2r-946/18 — Obligarea emiterii ordinului de angajare

Dosarul nr. 2r-946/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani), (jud. N. Arabadji)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. Vl. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

D E C I Z I E

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către SRL „Sarco-Service”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cojocaru Mihail

împotriva SRL „Sarco-Service” cu privire la constatarea existenței relațiilor de

muncă cu efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, emiterea ordinului de

angajare și de demisie din funcție, recalcularea și încasarea salariului și a

prejudiciului moral,

împotriva încheierii din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost restituită cererea de apel depusă de SRL „Sarco-Service” împotriva

hotărârii din 31 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani),

con st ată:

La 02 august 2017, Cojocaru Mihail a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Sarco-Service” cu privire la constatarea existenței relațiilor de

muncă cu efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, emiterea ordinului de

angajare și de demisie din funcție, recalcularea și încasarea salariului și a

prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 31 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani), a fost

admisă parțial acțiunea.

La 26 iunie 2018, SRL „Sarco-Service” a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii menționate, solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi hotărâri cu

privire la respingerea acțiunii, cu anexarea confirmării privind plata taxei de stat în

mărime de 450 lei.

Prin încheierea din 05 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat

curs cererii de apel cererii de apel din 26 iunie 2018, acordându-i apelantei, SRL

„Sarco-Service” un termen de 10 zile de la recepționarea încheierii pentru

înlăturarea neajunsurilor și depunerea unei cereri suplimentare de apel cu indicarea

motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, probelor invocate în

susținerea apelului, cu prezentarea lor prin depunerea în secretariatul Curții de

Apel Chișinău. Totodată, apelantei s-a explicat că, în caz de neîndeplinire în

1

termenul stabilit a indicațiilor din prezenta încheiere, cererea de apel nu se va

considera depusă și împreună cu actele anexate va fi restituită.

Prin încheierea din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

restituită cererea de apel depusă de SRL „Sarco-Service” împotriva hotărârii din 31

mai 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani).

La 23 octombrie 2018, SRL „Sarco-Service” a declarat recurs la încheierea

din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea încheierii cu

remiterea cauzei în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond.

În motivarea poziției sale, recurenta a indicat că, la 24 septembrie 2018, a

depus o cerere de apel suplimentară cu motivele apelului declarat, la cerere fiind

anexat mandatul avocatului stagiar din 18 septembrie 2018 întocmit în

corespundere cu exigențele legii.

La fel, a indicat că, lipsa mandatului avocatului stagiar din 18 septembrie

2018 la materialele cauzei nu poate fi imputată părții, or cu certitudine acesta a fost

prezentat odată cu depunerea cererii de apel suplimentare din 24 septembrie 2018.

Mai mult ca atât, în opinia recurentei, a fost privată de dreptul de atac

deoarece ședința s-a petrecut în lipsa părților fiindu-i restituit apelul.

În conformitate cu art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Având în vedere că, încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 03

octombrie 2018, expediată părților la 09 octombrie 2018, fără a se cunoaște cu

certitudine despre recepționarea acesteia de către părți, iar recursul a fost declarat

la 23 octombrie 2018, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul în termen.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și

prevederile legale aplicabile speței, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL

„Sarco-Service” urmează a fi respins din următoarele motive.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe

baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței

la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Astfel, recursul s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă

data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Colegiul judiciar a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse

în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței controlul actelor judecătorești contestate. Mai mult, nici un participant nu

a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza

Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza

Eriksson vs Suedia, hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs

Estonia, hotărârea din 08 noiembrie 2016, § 33 – 34).

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

2

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Potrivit art. 16 al Codului de procedură civilă, neexecutarea nemotivată a

actelor judecătorești, dispozițiilor, cererilor, delegațiilor, citațiilor, altor adresări

legale, precum și lipsa de considerație față de judecată, atrag răspunderea

prevăzută în prezentul cod și în alte legi.

În corespundere cu art. 100 alin. (1) al Codului de procedură civilă, actele de

procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra

semnătură, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, iar conform

art. 110 al aceleiași legi, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de

judecată (judecător), în interiorul căruia participanții la proces și alte persoane

legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură

ori să încheie un ansamblu de acte.

Potrivit art. 113 al Codului de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța judecătorească (judecător).

Prin prisma normelor de drept citate, raportate la înscrisurile speței, Colegiul

constată că, SRL „Sarco-Service” recepționând, la 14 septembrie 2018, încheierea

instanței de apel, a cunoscut cu certitudine despre obligația de a prezenta cererea

de apel motivată până la data de 24 septembrie 2018.

În această ordine de idei, Colegiul trage concluzia că, instanța de apel și-a

îndeplinit obligația pozitivă de comunicare a actului de procedură emis și i-a

comunicat recurentei încheierea prin care nu s-a dat curs apelului.

La materialele cauzei se atestă a fi anexată o cerere de apel suplimentară,

depusă la 24 septembrie 2018 de avocatul-stagiar Movila Cristina în numele SRL

„Sarco-Service”.

Instanța de recurs subliniază că avocatul-stagiar Movila Cristina a fost

împuternicită să reprezinte interesele SRL „Sarco-Service” printr-un mandat

anexat la etapa examinării cauzei în prima instanță. Pe verso-ul mandatului este

specificat că împuternicirile sunt prevăzute în procură. Astfel, procura din 03 iulie

2017 acordă avocatului-stagiar Movila Cristina toate împuternicirile speciale de

reprezentare pe un termen de un an.

În corespundere cu prevederile art. art. 75 alin. (2), (4) al Codului de

procedură civilă, procesele persoanelor juridice se susțin în instanță de judecată de

către organele lor de administrare, care acționează în limitele împuternicirilor

atribuite prin lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire,

precum și de către alți angajați împuterniciți ai persoanei juridice, de către avocați

sau avocați stagiari. Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele

împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care

ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei

părții.

Iar, potrivit art. 365 alin. (3) al aceleiași Legi, cererea de apel se semnează de

apelant sau de reprezentantul său. În ultimul caz, la cerere se anexează documentul,

legalizat în modul stabilit, care certifică împuternicirile reprezentantului dacă în

dosar lipsește o astfel de împuternicire.

Totuși, depunând la 24 septembrie 2018 cererea de apel suplimentară,

3

avocatul-stagiar Movila Cristina cunoscând cu certitudine că împuternicirile

acordate de SRL „Sarco-Service” sunt expirate, urma să anexeze un alt document

care probează împuternicirile acordate.

Colegiul apreciază critic alegațiile recurentei cu privire la faptul că la cererea

din 24 septembrie 2018 a fost anexat un mandat datat cu 18 septembrie 2018, or

cererea nu conține anexe, iar careva alte probe ce ar indica contrariul nu există.

Mențiunile despre mandatul datat cu 18 septembrie 2018 au apărut abia la

examinarea prezentei cereri de recurs.

Mai mult, faptul că la data depunerii cererii de apel și la data restituirii

acesteia, de fapt ar exista un mandat de împuternicire a avocatului-stagiar Movila

Cristina, nu îi poate fi imputat instanței de apel, or aceasta la soluționarea

chestiunii cu privire la punerea pe rol al apelului nu dispunea de înscrisuri sau

mențiuni ce ar certifica împuternicirile reprezentantului.

Totodată, este irelevant argumentul recurentei cu privire la petrecerea ședinței

și restituirea apelului în lipsa reprezentantului SRL „Sarco-Service”, fiindu-i astfel

încălcat dreptul de atac, or potrivit prevederilor art. 369 alin. (11) al Codului de

procedură civilă, asupra restituirii cererii de apel decide un complet din 3

judecători, fără citarea participanților la proces.

Reținând cele constatate, precum și obligația părților și participanților la

proces de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale, SRL „Sarco-

Service” urma să înlăture neajunsurile stipulate în încheierea din 05 septembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău în termenul și modul stabilit de lege.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza

SA Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului. Garantând părților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să

hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 § 1

acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o

instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât

dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, Tinnelly & Sons Ltd and

Others și McElduff and Others vs. the United Kingdom, hotărârea din 10 iulie

1998).

În baza celor constatate, Colegiul notează că există o proporționalitate

rezonabilă între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit în situația în care

înlăturarea neajunsurilor stabilite a fost efectuată de persoane care nu sunt abilitate

cu acest drept în condițiile legii, iar soluția instanței de restituire a apelului nu

poate fi privită, în principiu, ca o restricție asupra dreptului de acces la un tribunal.

Luând în considerație cele indicate mai sus, Colegiul apreciază recursul

declarat de SRL „Sarco-Service”, ca unul neîntemeiat și care necesită a fi respins,

cu menținerea încheierii din 03 octombrie 2018Curții de Apel Chișinău.

4

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 ale Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către SRL „Sarco-Service”.

Se menține încheierea din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cojocaru Mihail

împotriva SRL „Sarco-Service” cu privire la constatarea existenței relațiilor de

muncă cu efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, emiterea ordinului de

angajare și de demisie din funcție, recalcularea și încasarea salariului și a

prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

5