2ra-2367/18 — anularea ordinului

2ra-2367/18 — anularea ordinului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2367/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. G. Grozav)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Diana

Miron,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Diana Miron

împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la constatarea

faptului de discriminare, anularea ordinului de concediere, contestarea refuzului de

angajare, restabilirea la locul de muncă, încasarea despăgubirii pentru întreaga

perioadă de absență forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Diana Miron și a fost menținută hotărârea din 28 februarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La data de 03 ianuarie 2018, Diana Miron a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la

constatarea faptului de discriminare, anularea ordinului de concediere, contestarea

refuzului de angajare, restabilirea la locul de muncă, încasarea despăgubirii pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 07 aprilie 2014 a fost angajată

de către ÎS CRIS „Registru” în funcția de jurisconsult al Secției prestări servicii,

subdiviziune a Direcției administrare a serviciilor din cadrul Departamentului

management proiecte și servicii, fiind încheiat contractul individual de muncă pe

durată determinată nr. 7206, cu termen de pînă la 05 august 2016, pe perioada

concediului acordat dnei O. Savcenco pentru îngrijirea copilului.

A menționat că pe perioada activității, în legătură cu schimbările ce au

intervenit, prin acorduri adiționale la contractul individual de muncă pe durată

determinată nr. 7206 au fost efectuate mai multe modificări relevante ale clauzelor

contractuale ce se referă la termenul contractului, funcția deținută și condițiile de

salarizare.

A afirmat reclamanta că prin acordul adițional nr.7206/2 din 25 iunie 2015, în

rezultatul atestării i-a fost stabilit gradul II de calificare. Prin acordul adițional nr.

7206/4 din 30 septembrie 2015 în legătură cu reluarea activității de către O.

Savcenco, a fost transferată în funcția de jurisconsult din contul funcției de șef al

Secției monitorizare servicii și tarife a Direcției administrare a serviciilor din cadrul

Departamentului management proiecte și servicii, temporar pentru perioada

concediului de maternitate al dnei L. Lazari, cu majorarea salariului tarifar până la

suma de 5 500 lei.

A indicat că prin acordul adițional nr.7206/5 din 05 februarie 2016 a fost

modificat termenul contractului individual de muncă pe durată determinată nr.

7206, prelungindu-se perioada acestuia pe timpul aflării dnei L. Comcova (Lazari)

în concediul pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani. Prin acordul adițional

nr.595/17 din 30 martie 2017 a fost majorat salariul tarifar până la suma de 6 570

lei.

A susținut reclamanta că ulterior în temeiul pct. 1.3 din Hotărârea Guvernului

nr. 314 din 22 mai 2017 privind constituirea Agenției Servicii Publice, ÎS CRIS

„Registru” s-a reorganizat prin transformare în Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice”. Astfel, prin acordul adițional nr. 7206/9 din 23 august 2017 a fost

transferată în funcția de șef al Biroului servicii informaționale al Secției

administrare contracte a Direcției administrare și dezvoltare servicii publice a

Departamentului management servicii publice temporar, până la 29 septembrie

2017, pentru perioada concediului de maternitate al dnei Meleșco Galina. Ulterior,

prin acordul suplimentar nr. 7206/10 din 29 septembrie 2017 termenul contractului

a fost prelungit până la 12 octombrie 2017.

Luând în considerare că G.Meleșco a plecat în concediul pentru îngrijirea

copilului până la vîrsta de 3 ani, a solicitat prelungirea contractului individual de

muncă pe durată determinată nr. 7206 pe această perioadă, însă prin ordinul nr.

383p din 12 octombrie 2017 a fost concediată în temeiul art. 82 lit. f) Codul muncii.

Reclamanta a susținut că după o activitate de muncă de 3,5 ani la acest

angajator, în lipsa unei situații de fapt justificative și a unui temei juridic plauzibil, a

fost concediată ilegal prin indicarea formală ca temei de concediere a prevederilor

art. 82 lit. f) Codul muncii. A considerat că acțiunile angajatorului îndreptate spre

emiterea ordinului pretins privind concedierea ei, chiar și dacă s-a procedat la

încălcarea expresă a prevederilor art. 8, 10, 47, 55, 55/1 Codul muncii, pot fi

motivate și explicate doar prin atitudinea și comportamentul discriminatoriu al

factorilor de decizie ai Agenției Servicii Publice față de persoana sa, care tranșant

au refuzat prelungirea termenului contractului individual de muncă pe durată

determinată nr. 7206 pe perioada concediului acordat dnei G. Meleșco pentru

îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, aspect care este ușor deductibil în

circumstanțele în care aceste acțiuni ilegale și discriminatorii au avut loc.

A solicitat reclamanta constatarea faptului de discriminare în câmpul muncii la

concediere și angajare, prin subminarea egalității de șanse și tratament la

concedierea efectuată prin ordinul nr. 383p din 12 octombrie 2017, cât și prin

refuzul IP „Agenției Servicii Publice” de acceptare a cererilor reclamantei din 29

septembrie 2017 și 11 octombrie 2017, prin care a solicitat prelungirea termenului

contractului individual de muncă pe durată determinată nr. 7206 pe perioada aflării

dnei G. Meleșco în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani; de a

recunoaște ca nelegitim refuzul IP „Agenției Servicii Publice” nr. 01/M-227/17 din

10 noiembrie 2017 de a admite cererea reclamantei din 29 septembrie 2017 și 11

octombrie 2017 privind prelungirea termenului contractului individual de muncă pe

2

perioada aflării dnei G. Meleșco în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la

vîrsta de 3 ani; de a anula ordinul IP „Agenției Servicii Publice” nr. 383p din 12

octombrie 2017 privind concedierea reclamantei în temeiul art. 82 lit. f) Codul

Muncii, cu obligarea pârâtului să efectueze rectificările în acest sens în carnetul de

muncă; de a dispune restabilirea sa la muncă în funcția anterior ocupată de șef al

Biroului servicii informaționale al Secției administrare contracte a Direcției

administrare și dezvoltare servicii publice a Departamentului management servicii

publice din cadrul IP „Agenției Servicii Publice”, cu obligarea pârâtului de a

prelungi termenul contractului individual de muncă pe perioada concediului acordat

dnei G. Meleșco pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani; de a obliga

pârâtul să-i repare prejudiciul material cauzat ca rezultat al privării ilegale de

posibilitatea de a munci, prin achitarea unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de

absență forțată de la muncă, începând cu ziua ce succede data concedierii – 13

octombrie 2017 și până la emiterea hotărârii judecătorești, într-o mărime nu mai

mică de 274,14 lei pentru fiecare zi calendaristică și să-i repare prejudiciul moral

prin achitarea unei despăgubiri egale cu cuantumul a trei salarii medii lunare, în

mărime de 24 179,22 de lei, de a obliga pârâtul să-i recupereze toate cheltuielile

legate de judecarea prezentei cauze.

Prin hotărârea din 28 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea depusă de Miron Diana a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea din 05 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost corectată omisiunea evidentă din cuprinsul hotărârii din 28 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și anume: la aliniatul 1 din partea introductivă

și aliniatul 1 din partea dispozitivă, înaintate de sintagma ,,anularea ordinului de

concediere” au fost incluse cuvintele ,,constatarea nedescriminării”.

Prin încheierea din 28 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost respinsă cererea Dianei Miron privind emiterea unei hotărâri suplimentare

La data de 06 martie 2018, Miron Diana a declarat apel, solicitând admiterea

cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe, cu dispunerea restituirii cauzei în

instanța de fond la etapa medierii judiciare.

Prin decizia din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Diana Miron și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că Diana Miron a fost angajată

în cadrul ÎS CRIS ,,Registru” în baza contractului individual de muncă, iar conform

pct. 1.1 al contractului, durata contractului, este temporar, adică în perioada

concediului pentru îngrijirea copilului dnei O. Savcenco de la 07 aprilie 2014 pînă

la 05 august 2016, contractul fiind semnat atât de către angajatorul ÎS CRIS

,,Registru”, cât și de angajata Miron Diana.

Totodată, instanța de apel a reținut că după reorganizarea ÎS CRIS „Registru”

au avut loc reforme și printre salariați, fapt confirmat prin procesul – verbal nr. 5

din 21 august 2017 al ședinței Consiliului Agenției Servicii Publice și anume

pct.1.1. s-a decis: „A accepta optimizarea efectivului-limită al statelor de personal al

Agenției pînă la numărul de 2970 unități și a abroga efectivul - limită al Agenției,

coordonat de Consiliul Agenției prin procesul – verbal nr. 2 din 07 iulie 2017 (3675

unități)”.

Conform pct. 6 din Hotărîrea Guvernului nr. 314 di 22 mai 2017 privind

constituirea Agenției Servicii Publice, în care s-a indicat “Disponibilizarea

3

personalului în legătură cu reorganizarea Întreprinderii de Stat “Centrul Resurselor

Informaționale de Stat „Registru”, Întreprinderii de Stat “Camera Înregistrării de

Stat”, Întreprinderii de Stat „Cadastru”, autorității administrative din subordinea

Ministerului Justiției „Serviciul Stare Civilă” și autorității administrative din

subordinea Ministerului Economiei „Camera de Licențiere” se va efectua în

conformitate cu Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public și legislația muncii în vigoare, în cazul imposibilității

transferului acestuia”. Corespunzător, având în vedere supraplusul de angajați

apăruți după reorganizare, angajatorul a emis o listă de preavizare a persoanelor

angajate pe perioadă nedeterminată, iar la baza se lua vechimea în muncă, dreptul

preferențial, perioada nedeterminată, cît și competența profesională.

Conform art. 81 alin.(3) din Codul muncii, contractul individual de muncă

încetează în temeiul ordinului (dispoziției, deciziei, hotărîrii) angajatorului, care se

aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură, cel tîrziu la data eliberării din

serviciu, cu excepția cazului în care salariatul nu lucrează pînă în ziua eliberării din

serviciu (absență nemotivată de la serviciu, privațiune de libertate etc.). Ordinul

(dispoziția, decizia, hotărîrea) angajatorului cu privire la încetarea contractului

individual de muncă trebuie să conțină referire la articolul, alineatul, punctul și

litera corespunzătoare din lege.

Conform art.82 lit.f) Codul muncii, contractul individual de muncă încetează

în circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz de: expirare a termenului

contractului individual de muncă pe durată determinată – de la data prevăzută în

contract, cu excepția cazului cînd raporturile de muncă continuă de fapt și nici una

dintre părți nu a cerut încetarea lor, precum și a cazului prevăzut la art.83 alin.(3).

Astfel, instanța de apel a concluzionat că în speță contractul individual de

muncă a încetat în conformitate cu prevederile art. 82 lit. f) Codul muncii, fapt

indicat și în pct. 6.1. lit. a) al contractului semnat de ambele părți.

Totodată, Colegiul civil al instanței de apel a reținut că reclamanta/apelanta în

cererea de chemare în judecată a invocat încălcarea de către angajator a prevederilor

art. 551 din Codul muncii, manifestat prin atitudinea și comportamentul

discriminatoriul al factorilor de decizie ai Agenției Servicii Publice față de persoana

sa.

Conform art. 551 alin.(1) din Codul muncii, nu se admite tratamentul mai puțin

favorabil al salariaților angajați pe o durată determinată în raport cu salariații

permanenți care prestează o muncă echivalentă la aceeași unitate, dacă un asemenea

tratament se bazează exclusiv pe durata raportului de muncă și nu are o justificare

obiectivă.

În speță, instanța de apel a stabilit că încetarea contractului individual de

muncă a fost impusă prin reorganizarea ÎS CRIS „Registru” cu optimizarea

salariaților, fiind impuși de a reduce statele de personal din instituție, iar faptul că în

instituție a avut loc reorganizare nu-i poate fi imputat pârâtului faptul că a comis o

discriminare.

Corespunzător, în circumstanțele enunțate, Colegiul civil și de contencios

administrativ al Curții de Apel Chșinău a conchis ca întemeiată concluzia primei

instanțe cu privire la respingerea pretențiilor din acțiune privind constatarea faptului

de discriminare și anularea ordinului de concediere. Subsecvent, în circumstanțele

în care au fost respinse pretențiile cu privire la anularea ordinului de concediere,

4

instanța de apel a reținut ca întemeiate concluziile primei instanțe cu privire la

respingerea pretențiilor cu privire la restabilirea la locul de muncă, încasarea

despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă și repararea

prejudiciului moral.

La data de 24 august 2018 Diana Miron a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel, hotărârii și

încheierilor primei instanțe cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel a examinat superficial temeiurile și argumentele

cererii de apel depuse, iar asupra unor cerințe ale apelului declarat nu s-a expus,

omițând intenționat dezbaterea gravelor carențe și încălcări de ordin juridic, admise

de către prima instanță, atât în privința aprecierii temeiului de drept al acțiunii

înaintate și aplicării normei de drept materiale, cât și a modului în care au fost sau

nu respectate normele procesuale.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la data de 20

iunie 2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la

dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat de Diana Miron la data de 24 august 2018, este în

termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Diana Miron, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Diana Miron nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

5

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Diana Miron.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Diana Miron se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6