2ra-2369/18 — contestarea refuzului de angajare, obligarea încheierii contractului individual de muncă si încasarea despăgubirilor

Dosarul nr. 2ra-2369/18

Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Râșcani (S. Vasilache)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Traciuc, I. Țurcan, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

5 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă

judecătorii: Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Victor Miron,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Miron împotriva

Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea refuzului de

angajare, obligarea încheierii contractului individual de muncă și încasarea despăgubirilor,

împotriva deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins

apelul declarat de către Victor Miron și s-a menținut hotărârea din 20 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 23 mai 2017 Victor Miron, a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea refuzului de

angajare, obligarea încheierii contractului individual de muncă și încasarea despăgubirilor.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza contractului individual de muncă

nr. 4693 din 11 aprilie 2011, a fost angajat în funcția de șef al Direcției juridice și

reglementări în cadrul Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat

Registru”, actuala Instituție Publică „Agenția Servicii Publice”. Prin Acordurile adiționale

la contractul individual de muncă nr. 4693/1 din 11 aprilie 2011 a fost transferat în funcția

de șef al Direcției juridice, reglementări și resurse umane, ulterior prin Acordul din 4 iulie

2012 a fost transferat în funcția de director al Departamentului juridico-administrativ, iar

prin Acordul adițional din 19 mai 2014 în funcția de director-adjunct al Departamentului

juridico-administrativ.

A menționat că, la data de 10 mai 2016 i s-a adus la cunoștință ordinul nr.287p privind

concedierea sa în temeiul art. art.86 alin. (l) lit. c) din Codul muncii (reducerea numărului

sau a statelor de personal din unitate) și i-a fost eliberat carnetul de muncă. Prin hotărârea

din 20 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani nr. 2-1486/17, a fost anulat

ordinul Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat Registru” nr.

287p din 10 mai 2016 cu privire la încetarea contractului individual de muncă și a fost

1

restabilit în funcția anterior deținută de director - adjunct al Departamentului juridico-

administrativ al Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat

Registru”. Prin ordinul nr. 43 din 25 ianuarie 2017, directorul general al Întreprinderii de

Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat Registru” a dispus anularea ordinului nr.

287p din 10 mai 2017 „cu privire la încetarea contractului individual de muncă” și

restabilirea lui Victor Miron în funcția anterior ocupată director-adjunct al

Departamentului juridico-administrativ. Însă, fără a fi create statele de personal (funcția

anterior redusă), directorul general a determinat unilateral și ilegal alt loc de muncă într-o

încăpere pe adresa: mun. Chișinău, str. Asachi, 11/1, fapt ce a fost contestat prin cererea

adresată pârâtului la 14 februarie 2017, cât și în instanța de judecată la data de 2 martie

2017.

Reclamantul a explicat că, în scopul executării efective a hotărârii judecătorești, a

solicitat pârâtului prin cererea din 14 februarie 2017 de a i se propune în cadrul Direcției

generale juridică, resurse umane și organizare internă orice funcție de conducere (devenită

vacantă, înființată) echivalentă celor exercitate anterior, iar prin cererea din 6 martie 2017,

având în vedere faptul demisiei din data de 3 martie 2017 a lui V. Raileanu, șef al Direcției

generale juridică, resurse umane și organizare internă, a solicitat aprobarea transferului din

funcția care a fost redusă de director-adjunct al Departamentului juridico-administrativ în

funcția de șef al Direcției generale juridică, resurse umane și organizare internă, pentru

suplinirea căreia și-a exprimat acordul. Însă, prin răspunsul nr. 01 /M -133/17 din 24

martie 2017, cererea din 6 martie 2017 privind transferul în funcția de șef al Direcției

generale juridică, resurse umane și organizare internă a fost respinsă din motiv că, în

această funcție la data de 10 martie 2017 a fost transferat Alexei Ușurelu.

În opinia reclamantului, pârâtul i-a refuzat neîntemeiat și ilegal angajarea prin transfer

în funcția de șef al Direcției generale juridică, resurse umane și organizare internă, or,

conform art. 47 din Codul muncii, este interzis refuzul neîntemeiat de angajare la serviciu.

A precizat că, în conținutul refuzului nr. Ol/M-133/17 din 24 martie 2017, pârâtul nu a

menționat careva motive întemeiate de necorespundere cerințelor funcției pretinse, or,

astfel de temeiuri nici nu există, deoarece are studii superioare corespunzătoare postului de

muncă, este licențiat în drept, cu o vechime în muncă de specialitate de aproape 20 ani,

dintre care 5 ani la întreprindere în funcții de conducere, anume a acestei subdiviziunii

interne a întreprinderii responsabile de compartimentul juridic, management al

personalului, secretariat. Pe lângă faptul absenței cărorva obstacole de suplinire a funcției

devenite vacante pe criteriu de calificare, profesionalism, experiență în specialitate și în

funcții de conducere, pârâtul avea obligația legală de a accepta cererea depusă și în temeiul

altor norme juridice, decât cele ale Codului muncii.

A afirmat că, este o persoană cu dezabilitate medie din copilărie, confirmată prin

certificatul EM nr. 528479 din 12 noiembrie 2009, eliberat de către Consiliul Republican

de Expertiză Medicală a Vitalității și beneficiază de drepturile și garanțiile suplimentare

prevăzute pentru această categorie de cetățeni.

Reclamantul a susținut că, pârâtul prin acțiunile sale nu doar a încălcat prevederile

imperative prevăzute de art. 10 alin. 2) lit. b) și d), art. 47, art. 49 alin. (1) lit. d 1), art. 56,

68 alin. (2), 74, din Codul Muncii, ci și obligația ce rezultă din prevederile art. 34 alin. (4)

din Legea nr. 60 din 30 martie 2012, conform căruia, angajatorii, indiferent de forma de

organizare juridică, care conform schemei de încadrare a personalului au 20 de angajați și

2

mai mult, creează sau rezervă locuri de muncă și angajează în muncă persoane cu

dezabilități într-un procent de cel puțin 5 la sută din numărul total de salariați.

Astfel, pârâtul prin acțiunile sale ilegale, motivate formal prin transferul în funcția

vacantă a lui A. Ușurelu, nu a justificat în nici o modalitate inacțiunea de a propune

alternativ funcția deținută anterior de către A. Ușurelu de șef al Direcției juridice și

reglementări, post de muncă la fel exercitat de către el anterior, în care a fost promovată o

persoană pe criterii politice, deși o astfel de opțiune a fost prezentată de către sine în

cererea din 14 februarie 2017.

Reclamantul Victor Miron a solicitat recunoașterea ilegalității refuzului Instituției

Publice „Agenția Servicii Publice” din 24 martie 2017 de angajare prin transfer în funcția

de șef al Direcției generale juridică, resurse umane și organizare internă; obligarea

încheierii contractului individual de muncă pentru suplinirea funcției de șef al Direcției

generale juridică, resurse umane și organizare internă, începând cu data de 10 martie 2017

și obligarea la plata despăgubirilor pentru perioada începând cu data de 10 martie 2017 și

până la data emiterii hotărârii judecătorești, în cuantumul diferenței salariale.

Prin hotărârea din 20 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, acțiunea

depusă de către Victor Miron a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat

de către Victor Miron și s-a menținut hotărârea din 20 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

La data de 19 septembrie 2018, Victor Miron a declarat recurs împotriva deciziei din

26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că, consideră decizia instanței de apel ilegală și

pasibilă de a fi casată din considerentele ce urmează. Instanța de apel a examinat

superficial temeiurile și motivele de drept invocate în cererea de apel, nu s-a expus asupra

unor argumente, iar astfel a omis intenționat dezbaterea încălcărilor de ordin juridic

admise de către prima instanță, atât în privința aprecierii temeiului de drept al acțiunii,

aprecierii probelor cât și referitor la aplicarea corectă a normei de drept material raportului

juridic litigios.

În drept, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 4 alin. (2),

20 alin. (1) și 120 din Constituție, art. 6.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 33, 34 alin.(4) din Legea nr. 60 din

30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dezabilități, art. 5 lit. k), 8, 9

alin.(1) lit. n), 10 alin.(2) lit. b) și d), 45, 47, 49 alin.(1) lit.d1), 56, 68 alin. (2), 74 din

Codul muncii, art. 5, 16, 94-96, 166-167, 432 alin.(2) lit. a) și c), 432 alin.(4), 445 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin referința depusă la data de 27 noiembrie 2018 Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice” a solicitat ca recursul declarat să fie respins.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 iunie 2018, dar careva

date despre recepționarea acestea de către recurent la materialele cauzei lipsesc.

3

Astfel, recursul declarat la data de 9 septembrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Victor Miron, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea

conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432

din Codul de procedură civilă.

La caz, completul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un

temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-

se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII

din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor

de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul

de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

4

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Victor M iron, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Victor Miron.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

5