2ra-2378/18 — declararea nulității contractelor individuale de muncă, anularea ordinului, restabilirea în serviciu ș.a.

2ra-2378/18 — declararea nulității contractelor individuale de muncă, anularea ordinului, restabilirea în serviciu ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2378/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (Nicolae Pasecinic)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Natalia Simciuc, Ion Țurcan, Iurie Cotruță)

ÎNCHEIERE

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexandr Cevîcelov,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandr Cevîcelov împotriva Camerei de Comerț și Industrie cu privire la

declararea nulității contractelor individuale de muncă, restabilirea în funcția

anterior deținută, încasarea plăților salariale pentru absența forțată de la muncă,

încasaseră restanțelor salariale și a altor plăți, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Alexandr Cevîcelov și s-a menținut hotărârea din 24

februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care s-a respins

cererea privind repunerea în termen a acțiunii, s-a respins ca fiind depusă peste

termen acțiunea în partea perioadei martie 2004 – ianuarie 2013 și s-a respins ca

fiind neîntemeiată acțiunea în partea perioadei ianuarie 2013 - septembrie 2015,

constată:

La 29 ianuarie 2016, Alexandr Cevîcelov a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Camerei de Comerț și Industrie cu privire la declararea

nulității contractelor individuale de muncă, restabilirea în funcția anterior

deținută, încasarea plăților salariale pentru absența forțată de la muncă, încasaseră

restanțelor salariale și a altor plăți, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată, concretizată prin cererile din 10 octombrie 2016, 19

ianuarie 2017, 31 ianuarie 2017 și 07 februarie 2017 (vol. II, f.d. 1-3, vol. IV,

f.d. 31-33, 35-37, 82-85, 116-119).

În motivarea acțiunii a menționat că, la 04 martie 2004, a încheiat cu Camera

de Comerț contract individual de muncă, conform căruia a fost angajat în funcția

de paznic, pe termen nedeterminat. Totodată, în cadrul negocierilor a convenit cu

angajatorul că pe lângă funcția de paznic, în timpul orelor de muncă, va exercita și

atribuțiile de măturător, pentru care va fi remunerat suplimentar cu 30% la salariul

de bază, iar la concediul anual de odihnă va primi suplimentar un ajutor material în

mărime de un salariu lunar.

1

Astfel, prin ordinul nr. 36-p din 04 martie 2004 a fost angajat, începând cu 05

martie 2004, la Camera de Comerț și Industrie în funcția de paznic, conform

condițiilor prevăzute de contractul individual de muncă.

Ulterior, din motivul intervenirii unor schimbări în mărimea salariului lunar,

precum și faptului că paza Camerei de Comerț și Industrie a RM a fost transferată

la o altă formă de remunerare, au fost încheiate alte șapte contracte individuale de

muncă, dar deja pe termen determinat. Conform ultimului contract individual de

muncă urma a fi salarizat nu tarifar, ci proporțional orelor efectiv lucrate. Însă, nici

unul din cele șapte contracte individuale de muncă suplimentare nu conținea

prevederi referitor la modificarea sau încetarea primului contract individual de

muncă încheiat la 04 martie 2004 pe un termen nedeterminat încheiat.

De asemenea, reclamantul a menționat că în luna noiembrie 2013 s-a adresat

administratorului superior căruia i se subordonau paznicii, d-lui Vasile Cerempei,

cu solicitarea de a-i fi achitate restanțele salariale, și anume remunerația pentru

menținerea curățeniei teritoriului, muncă care de facto a executat-o. Însă, drept

răspuns, a fost amenințat cu concedierea.

În luna iunie 2015, după ce a depus cerere privind acordarea concediului

anual de odihnă plătit, a fost invitat în secția de resurse umane, unde i s-a

comunicat că încă nu are dreptul de a beneficia de acest concediu, deoarece

contractul individual de muncă a fost încheiat în luna martie. Însă, la insistența sa,

i-a fost acordat concediu de 28 de zile calendaristice, fiind totodată avertizat că

începând cu 01 septembrie2015 contractul individual de muncă va înceta.

La 06 august 2015, a depus cerere privind încasarea restanțelor salariale;

recalcularea indemnizației de concediu pentru anii 2014 și 2015 în conformitate cu

Hotărârea Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004 „cu privire la aprobarea Modului

de calculare a salariului mediu”; examinarea chestiunii ce ține de efectuarea

controlului medical la AMT Centru din contul Camerei de Comerț și Industrie

conform art. 103 alin. (4) din Codul muncii; modificarea clauzelor contractului

individual de muncă în partea termenului valabilității acestuia.

La 12 august 2015, a recepționat preavizul din 06 august 2015 privind

încetarea raporturilor de muncă în legătură cu expirarea termenului contractului

individual de muncă nr. 106/13 din 30 august 2013.

La 19 august 2015, a recepționat scrisoarea Camerei de Comerț și Industrie

nr. 630-08/01 din 14 august 2015 privind examinarea cererii sale din 06 august

2015, și prin care i-au fost aduse la cunoștință două ordine, și anume nr. 134-p din

14 august 2015 prin care a fost stabilită o nouă mărime a salariului pentru munca

efectuată din 01 mai 2015 și s-a dispus efectuarea recalculării salariului; și ordinul

nr. 135-p din 14 august 2015 prin care s-a dispus recalcularea salariului pentru

perioada 01 septembrie 2013 – 01 iunie 2015. În rest, Camera de Comerț și

Industrie a respins pretențiile reclamantului.

Prin ordinul nr. 140-p din 01 septembrie 2015 a fost eliberat din funcție, din

motivul expirării termenului contractului individual de muncă nr.106/13 din 30

august 2013.

Subsecvent, reclamantul a opinat că angajatorul a făcut abuz de încrederea sa

și s-a folosit de faptul că nu posedă limba de stat, iar acest fapt i-a permis

angajatorului să-i încalce dur dreptul la muncă. Mai mult decât atât, a avut o stare

de frică de a fi concediat și de a rămâne fără mijloace de existență sunt motive

întemeiate pentru repunerea în termenul prescripției extinctive omis.

2

Astfel, a considerat argumentul invocat ca unul viabil, prin prisma art. 355

alin. 2 din Codul muncii, de a restabili termenul prescripției extinctive.

În această ordine de idei, reclamantul a solicitat:

- repunerea în termenul de prescripție extinctivă a capetelor de cerere privind

compensarea prejudiciului material;

- a declara nule contractele individuale de muncă din 20 ianuarie 2005, 20

ianuarie 2006, 05 ianuarie 2007, nr. 14/08 din 25 februarie 2008, nr. 24/09 din 13

ianuarie 2009, nr. 40/10 din 11 ianuarie 2010, nr. 106/13 din 30 august 2013;

- a anula ordinul nr. 140-p din 01 septembrie 2015 privind expirarea pe 01

septembrie 2015 a termenului contractului individual de muncă nr. 106/13 din 30

august 2013;

- restabilirea sa în funcția de paznic la Camera de Comerț și Industrie;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie în beneficiul său

restanța la plata salariului pentru orele lucrate în perioada martie 2004 – iulie 2015

în sumă totală de 20 402,41 de lei;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie restanța la plata

salariului pentru munca pe timp de noapte în sumă totală de 24 627,44 de lei;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie restanța la salariu pentru

munca efectuată în afara programului de muncă în sumă totală de 26 650,47 de lei;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie restanța la plata

salariului pentru curățenia teritoriului în sumă totală de 38 037,76 de lei, pentru

perioada martie 2004 – septembrie 2015;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie restanța la plata

indemnizației de concediu în sumă totală de 2 702,28 de lei;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie restanța la achitarea

suplimentară a concediului în sumă totală de 8 450 de lei;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie salariul pentru absența

forțată de la muncă în perioada 02 septembrie 2015 – 01 decembrie 2015 în sumă

totală de 6 832,27 de lei;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie venitul mediu pentru

perioada de absență forțată de la muncă în perioada începând de la 01 decembrie

2015 până la data restabilirii în funcție;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie suma de 150 000 de lei,

cu titlu de reparare a prejudiciului moral;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie suma de 46 580,68 de

lei cu titlu de plată suplimentară pentru neachitarea la timp a plăților salariale

pentru orele lucrate, pentru perioada de până la 01 septembrie 2015;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie suma de 84 660,96 de

lei, cu titlu de plată suplimentată pentru neachitarea la timp a plăților salariale

pentru lucrul efectuat pe timp de noapte, pentru perioada de până la 01 septembrie

2015;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie suma de 21 063,71 de

lei, cu titlu de plăți suplimentare pentru neachitarea la timp a plăților salariale

pentru munca efectuată în afara programului de muncă, pentru perioada de până la

01 septembrie 2015;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie suma de 3 047,54 de lei,

cu titlu de plăți suplimentare pentru neachitarea la timp a plăților salariale pentru

curățenia teritoriului, pentru perioada de până la 01 septembrie 2015;

3

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie suma de 349,50 de lei,

cu titlu de plăți suplimentare pentru neachitarea la timp a indemnizației de

concediu, pentru perioada de până la 01 septembrie 2015;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie suma de 6 585,35 de lei,

cu titlu de plăți suplimentare pentru neachitarea la timp a plăților cuvenite la

concediu, pentru perioada de până la 01 septembrie 2015;

- a obliga Camera de Comerț și Industrie să-i achite pentru reținerea plăților

cuvenite în legătură cu eliberarea, suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1%

din suma neplătită în termen, pentru perioada începând cu data de 01 septembrie

2015;

- a obliga Camera de Comerț și Industrie din contul propriu să organizeze și

să efectueze examinarea medicală completă a lui Alexandr Cevîcelov;

- a încasa din contul Camerei de Comerț și Industrie suma de 10 095 de lei,

cu titlu de restanță la plata a 30% adaos la salariul calculat din septembrie 2013

până în septembrie 2015;

- a obliga Camera de Comerț și Industrie să achite lui Alexandr Cevîcelov,

pentru reținerea plăților ce i se cuvin în legătură cu eliberarea sa din funcție,

suplimentar pentru fiecare zi de întârziere, câte 0,1 % din suma datorată la 01

septembrie 2015 pentru perioada martie 2004 – septembrie 2013;

- a obliga Camera de Comerț și Industrie să achite lui Alexandr Cevîcelov,

pentru reținerea plăților ce i se cuvin în legătură cu eliberarea sa din funcție,

suplimentar pentru fiecare zi de întârziere 01 septembrie 2015, câte 0,1 % din suma

datorată la 01 septembrie 2015 pentru perioada martie 2004 – septembrie 2013,

pentru exercitarea atribuțiilor de măturător;

- a obliga Camera de Comerț și Industrie să achite lui Alexandr Cevîcelov,

pentru reținerea plăților ce i se cuvin în legătură cu eliberarea sa din funcție,

suplimentar pentru fiecare zi de întârziere, câte 0,1 % din suma datorată la 01

septembrie 2015 în legătură cu plata a 30 % procente adaos la salariul de bază,

pentru perioada septembrie 2013 – 01 septembrie2015;

- a obliga Camera de Comerț și Industrie să achite lui Alexandr Cevîcelov

pentru reținerea după data de 01 septembrie 2015 a plăților ce i se cuvin în legătură

cu eliberarea sa din funcție, suplimentar pentru fiecare zi de întârziere, câte 0,1 %

din suma datorată la 01 septembrie 2015 în legătură cu plata a 30 % procente adaos

la salariul de bază în legătură cu plata a 30 % procente adaos la salariul de bază,

pentru perioada septembrie 2013 – 01 septembrie2015;

- a compensa din contul Camerei de Comerț și Industrie cheltuielile de

judecată în sumă de 420 de lei.

Prin hotărârea din 24 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

(vol. IV, f.d. 170, 180-195) s-a respins cererea depusă de Alexandr Cevîcelov cu

privire la repunerea în termen a acțiunii.

S-a respins ca fiind peste termen acțiunea depusă de Alexandr Cevîcelov în

partea declarării nulității contractelor individuale de muncă, anularea ordinului cu

privire la încetarea contractului individual de muncă, restabilirea în câmpul muncii,

încasarea plăților pentru absența forțată de la muncă, încasarea restanțelor salariale

pentru perioada martie 2004 – ianuarie 2013, încasarea plăților suplimentare pentru

perioada martie 2004 – ianuarie 2013 și obligarea Camerei de Comerț și Industrie

să organizeze din cont propriu examinarea medicală a reclamantului.

S-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de Alexandr Cevîcelov, în

partea încasării restanțelor salariale pentru perioada ianuarie 2013 – septembrie

4

2015, încasarea plăților suplimentare pentru perioada ianuarie 2013 – septembrie

2015 și după septembrie 2015, încasarea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. V, f.d. 227,

228-241) s-a respins apelul declarat de Alexandr Cevîcelov și s-a menținut

hotărârea din 24 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe

dispozițiile art. 354 lit. b) și d), art. 355 alin. (1) lit. a) și b) din Codul muncii și

art. 116 din Codul de procedură civilă.

În consolidarea soluțiilor sale, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, și

Curtea de Apel Chișinău au constatat că, argumentele reclamantului invocate în

susținerea cererii de repunere în termen au un caracter declarativ. Or, acesta trebuia

să dea dovadă de diligență și să depună eforturile necesare pentru consultarea unui

avocat și eventual depunerea cererii de chemare în judecată, până la expirarea

termenului stabilit de lege.

În acest sens, s-a menționat că, argumentul reclamantului precum că, cererea

de chemare în judecată urmează a fi repusă în termen întrucât a fost dus în eroare

de angajator referitor la semnarea documentelor și consecințelor acestora, precum

și abuzul de încredere și de faptul că nu cunoaște limba de stat, nu poate fi reținut

drept o justificare de omitere a termenului de depunere a acțiunii în instanță de

judecată pentru perioada martie 2004 – ianuarie 2013 cu privire la soluționarea

litigiului individual de muncă, care constă în plata unor drepturi salariale.

Mai mult ca atât, acțiunea inițial a fost depusă la Judecătoria Botanica,

mun. Chișinău, însă prin încheierea din 18 noiembrie 2015 (vol. IV, f.d. 57) a fost

restituită în baza art. 170 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă , din motiv

că instanța nu este competentă să judece cauza.

Succesiv, în partea capetelor de cerere ce se refera la perioada ianuarie 2013 –

septembrie 2015, instanțele inferioare au constatat că din conținutul tabelelor de

pontaj, a graficilor schimburilor și a graficelor de evidență a orelor efectiv lucrate

(vol. I f.d. 159-161, vol. III f.d. 119-166) rezultă indubitabil că remunerarea

reclamantului a fost asigurată pe deplin, iar pretențiile acestuia sunt neîntemeiate și

nefondate. Cu atât mai mult că pe parcursul perioadei de muncă (04 martie 2004 –

30 august 2015) reclamantul nu a înaintat angajatorului careva pretenții privind

neachitarea cărorva plăți salariale sau suplimentare. Iar la încetarea contractului

individual de muncă, reclamantului i-au fost calculate/recalculate și achitate toate

plățile salariale, indemnizațiile, inclusiv și de concediu.

La 25 iunie 2018, Alexandr Cevîcelov, a declarat recurs împotriva deciziei

din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. VI, f.d. 1-32).

În motivarea recursului a invocat că unul din motivele pe care s-a întemeiat

cererea sa privind repunerea în termen a acțiunii a fost faptul că redacția în limba

rusă a art. 39 alin. (7) din Codul de procedură civilă are un sens total diferit decât

cel în redacția limbii de stat. Astfel, neposedând limba de stat, reclamantul ș-a

condus de redacția legii în limba rusă, care permitea adresare cu prezenta acțiune

în instanța la agerea reclamantului. Respectiv, a opinat că Judecătoria Botanica,

mun. Chișinău, neîntemeiat a restituit acțiunea care a fost depusă inițial, deoarece

faptul că textul legii a fost tradus greșit nu îi este opozabil. Prin urmare, această

circumstanță servește drept temei legal de repunere în termen a prezentei acțiuni.

Însă, nici prima instanță, nici instanța de apel nu au dat o apreciere acestor

circumstanțe și faptului că redacția în limba rusă a art. 39 alin. (7) din Codul de

5

procedură civilă are un sens total diferit decât cel în redacția limbii de stat.

La fel, recurentul a menționat că, la judecarea cauzei, instanțele inferioare nu

au ținut cont de faptul că niciun contract individual de muncă, din cele șapte

încheiate adițional, nu conține care prevederi referitor la faptul că sunt adiționale

contractului încheiat la 04 martie 2004, sau despre modificarea, completarea sau

încetarea acestuia. Respectiv, nefiind modificat și/sau completat, contractul

individual de muncă încheiat la 04 martie 2004 este în vigoare, deoarece a fost

încheiat pentru o perioadă nedeterminată.

De asemenea, recurentul a considerat că prima instanță și cea de apel eronat l-

au acuzat de pasivitate, deoarece nu au ținut cont de faptul că atât încheierea din 18

noiembrie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, cât și decizia din 07

aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a menținut încheierea din 18

noiembrie 2015 a Judecătoriei Botanica, au fost emise în lipsa lui Alexandr

Cevîcelov, fără a fi inițiată procedura civilă asupra fondului cauzei.

Astfel, prin aceste acte judecătorești de dispoziție nu s-a soluționat problema

privind termenul de prescripție extinctivă.

Recurentul a opinat că sunt neîntemeiate și concluziile instanțelor inferioare

precum că necunoașterea limbii de stat de către Alexandr Cevîcelov nu este o

justificare de a omite termenului de depunere a acțiunii în instanță de judecată. Or,

la capitolul dat, instanțele nu au ținut cont de faptul că cele 7 contracte individuale

de muncă încheiate în perioada anilor 2005-2013, au avut loc prin abuz de

încredere că salariatul nu posedă limba de stat și nu înțelege sensul acestora.

Finalmente, recurentul a evocat că instanța de apel nu a rejudecat în fond

cauza, prin prisma tuturor argumentelor conținute în cererea de apel.

În această ordine de idei, recurentul Alexandr Cevîcelov a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărârii din 24 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu

pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă integral acțiunea sa, sau cu

restituirea cauzei spre rejudecare, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de instanța de recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

6

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.

434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul

de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare

datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Instanța de recurs atestă că, în speță, calea de atac a fost demarată în interiorul

termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilită data când

decizia din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost comunicată”

Alexandr Cevîcelov, iar drept consecință nu poate fi stabilit momentul când începe

să curgă termenul de exercitare a dreptului acestuia de a ataca hotărârea

judecătorească.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și

temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările

recurentului, propunerile respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depuse de Alexandr Cevîcelov,

completul de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în

7

esența lor, sunt similare alegațiilor inserate în cererile de apel (vol. V, f.d. 8-56,

124-170) și a explicațiilor depuse de acesta în formă scrisă în instanța de apel

(vol. V, f.d. 59-72, 107-123, 208-219). Astfel se deduce că cererea de recurs de

facto este o transpunere a motivelor din cererea de apel. Prin urmare, acestea nu

pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece recursul împotriva

deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate

legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurentul nu a evidențiat în

cererea de recurs formulată memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate,

limitându-se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în

ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla

expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului

cu indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea

lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul

de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent,

recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a

dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate

instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o

motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera

nelegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate

în cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386

alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu

se regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Ba mai

mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de

apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile

de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Alexandr Cevîcelov, nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se

evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și

desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanțele

inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest

capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de Alexandr Cevîcelov, nu s-

a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de

șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

8

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a

fost depusă după ce Alexandr Cevîcelov a avut posibilitatea de a fi auzit de o

instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină

jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva

Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Alexandr Cevîcelov împotriva deciziei din 14 februarie 2018

a Curții de Apel Chișinău, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Alexandr Cevîcelov împotriva

deciziei din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandr Cevîcelov

împotriva Camerei de Comerț și Industrie cu privire la declararea nulității

contractelor individuale de muncă, restabilirea în funcția anterior deținută,

încasarea plăților salariale pentru absența forțată de la muncă, încasaseră

restanțelor salariale și a altor plăți, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

9