

pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 29 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Iurs”, s-a casat

hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a

pronunțat o hotărâre nouă, prin care s-a admis acțiunea depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Iurs”,

constată:

La 03 iulie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Iurs” (în continuare

SRL „Iurs”) a depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului

administrativ împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” (în

continuare SA „Apă-Canal Chișinău”) cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a menționat că, la începutul lunii aprilie 2018 a

recepționat factura fiscală seria AAE nr. 145864 din 08 mai 2018 eliberată de

SA „Apă-Canal Chișinău”, în baza căreia trebuia să achite suma de 3 163,34 de lei

pentru presupusa preepurare a apei uzate cu concentrații majorate de poluanți față

de CMA evacuate de la întreprindere.

În anexa nr. 1 la factura nominalizată se face trimitere la tarifele diferențiate,

conform calculului nr. 1105 din 25 august 2017.

Cu factura fiscală seria AAE nr. 145864 din 08 mai 2018 nu este de acord și

urmează a fi anulată, din următoarele motive.

La 25 august 2017, reprezentantul SA „Apă-Canal Chișinău” a contactat

reprezentantul SRL „Iurs” informându-1 că urmează să se prezinte pentru a asista

la prelevarea probelor de apă uzată, ce se scurge din localul ultimului. După

prelevare, în aceeași zi, a fost emis procesul-verbal nr. 33.

1

La 11 septembrie 2017, SRL „Iurs” a recepționat factura fiscală seria AAB

nr. 58220179, în baza căreia trebuia să achite 2 814,84 de lei, pentru presupusa

preepurare a apei uzate cu concentrații majorate de poluanți față de CMA evacuate

de la SRL „Iurs”.

Nefiind de acord cu factura fiscală seria AAB nr. 58220179, la 21 noiembrie

2017, SRL „Iurs” a contestat-o în instanța de judecată. Prin hotărârea din 25 iunie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, emisă în cauza nr. 3-883/17, s-a

anulat factura fiscală seria AAB nr. 5820179 și procesul-verbal nr. 33 din 25

august 2017.

Instanța de judecată a considerat drept ilegale actele care au stat la baza

emiterii facturii fiscale seria AAE nr. 1454861 din 08 mai 2018.

Factura fiscală seria AAE nr. 1454861 din 08 mai 2018 este emisă în baza

preluării de ape reziduale efectuate la data de 25 august 2017, astfel fiind încălcate

prevederile art. 65 alin. (5) din Regulamentul-Cadru ”privind recepționarea apelor

uzate, eliberarea condițiilor tehnice și autorizațiilor de deversare a apelor uzate în

sistemul de canalizare al localităților”, precum și pct. 10.9 din Regulamentul de

organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare și cu apă și de

canalizare din mun. Chișinău, aprobat prin Decizia Consiliului municipal Chișinău

nr. 5/4 din 25 martie 2008.

La 14 mai 2018, SRL „Iurs” s-a adresat către SA „Apă-Canal Chișinău” cu

cererea nr. 13, prin care a solicitat anularea facturii fiscale seria AAE nr. 1454861

din 08 mai 2018,

La 20 iunie 2018, a recepționat răspunsul nr. 1200/6207 din 18 iunie 2018,

prin care SA „Apă-Canal Chișinău” a refuzat anularea facturii fiscale din motiv că

aceasta este întocmită conform exigențelor legale.

SRL „Iurs” a solicitat admiterea acțiunii și anularea facturii fiscale seria AAE

nr. 1454861 din 08 mai 2018.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Iurs”, ca fiind

neîntemeiată (f.d. 41, 43-45 recto-verso).

Prin decizia din 29 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul depus

SRL „Iurs”, s-a casat hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani și s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care:

S-a admis cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Iurs” și s-a anulat

factura fiscală seria AAE nr. 1454861 din 08 mai 2018, ca fiind emisă contrar

procedurii stabilite (f.d. 75, 76-82).

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că, tariful diferențiat pentru

depășirea normelor CMA poate fi aplicat doar pentru luna în care a fost prelevată

proba, valabilitatea rezultatelor obținute nefiind extinsă pentru perioada ulterioară

Factura fiscală seria AAE nr. 1454861 din 08 mai 2018, însă a fost eliberată

în baza rezultatelor analizei indicatorilor de calitate obținute din proba prelevată la

25 august 2017 și a procesului-verbal de prelevare a probelor din 25 august 2017,

deși.

Respectiv, această factură fiscală este emisă cu încălcarea prevederilor legale

și este pasibilă a fi supusă sancțiunii nulității.

SA „Apă-Canal Chișinău” nu a probat faptul că reprezentanții agentului

economic au refuzat accesul sau au creat alte impedimente în vederea prelevării

probelor pentru lunile ulterioare datei de 25 august 2017.

2

La 08 iulie 2019, SA „Apă-Canal Chișinău”, reprezentată de Alexandru

Lupușor a depus recurs motivat împotriva deciziei din 29 mai 2019 a Curții de

Apel Chișinău (f.d. 87-91).

În argumentarea recursului a invocat că, instanța de apel a aplicat

Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu

apă și canalizare din mun. Chișinău, aprobat prin Decizia Consiliului municipal

Chișinău nr. 5/4 din 25 martie 2008 și normele Ordinul Departamentului

Construcții și Dezvoltarea Teritoriului al Republicii Moldova nr. 40 din 02

februarie 2005 „cu privire la aprobarea Regulamentului-Cadru”, deși acestea nu

trebuia să fie aplicate din motiv că sunt norme caduce. Acestea nu pot fi aplicate

deoarece sunt norme care prevăd noile metode de prelevare a probelor din căminul

de control și aplicarea coeficienților concentrațiilor maxim-admisibile.

În acest sens instanța de apel urma să aplice prevederile Regulamentului

privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemul de

canalizare și/sau în corpuri de apă pentru localitățile urbane și rurale, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25 noiembrie 2013.

Deși sunt incidente prezentei spețe, Curtea de Apel Chișinău nu a aplicat

prevederile Regulamentului cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și

canalizare (anexă la Hotărârea Consiliului de Administrare al ANRE nr. 271/2015

din 16 decembrie 2015; prevederile Legii nr. 303 din 13 decembrie 2013 și

Contractului de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă și de

canalizare.

SA „Apă-Canal Chișinău”, reprezentată de Alexandru Lupușor a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei din 29 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău

și emiterea unei decizii noi, prin care să fie menținută hotărârea din 21 decembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

Conform articolului 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000.

Conform articolului 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat va examina admisibilitatea cererii de

recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că

3

prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ.

Potrivit articolului 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Prin avizul de recepție a corespondenței DS2035471366AS se confirmă că,

decizia din 29 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost comunicată SA „Apă-

Canal Chișinău” la 13 iunie 2019 (f.d. 84).

Astfel, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul

termenului legal, deoarece cererea de recurs motivată a fost depusă la Curtea de

Apel Chișinău la 08 iulie 2019 (f.d. 87).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul depus de SA „Apă-Canal Chișinău”,

reprezentată de Alexandru Lupușor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul SA „Apă-Canal

Chișinău” cu soluția pronunțata de către instanța de apel, însă, nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul de admisibilitate reține că recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

4

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432. alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă, însă, din recursul depus nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de SA „Apă-Canal Chișinău”, reprezentată de

Alexandru Lupușor.

Conform articolelor 193, 195, 230, 258 alin. (3) din Codul administrativ și

artuicolelor 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, reprezentată

de Alexandru Lupușor se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Sveatoslav Moldovan

5