3r-31/19 — obligarea achitarii diferentei indemnizatiei unice, repararea prejudiciului moral

3r-31/19 — obligarea achitarii diferentei indemnizatiei unice, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3r-31/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Gh. Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

D E C I Z I E

06 februarie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pavel Varzari

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind obligarea recalculării

indemnizației lunare viagere,

împotriva încheierii din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins cererea de repunere în termen și s-a restituit cererea de apel depusă

de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

c o n s t a t ă :

La 07 martie 2017 Pavel Varzari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind obligarea recalculării

indemnizației lunare viagere în mărime de 80%, începînd cu 01 august 2016,

conform salariului mediu realizat pe anul de plată, în conformitate cu art.51 din

Legea privind salarizarea judecătorilor și procurorilor nr.328 din 23 decembrie

2013.

Prin hotărârea din 14 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă cererea de chemare în judecată depusă de Pavel Varzari împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale privind obligarea recalculării indemnizației lunare

viagere.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze lui Varzari

Pavel, indemnizația lunară viageră în mărime de 80%, începînd cu 01 august 2016,

conform salariului mediu realizat pe anul de plată, în conformitate cu art.51 al Legii

nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor.

La 10 octombrie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale, a declarat apel

nemotivat împotriva hotărârii din 14 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, solicitînd repunerea în termenul de depunere a apelului și casarea hotărîrii

1

instanței de fond cu pronunțarea unei hotărîri noi privind respingerea integrală a

acțiunii.

La 05 decembrie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel

motivat împotriva hotărârii din 14 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Prin încheierea din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea Casei Naționale de Asigurări Sociale de repunere în termenul legal pentru

declararea apelului și s-a restituit părții apelante cererea de apel, ca fiind depusă în

afara termenului legal.

La 21 decembrie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva încheierii din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd

casarea încheierii contestate ca fiind neîntemeiată, cu restituirea pricinii la

rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că termenul de declarare a apelului a fost

omis din motive întemeiate, dispozitivul hotărîrii din 14 august 2018 fiind

pronunțat în absența reprezentantului Casei Naționale de Asigurări Sociale, care

nici nu a fost citat pentru ședința respectivă. Totodată, Judecătoria Chișinău, sediul

Centru în temeiul art.236 alin.4 Cod de procedură civilă și pct.138 din

Instrucțiunea referitor la activitatea de evidență și documentare procesuală în

judecătorii și curțile de apel era obligată să le expedieze dispozitivul hotărîrii din

14 august 2018 în termen de 5 zile. În cazul dat dispozitivul hotărîrii a fost

recepționat de Casa Națională de Asigurări Sociale abia la 01 octombrie 2018, iar

la 10 octombrie 2018 a fost înregistrată cererea de apel nemotivată prin care au

solicitat și repunerea în termenul de declarare a apelului.

A menționat că instanța de apel a examinat superficial circumstanțele și

motivele invocate în cererea de apel, le-a ignorat în mod arbitrar, din care

considerent solicită instanței de recurs să le dea o apreciere obiectivă și mult

aspectuală.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Din materialele cauzei rezultă că încheierea instanței de apel a fost pronunțată

la 13 decembrie 2018 și expediată participanților la proces la 17 decembrie 2018.

Prin urmare, recursul declarat la 21 decembrie 2018 a fost depus în termenul

stabilit de lege.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Verificând legalitatea încheierii contestate, în limitele indicate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

2

În conformitate cu art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) Cod de procedură civilă, dacă începutul

curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va

surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci

ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la

calcularea termenului.

În conformitate cu art. 113 Cod de procedură civilă, dreptul de a efectua actul

de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit

de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Din actele cauzei s-a stabilit că, la 14 august 2018 a fost pronunțat dispozitivul

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru prin care Casa Națională de

Asigurări Sociale a fost obligată să recalculeze lui Varzari Pavel, indemnizația

lunară viageră în mărime de 80%, începînd cu 01 august 2016, conform salariului

mediu realizat pe anul de plată, în conformitate cu art.51 al Legii nr.328 din 23

decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor.

Tot la 14 august 2018 copia dispozitivului hotărîrii a fost expediată în adresa

Casei Naționale de Asigurări Sociale, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele cauzei (f.d. 42), cît și s-a publicat actul judecătoresc pe

portalul instanțelor judecătorești pentru informarea publică a cetățenilor.

Așa fiind, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la 15 august

2018, ziua imediat următoare datei cînd a fost pronunțat dispozitivul hotărârii

primei instanțe și a expirat la data de 13 septembrie 2018, aceasta fiind ultima zi de

depunere a apelului.

Contrar normelor procedurale enunțate mai sus, cererea de apel împotriva

hotărârii primei instanțe a fost depusă de recurent și înregistrată abia la 10

octombrie 2018 (f.d. 43), respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362

alin. (1) Cod de procedură civilă.

Casa Națională de Asigurări Sociale odată cu depunerea apelului împotriva

hotărârii primei instanțe nu a prezentat careva probe în confirmarea imposibilității

îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, limitîndu-

se doar la menționarea formală că dispozitivul hotărîrii a fost recepționat de către

recurent la data de 01 octombrie 2018, cît și faptul că acesta nu a fost citat și nu a

participat în ședințele judiciare.

Potrivit art. 116 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură civilă, persoanele care,

din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot

fi repuse în termen de către instanță.

Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care

efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată.

Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea

lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură

care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate

documentele respective etc.).

3

Astfel, având cunoștință despre examinarea cauzei civile inițiate la cererea lui

Pavel Varzari, recurentul urma să întreprindă toate măsurile necesare, după cum

sugerează și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Van Harn vs

Germany, nr.7557/03 din 11 septembrie 2007), de a-și proteja dreptul de acces la

instanță și de a îndeplini actele procedurale în termenii prevăzuți de lege, fapt

ignorat de acesta și care în consecință a generat omiterea neîntemeiată a termenului

prescris la depunerea apelului or, prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea apelului ca urmare a expirării termenului de atac incontestabil ar leza

principiul securității raporturilor juridice.

Colegiul menționează că nu poate fi reținut argumentul recurentului, precum

că nu a avut posibilitate de a declara apel în termen deoarece a recepționat

dispozitivul hotărîrii abia la data de 01 octombrie 2018 or, la materialele cauzei

este anexată scrisoarea de însoțire, ce confirmă expedierea în adresa Casei

Naționale de Asigurări Sociale la data 14 august 2018 a dispozitivului hotărîrii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 42), pe cînd recurentul nu a prezentat nici

un înscris ce ar confirma recepționarea tardivă a actului judecătoresc.

Totodată, art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, nu condiționează

termenul de 30 de zile de declarare a apelului din data aducerii la cunoștință a

dispozitivului hotărârii, dar din data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Colegiul respinge ca neîntemeiat și argumentul invocat de recurent privind

necitarea Casei Naționale de Asigurări Sociale în ședințele de judecată la

examinarea cauzei în instanța de fond, cît și pronunțarea hotărîrii în absența

acestora.

În acest sens, Colegiul reține că Casa Națională de Asigurări Sociale a fost

citată legal pentru participarea la examinarea cauzei civile inițiate de Pavel Varzari

(f.d. 13, 16, 27, 29), iar potrivit art.102 alin. (41) Cod de procedură civilă,

participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor

pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Totodată, la 15 mai 2017 reprezentantul Casei Naționale de Asigurări Sociale,

Vadim Glijin a înregistrat referința prin care a solicitat respingerea cererii de

chemare în judecată ca nefondată. Totodată, Casa Națională de Asigurări Sociale a

solicitat examinarea cauzei în lipsa reprezentantului Casei Naționale de Asigurări

Sociale (f.d. 17), drept prevăzut la art. 206 alin. (1) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) Cod de procedură civilă, participanții la

proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se

aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Astfel, Colegiul reține că recurentul în cazul dat nu a dat dovadă de diligență

și bună credință în realizarea drepturilor sale, ca ulterior să invoce încălcarea

dreptului de acces la justiție, în condițiile cînd personal nu și-a realizat drepturile

garantate de legislația în vigoare or, reprezentantul Casei Naționale de Asigurări

Sociale personal a solicitat examinarea cauzei în lipsă.

Instanța de apel întemeiat a conchis asupra necesității respingerii cerinței de

repunere în termen a cererii de apel, în cazul în care nu au fost prezentate motive

întemeiate și nici probe pentru repunerea în termen.

Soluția de respingere a cererii de repunere în termen este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția

4

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere că prelungirea

nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea

irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise

în instanța de fond și în așa mod ar implica încălcarea principiului securității

raporturilor juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie

2008), Curtea Europeană a notat că deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova, Melnic vs Moldova, în care s-a menționat

că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de

către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat

dreptul la un proces echitabil.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru

care au acceptat repunerea în termen. În toate cazurile, instanțele interne ar trebui

să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în

principiul autorității de lucru judecat.

Prin urmare, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a emis

încheierea din 13 decembrie 2018, deoarece apelantul nu și-a exercitat fără motive

întemeiate drepturile sale procedurale, iar în consecință Curtea de Apel Chișinău a

curmat în mod legal orice abuz din partea acestuia.

În susținerea celor relatate, Colegiul consideră necesar a fi reținute și

prevederile art. 10 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, care statuează că,

sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare

caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are

interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de

activitatea acestora și, în dependență de prevederile legii, constau în anularea

actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în

termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul

îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea

amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Reieșind din cele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, iar argumentele indicate de recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

5

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține

încheierea Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a), 428 Cod de procedură civilă,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se menține încheierea din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pavel Varzari împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale privind obligarea recalculării indemnizației

lunare viagere.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

6