2ra-2318/18 — suspendarea autorizației ș.a.

2ra-2318/18 — suspendarea autorizației ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2318/18

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul central (Cmitrii Fujenco)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (Ion Dănăilă, Tudor Berdilă, Ruslan Petrov)

ÎNCHEIERE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de întreprinderea individuală

„Tataru Petru”,

în cauza civilă intentată la cererea depusă de Direcția Raională pentru

Siguranța Alimentelor Cahul, persoană interesată întreprinderea individuală

„Tataru Petru” cu privire la suspendarea autorizației sanitar-veterinare,

împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a

respins apelul declarat de întreprinderea individuală „Tataru Petru” și s-a menținut

hotărârea din 09 martie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul central, prin care s-a

repus în termen și s-a admis acțiunea depusă Direcția Raională pentru Siguranța

Alimentelor Cahul,

constată:

La 01 martie 2018, petiționarul Direcția Raională pentru Siguranța

Alimentelor Cahul, persoana interesată întreprinderea individuală „Tataru Petru”

(denumirea prescurtată ÎI „Tataru Petru”) a depus cerere cu privire la suspendarea

autorizației sanitar-veterinare.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 16 octombrie 2017, ca autoritate

competentă în domeniul sanitar-veterinar, a emis delegarea de control nr. 14 din 31

ianuarie 2018 pentru efectuarea controlului inopinat la abatorul (punctul de

sacrificare) ÎI „Tataru Petru” din s. Roșu, r-nul Cahul, care desfășoară activitatea în

baza autorizației sanitar-veterinare nr. AS1*VF0000267VF din 13 august 2013.

În urma controlului efectuat s-a constatat lipsa contractului cu medicul

veterinar de liberă practică, conform actului de control nr. 0095134 din 31 ianuarie

2018 și prescripția sanitar-veterinară nr. 0031837 din 31 ianuarie 2018. Astfel, s-a

constatat lipsa specialistului calificat în cadrul unității abatorului (punctul de

sacrificare) ÎI „Tataru Petru”, condiție expres prevăzută de lege. Respectiv, lipsa

medicului veterinar de liberă practică în cadrul unității duce la încălcarea normelor

sanitar-veterinare.

În această ordinare de idei, la 31 ianuarie 2018, Direcția Raională pentru

Siguranța Alimentelor Cahul a anunțat în prealabil agentul economic ÎI „Tataru

Petru” despre necesitatea conformării prescripției prin scrisoarea nr. 14 din 31

1

ianuarie 2018. Însă, având în vedere că agentul economic nu a comunicat despre

înlăturarea neconformităților, precum și analizând situația de risc creată, la 21

februarie 2018, a fost emisă delegația nr. 39/a din 21 februarie 2018. Astfel, în

urma controlului s-a stabilit că ÎI „Tataru Petru” nu a înlăturat neconformitățile

stabilite.

Prin urmare, la 23 februarie 2018, Direcția Raională pentru Siguranța

Alimentelor Cahul a emis ordonanța nr. 24 de suspendare a autorizației sanitar-

veterinare de funcționare a activității abatorului (punctul de sacrificare) ÎI „Tataru

Petru”, începînd cu data de 23 februarie 2018.

Petiționarul Direcția Raională pentru Siguranța Alimentelor Cahul a solicitat

suspendarea autorizației sanitar-veterinare nr. ASI*VF0000267VF din 13 august

2013, conform ordonanței de suspendare nr. 24 din 23februarie 2018 eliberată

ÎI „Tataru Petru”, până la înlăturarea condițiilor care au dus la suspendarea

activității sanitar-veterinare.

La 01 martie 2018, petiționarul Direcția Raională pentru Siguranța

Alimentelor Cahul a depus cerere prin care a solicitat repunerea în termen a

acțiunii (f.d. 32).

În motivarea cererii a indicat că, termenul de depunere a acțiunii a fost depășit

din motivul deplasării inspectorilor Direcției Raionale pentru Siguranța

Alimentelor Cahul la ferma de bovine la CAP „Elita Alexanderfeld”, în legătură cu

apariția suspecției focarului de tuberculoză și riscul de răspândire a bolii de la

bovină la om.

De asemenea, inspectorul responsabil de procedura suspendării a fost

împuternicit să verifice blocurile alimentare din școlile și grădinițele din raza

administrativ-teritorială a unității suspectate de focar, pentru a evita consumul de

lapte afectat de tuberculoză de către copii.

Prin hotărârea din 09 martie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul central,

(f.d. 55, 56-60) s-a repus în termen și s-a admis acțiunea depusă de Direcția

Raională pentru Siguranța Alimentelor Cahul; s-a suspendat autorizația sanitar-

veterinară nr. ASI*VF0000267VF din 13 august 2013 eliberată ÎI „Tataru Petru”

pentru funcționarea punctului de sacrificare a animalelor în s. Roșu, r-nul Cahul, cu

profilul activității – achiziționarea și sacrificarea animalelor; și s-a încasat de la

ÎI „Tataru Petru” în beneficiul statului taxa de stat în cuantum de 100 de lei.

Prin decizia din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul (f.d. 101-108) s-a

respins apelul declarat de ÎI „Tataru Petru” și s-a menținut hotărârea din 09 martie

2018 a Judecătoriei Cahul, sediul central.

Prima instanță și cea de apel și-au argumentat soluțiile adoptate prin prisma

faptului că, ordonanța de suspendare nr. 24 din 23 februarie 2018 prin care a

suspendat activitatea sanitar-veterinară pentru abatorul (punctul de sacrificare) ÎI

„Tataru Petru”, începând cu data de 23 februarie 2018, a survenit drept consecință

și cu titlu de sancțiune pentru că, persoana interesată, agentul economic ÎI „Tataru

Petru”, nu s-a conformat cerințelor actului de control nr. 0095134 și prescripției

sanitar-veterinare nr. 0031837 din 31 ianuarie 2018.

La 26 iulie 2018, ÎI „Tataru Petru” a declarat recurs împotriva deciziei din 12

iunie 2018 a Curții de Apel Cahul (f.d. 111-113, 114 recto-verso).

În motivarea recursului a invocat că, la judecarea cauzei i-a fost încălcat

dreptul la apărare, deși în prima instanță, chiar la prima ședință de judecată a

solicitat acordarea posibilității de a angaja un avocat, însă, cererea sa a fost

2

respinsă.

Mai mult decât atât, recurentul a relevat că nu a fost citat conform Codului de

procedură civilă, ci înștiințat prin intermediul unui apel telefonic despre necesitatea

de a se prezenta în mod de urgență, într-o oră, la ședința de judecată.

La fel, recurentul a opinat că, prima instanță neîntemeiat a admis cererea

petiționarului de repunere a acțiunii în termen. Or, această cerere a fost depusă la

inițiativa instanței de judecată, iar petiționarul invocând temeiuri insuficiente, pur

declarative, fără a le proba prin înscrisuri.

Succesiv, a menționat că instanțele inferioare nu a ținut cont de faptul că,

ÎI „Tataru Petru” dispune de contract cu medic veterinar de liberă practică și acest

contract nu este reziliat.

De asemenea, la judecarea cauzei nu s-a ținut cont de faptul că, în speță, nu a

fost efectuat un control inopinat, prin ce s-au încălcat prevederile art. 21 alin. (1)

lit. a), b) și c) din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul oficial de stat

asupra activității de întreprinzător. Respectiv, prezenta angajaților Direcției

Raionale pentru Siguranța Alimentelor Cahul a avut doar un caracter consultativ,

fără a fi inițiat un control oficial de stat.

Recurenta a indicat că în opinia sa, prescripția nr.0031868 din 21 februarie

2018 nu întrunește elementele prevăzute de Legea nr. 131 din 08 iunie 2012,

deoarece deține termen de înlăturare, dar nu și/sau prescrie măsuri restrictive.

Deopotrivă, și delegațiile de control nr. 39/a din 21 februarie 2018 și cea

anterioară nu conțin număr sau cod al nomenclatorului autorității de control sub

bară/fracție. Iar aceste fapte denotă că au fost înregistrate după data de 21 februarie

2018.

Un alt aspect important în ce privește ilegalitatea hotărârii primei instanțe,

este faptul că aceasta a fost pronunțată într-o zi, care conform Hotărârii Guvernului

nr. 89 din 24 ianuarie 2018 a fost declarată liberă.

În această ordine de idei, recurenta ÎI „Tataru Petru” a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul și a hotărârii

din 09 martie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul central, cu pronunțarea unei

hotărâri noi, prin care să fie respinsă ca tardivă acțiunea depusă Direcția Raională

pentru Siguranța Alimentelor Cahul.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

3

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.

434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul

de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare

datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Instanța de recurs atestă că, în speță, calea de atac a fost demarată în interiorul

termenului legal, deoarece actul judecătoresc recurat datează cu 12 iunie 2018, iar

cererea de recurs a fost predată oficiului poștal la 26 iulie, adică în mai puțin de

două luni din momentul pronunțații deciziei Curții de Apel Chișinău.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și

temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările

recurentului, propunerile respective.

4

Analizând cuprinsul cererii de recurs depuse de ÎI „Tataru Petru”, completul

de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esența lor, sunt

similare alegațiilor inserate în cererea de apel (f.d. 85-87 recto-verso). Astfel se

deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din cererea de

apel. Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate,

deoarece recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat în

cererea de recurs formulată memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate,

limitându-se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în

ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla

expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului

cu indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea

lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul

de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent,

recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a

dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate

instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o

motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera

nelegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate

în cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386

alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu

se regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Ba mai

mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de

apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile

de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece ÎI „Tataru Petru” nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se

evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și

desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanțele

inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest

capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de ÎI „Tataru Petru” nu s-a

bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de

5

șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a

fost depusă după ce ÎI „Tataru Petru” a avut posibilitatea de a fi auzită de o

instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină

jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva

Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de ÎI „Tataru Petru” împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții

de Apel Cahul, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de întreprinderea individuală

„Tataru Petru” împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea depusă de Direcția Raională pentru

Siguranța Alimentelor Cahul, persoană interesată întreprinderea individuală

„Tataru Petru” cu privire la suspendarea autorizației sanitar-veterinare.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

6