2ra-1811/18 — constatarea faptului, obligarea perfectarii contractului individual de munca, efectuarea inscrierilor in carnetul d emunca, incasarea platilor salariale, compensatiei

2ra-1811/18 — constatarea faptului, obligarea perfectarii contractului individual de munca, efectuarea inscrierilor in carnetul d emunca, incasarea platilor salariale, compensatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1811/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: Gh.Balan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L.Bulgac, Gr.Dașchevici, S.Gîrbu)

D E C I Z I E

7 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Nina Vascan

Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Ion Obrijanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Obrijanu

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Cezarion Trans”, intervenient

accesoriu Inspectoratul de Stat al Muncii cu privire la constatarea faptului admiterii

la muncă în lipsa contractului individual de muncă perfectat în formă scrisă,

obligarea perfectării contractului individual de muncă și efectuarea înscrierilor

necesare în carnetul de muncă privind activitatea lui, încasarea plăților salariale și a

penalităților pentru neachitarea la timp a acestora, încasarea compensației pentru

concediile nefolosite și a penalităților la aceste compensații, încasarea sumei

achitate ilegal în calitate de contribuții de asigurări sociale și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 3 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Ion Obrijanu și s-a menținut hotărârea din 26

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, prin care s-a respins

acțiunea ca tardivă și neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 20 aprilie 2016, Ion Obrijanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ,,Cezarion Trans”, intervenient accesoriu Inspectoratul de Stat al

Muncii cu privire la constatarea faptului admiterii la muncă în lipsa contractului

individual de muncă perfectat în formă scrisă, obligarea perfectării contractului

individual de muncă și efectuarea înscrierilor necesare în carnetul de muncă

privind activitatea lui, încasarea plăților salariale și a penalităților pentru

neachitarea la timp a acestora, încasarea compensației pentru concediile nefolosite

și a penalităților la aceste compensații, încasarea sumei achitate ilegal în calitate de

contribuții de asigurări sociale și repararea prejudiciului moral.

1

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în perioada 15 iunie 2010 -

februarie 2012, în temeiul contractului individual de muncă nr. 30 încheiat la 17

iunie 2010, a activat la SRL „Cezarion Trans” în funcție de șofer pe rute

internaționale cu salariu lunar de 1 683 de lei și concediul anual de odihnă de 28

zile, pe care nu l-a primit, precum și nu a beneficiat de aceste concedii, dimpotrivă,

achita lunar angajatorului suma de 850 lei pentru defalcările cuvenite la impozitul

pe venit și contribuțiile de asigurări sociale și medicale.

Ion Obrijanu a menționat că fiind concediat, în temeiul art. 85 alin. (1) Codul

muncii, prin ordinul nr. 61-E din 1 februarie 2012, însă, și după aceasta au

continuat raporturile juridice de muncă cu SRL „Cezarion Trans” până în luna

septembrie 2015, motiv din care, în temeiul art. 58 alin. (3) Codul muncii,

societatea trebuie obligată să perfecteze un contract individual de muncă și să-i

efectueze înscrierile respective în carnetul de muncă, precum și să-i achite salariul

lunar pentru perioada 1 februarie 2012 - 9 septembrie 2015 nu mai mic decât

salariul minim garantat și să-i fie achitată compensație pentru concediul anual de

odihnă nefolosit pentru perioada 1 iunie 2010 - 9 septembrie 2015.

Reclamantul a susținut că, SRL „Cezarion Trans” urmează să-i achite

penalități pentru neachitarea la timp a plăților salariale și a compensației pentru

concediile de odihnă nefolosite.

A mai indicat reclamantul că, societatea pârâtă urmează să-i achite suma de

17 000 lei, încasată ilegal de la el în perioada de 1 iunie 2010 - 1 februarie 2012 în

calitate de contribuții de asigurări sociale.

Ion Obrijanu a relatat că, prin neeliberarea de către SRL „Cezarion Trans” a

carnetului de muncă până în luna septembrie 2015 și beneficiind de munca prestată

de către el ilegal, fără a încheia contractul de muncă, ultima i-a cauzat și un

prejudiciu moral.

Reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată și cererile de

concretizare a pretențiilor, constatarea faptului că în perioada iunie 2010 -

septembrie 2015 a activat la SRL „Cezarion Trans” în funcție de șofer pe rute

internaționale, iar în perioada februarie 2012 - septembrie 2015 a activat la

întreprinderea menționată neoficial, fără contract individual de muncă; obligarea

SRL „Cezarion Trans” să perfecteze contractul individual de muncă cu Ion

Obrijanu pentru perioada februarie 2012 - septembrie 2015 și să efectueze

înscrierile de rigoare în carnetul de muncă, privind activitatea la SRL „Cezarion

Trans” în perioada menționată, încasarea de la SRL „Cezarion Trans” a plăților

salariale pentru perioada 1 iunie 2010 - 1 februarie 2012 în mărime de 31 640 de

lei, pentru perioada 1 februarie 2012 - 9 septembrie 2015 în mărime de 97 415 de

lei, în total 129 055 lei; a plăților salariale în mărime de 138 714,25 de lei pentru

neachitarea la timp; a compensației pentru concediile nefolosite pentru perioada 1

iunie 2010 - 1 februarie 2012 în mărime de 2 580,60 de lei, pentru perioada 1

februarie 2012 - 9 septembrie 2015 în mărime de 8 210,60 de lei; a penalităților la

compensația pentru concediile nefolosite pentru perioada 1 iunie 2010 - 9

septembrie 2015 în mărime de 11 523,90 de lei; a sumei de 17 000 de lei, încasată

ilegal în perioada 1 iunie 2010 - februarie 2012 cu titlu de contribuții de asigurări

sociale; a prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei; compensarea

cheltuielilor de judecată în mărime de 4 138,95 de lei, formată din 3 000 de lei -

2

asistență juridică; 680 de lei - pentru efectuarea expertizei, 300 de lei - pentru

duplicatele a 6 bonuri de plată de la bancă; 110 de lei - pentru certificatul de la

Camera Înregistrării de Stat; 48,95 de lei - pentru scrisorile recomandate). (f.d.

117, 168, 184, vol.I)

Prin hotărârea din 26 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Obrijanu, a fost respinsă ca

tardivă și neîntemeiată.

La 7 octombrie 2016, Ion Obrijanu a declarat apel împotriva hotărârii din 26

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Prin decizia din 3 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Ion Obrijanu și a fost menținută hotărârea din 26 decembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 9 iulie 2018, Ion Obrijanu, a declarat recurs împotriva deciziei din 3 mai

2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că concluziile instanței de judecată sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei, reiterând motivele de fapt și de drept relatate

pe parcursul examinării cauzei.

Ion Obrijanu a menționat că la materialele cauzei sunt suficiente probe,

inclusiv certificate, îndreptări, bonuri de plată, act eliberat de Poliția de frontieră

privind intrările și ieșirile din țară cu mijloacele de transport ce aparțin intimatului.

A subliniat recurentul că probele menționate sunt utile și pertinente, care

demonstrează că dânsul a activat la SRL „Cezarion Trans”.

Recurentul a considerat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil,

garantat de art. 6 CEDO, dar și dreptul de proprietate, garantat de Constituția

Republicii Moldova, precum și art. 1 Protocolul 1 Adițional la CEDO.

În drept, și-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 267, 272, 355 alin. (1) lit.

a) și b) Codul muncii.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acesteia.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 3 mai 2018, dar date

care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 9 iulie 2018, este în termen.

Prin încheierea din 17 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Ion Obrijanu a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel

cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce

urmează.

3

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum denotă actele cauzei, la 17 iunie 2010, Ion Obrijanu a încheiat cu

SRL „Cezarion Trans” contractul individual de muncă nr. 30, potrivit căruia a

activat în funcție de șofer pe rute internaționale, cu salariu lunar de 1 683 de lei și

concediul anual de odihnă de 28 de zile.

S-a stabilit cu certitudine că, prin ordinul SRL „Cezarion Trans” nr. 61-E din

1 februarie 2012, Ion Obrijanu a fost eliberat din funcție, în temeiul art. 85 alin. (1)

Codul muncii. (f.d. 5, vol.I)

La 11 aprilie 2016, Ion Obrijanu s-a adresat SRL „Cezarion Trans” cu cerere

prealabilă, prin care a solicitat restabilirea drepturilor încălcate, întru evitarea

inițierii unui proces în judecată (f.d. 15-17, vol.I). Însă, prin răspunsul nr. 024 Lt

din 19 martie 2016, a fost informat că, după desfacerea contractului individual de

muncă cu Obrijanu Ion, ultimul nu deține raporturi de muncă SRL „Cezarion

Trans”. (f.d.18, vol.I)

Astfel, Ion Obrijanu aflând despre neîncadrarea oficială în câmpul muncii,

depunând cererea de chemare în judecată și cererile de concretizare a pretențiilor

împotriva SRL ,,Cezarion Trans”, intervenient accesoriu Inspectoratul de Stat al

Muncii a solicitat:

- constatarea faptului că în perioada iunie 2010 - septembrie 2015 a activat la

SRL „Cezarion Transs” în funcție de șofer pe rute internaționale, iar în perioada

februarie 2012 - septembrie 2015 a activat la întreprinderea menționată neoficial,

fără contract individual de muncă;

- obligarea SRL „Cezarion Trans” să perfecteze contractul individual de

muncă cu Ion Obrijanu pentru perioada februarie 2012 - septembrie 2015 și să

efectueze înscrierile de rigoare în carnetul de muncă, privind activitatea la SRL

„Cezarion Trans” în perioada menționată;

- încasarea de la SRL „Cezarion Trans” a plăților salariale pentru perioada 1

iunie 2010 - 1 februarie 2012 în mărime de 31 640 de lei, pentru perioada 1

februarie 2012 - 9 septembrie 2015 în mărime de 97 415 de lei, în total 129 055 lei;

a plăților salariale în mărime de 138 714,25 de lei pentru neachitarea la timp; a

compensației pentru concediile nefolosite pentru perioada 1 iunie 2010 - 1

februarie 2012 în mărime de 2 580,60 de lei, pentru perioada 1 februarie 2012 - 9

septembrie 2015 în mărime de 8 210,60 de lei; a penalităților la compensația

pentru concediile nefolosite pentru perioada 1 iunie 2010 - 9 septembrie 2015 în

mărime de 11 523,90 de lei; a sumei de 17 000 de lei, încasată ilegal în perioada 1

iunie 2010 - februarie 2012 cu titlu de contribuții de asigurări sociale;

- repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei;

- compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 4 138,95 de lei, formată

din 3 000 de lei - asistență juridică; 680 de lei - pentru efectuarea expertizei, 300 de

lei - pentru duplicatele a 6 bonuri de plată de la bancă; 110 de lei - pentru

certificatul de la Camera Înregistrării de Stat; 48,95 de lei - pentru scrisorile

recomandate). (f.d. 117, 168, 184, vol.I)

4

Fiind învestită cu judecarea speței în cauză prima instanță a ajuns la concluzia

respingerii acțiunii ca fiind tardivă și neîntemeiată.

Judecând apelul declarat de către Ion Obrijanu instanța de apel a respins

apelul și a menținut hotărârea instanței de fond.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile 58 alin. (3), 354

lit. a), d), g), h), 355 alin. (1) și (2) Codul muncii și 271 Cod civil.

Curtea de Apel Chișinău a evidențiat temeinicia concluziei primei instanțe cu

privire la tardivitatea acțiunii depusă de către Ion Obrijanu, or, la caz, s-a stabilit cu

certitudine că Ion Obrijanu i-a fost adus la cunoștință sub semnătură ordinul nr. 39

din 1 martie 2012, privind încetarea raporturilor juridice de muncă cu SRL

„Cezarion Trans”, iar dânsul a continuat să activeze în aceiași funcție până în

septembrie 2015 fără a primi salariul de 1 683 de lei, dar achitând angajatorului

câte 850 lei/lunar, pentru achitarea impozitului pe venit din acest salariu,

concomitent solicitând și perfectarea contractului de muncă și efectuarea

înscrierilor în carnetul de muncă, dar care nu s-a adresat în instanța de judecată

pentru a-și valorifica drepturile sale sub pretextul că nu cunoștea legea, iar această

circumstanță afectează în esență natura raportului juridic invocat în calitate de

temei al pretențiilor sale.

Astfel, Colegiul a conchis că, Ion Obrijanu s-a adresat în judecată cu prezenta

acțiune cu omiterea termenului de prescripție prevăzut de lege, or, dânsul a

cunoscut din luna martie 2012, precum și a recunoscut în ședință judiciară a

instanței de fond, acest fapt, că activează în continuare la SRL „Cezarion Trans”

fără a fi perfectată reangajarea sa.

Ca urmare, reieșind din circumstanțele cauzei se atestă că, Ion Obrijanu a

depus cererea de chemare în judecată cu încălcarea termenului de prescripție,

specificat la art. 355 alin. (1) Codul muncii, iar careva probe concludente și

pertinente privind temeinicia omiterii termenului de prescripție nu au fost

prezentate, nefiind solicitată nici repunerea în termen.

Mai mult, Colegiul a menționat că, argumentele reclamantului precum că

dânsul a aflat în luna februarie 2016, momentul adresării avocatului Rodica

Pocaznoi, care i-a explicat ce drepturi i-au fost încălcate și care a expediat în

adresa angajatorului o cerere prealabilă, privind perfectarea contractului individual

de muncă, nu pot fi reținute, aceasta deoarece, comunicarea drepturilor de către

avocat nu poate constitui temei legal de începere a curgerii termenului în interiorul

căruia putea Ion Obrijanu să-și exercite dreptul la acțiune.

Instanța de apel a notat că, contrar art. 271 Cod civil, apelantul nu a solicitat

repunerea în termen și nu a prezentat probe care ar confirma cu certitudine

omiterea justificată a termenului de adresare în judecată, iar la rândul său, SRL

„Cezarion Trans” nu a recunoscut acțiunea și a solicitat respingerea acțiunii ca

fiind depusă tardiv.

Pe cale de consecință, Colegiul a concluzionat cu referire la pretenția lui Ion

Obrijanu, privind achitarea pretinsei restanțe salariale pentru perioada 1 februarie

2012 – septembrie 2015, că apelantul în temeiul art. 65-67 Codul muncii, urma să

dovedească existența raporturilor de muncă și era îndreptățit de a solicita

legalizarea lor într-un termen de 3 luni din momentul pretinsului drept de a cere

legalizarea raporturilor de muncă, inclusiv efectuarea înscrierilor în carnetul de

5

muncă, în momentul pretinsei concedieri. Or, potrivit art.118 alin.(1) și (5) Cod de

procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le

invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel;

instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor

participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească

faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor,

iar potrivit art.122 alin.(1) Cod de procedură civilă, circumstanțele care, conform

legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu

nici un fel de alte mijloace probante.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin

sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că

concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a

materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept material și

procedural.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată, că decizia instanței de apel, trebuie să corespundă

tuturor normelor de drept, să fie clară, înțeleasă de părțile implicate în proces, și să

răspundă în mod expres la toate cererile și obiecțiile formulate de apelant și intimat

(Principiul nr. 6 al Recomandării nr. R (84) 5 privind principiile de procedură

civilă menite pentru ameliorarea justiției adoptată de Comitetul Miniștrilor al

Consiliului Europei la 28 februarie 1984).

Astfel, formulările din conținutul deciziei trebuie să corespundă exigențelor

de corectitudine, certitudine, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică,

elocvență, lipsă de rezerve (necondiționalitate), oficialitate și pertinență.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă,

instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța

de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând apelul a

trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, referindu-se doar la

susținerile intimatului și probelor prezentate de ultimul, fără a examina legalitatea

și temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile și

legislația ce guvernează litigiul în cauză.

La caz, este incident și art. 25 alin. (1) Cod de procedură civilă, care prevede

că instanța trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile

6

părților și intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului,

consultațiile și explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze

probele materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările

video, să emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor

cercetate și verificate în ședință de judecată.

Astfel, luând în considerație prevederile enunțate supra, reclamantul Ion

Obrijanu s-a adresat la 11 aprilie 2016 cu cerere prealabilă către SRL ,,Cezarion

Trans” cu solicitarea perfectării contractului individual de muncă pentru perioada

februarie 2012 – septembrie 2015, cu efectuarea înscrierilor respective în carnetul

de muncă; calcularea și achitarea salariului pentru perioada 1 iunie 2010 - 1

februarie 2012, în mărime de 1 683 lei, iar pentru perioada 1 februarie 2012 –

septembrie 2015, achitarea salariului lunar nu mai mic decât salariul minim

garantat; restituirea sumelor de 850 lei primite lunar, începând cu iunie 2010-

februarie 2012, cu scopul efectuării defalcărilor cuvenite la impozitul pe venit și

contribuțiile de asigurări sociale și medicale, calcularea și achitarea îndemnizațiilor

de concediere și compensațiilor pentru concediul nefolosit pentru perioada iunie

2010-septembrie 2015, precum și achitarea impozitului pe venit, contribuțiilor de

asigurări sociale din plățile salariale calculate pentru perioada februarie 2012-

septembrie 2015, calcularea și achitarea penalității în mărime de 0,1% pe zi pentru

fiecare zi de întârziere de plată a salariului de la care urma să i se achite salariul și

până la data achitării acestuia.

Prin urmare, instanța de recurs reține că, la 19 martie 2016 în adresa

avocatului Rodica Pocaznoi, reprezentantul reclamantului Ion Obrijanu, a parvenit

răspunsul SRL „Cezarion Trans” nr. 024 Lt, prin care a fost informat că, după

desfacerea contractului individual de muncă la 1 februarie 2012, nu deține

raporturi de muncă cu Ion Obrijanu. (f.d.18, vol.I)

Respectiv, la caz, instanța de recurs menționează faptul că, instanța de apel la

adoptarea deciziei, prin care a respins apelul și a menținut hotărârea primei

instanțe, a ignorat solicitările reclamantului din acțiune și nu și-a motivat soluția

corespunzător, și anume, care din cerințe au fost respinse ca neîntemeiate, iar altele

ca tardive, respingând per general toate cerințele, fără a se expune pe fiecare în

parte și asupra probelor prezentate, în acest sens.

La acest segment, instanța de recurs notează că doar unele cerințe ale

reclamantului Ion Obrijanu pot fi prescrise, iar altele sunt imprescriptibile.

Ca urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că, acțiunea în constatarea faptului că în perioada

iunie 2010 - septembrie 2015 Ion Obrijanu a activat la SRL „Cezarion Trans” în

funcție de șofer pe rute internaționale, iar în perioada februarie 2012 - septembrie

2015 a activat la întreprinderea menționată neoficial, fără contract individual de

muncă și obligarea SRL „Cezarion Trans” să perfecteze contractul individual de

muncă cu Ion Obrijanu pentru perioada februarie 2012 - septembrie 2015 și să

efectueze înscrierile de rigoare în carnetul de muncă, privind activitatea la SRL

„Cezarion Trans” în perioada menționată, este imprescriptibilă, adică poate fi

intentată indiferent de termenul scurs de la data survenirii încălcării dreptului,

făcându-se derogare de la norma specială prevăzută de art. 355 alin. (1) Codul

muncii.

7

La caz, instanța de recurs menționează că pretențiile înaintate de către Ion

Obrijanu referitoare la constatarea faptului că a activat în cadrul întreprinderii

oficial și neoficial în anumite intervale de timp, fără contract individual de muncă

și obligarea SRL „Cezarion Trans” să perfecteze contractul individual de muncă cu

Ion Obrijanu pentru perioada solicitată și să efectueze înscrierile de rigoare în

carnetul de muncă, privind activitatea la SRL „Cezarion Trans”, au fost întemeiate

pe prevederile art. 58 Codul muncii.

În această ordine de idei, instanța de recurs consideră că, Curtea de Apel

Chișinău, ignorând prevederile art. 58, 354 și 355 Codul muncii, în mod superficial

a trecut asupra circumstanțelor cauzei, aplicând pripit speței termenul general de

prescripție de 3 luni, deși acțiunea în litigiu în partea constatării faptului că a

activat în cadrul întreprinderii oficial și neoficial în anumite intervale de timp, fără

contract individual de muncă și obligarea SRL „Cezarion Trans” să perfecteze

contractul individual de muncă cu Ion Obrijanu pentru perioada solicitată și să

efectueze înscrierile de rigoare în carnetul de muncă, privind activitatea la SRL

„Cezarion Trans” este imprescriptibilă, iar acestea nu sunt supuse prescripției.

Instanța de recurs reiterează dispozițiile art. 58 alin. (1), (3), (4) Codul

muncii, care stipulează că, contractul individual de muncă se încheie în formă

scrisă. Contractul individual de muncă încheiat până la data intrării în vigoare a

prezentului cod poate fi perfectat în formă scrisă numai cu acordul părților.

Propunerea angajatorului privind perfectarea contractului individual de muncă în

formă scrisă se aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură, prin ordinul

(dispoziția, decizia, hotărârea) angajatorului. Propunerea salariatului privind

perfectarea contractului individual de muncă în formă scrisă se aduce la cunoștința

angajatorului prin depunerea și înregistrarea cererii lui scrise. Refuzul motivat al

uneia dintre părți privind perfectarea contractului individual de muncă în formă

scrisă se comunică celeilalte părți prin răspunsul său scris în decurs de 5 zile

lucrătoare.

În cazul în care contractul individual de muncă nu a fost perfectat în formă

scrisă, acesta este considerat a fi încheiat pe o durată nedeterminată și își produce

efectele din ziua în care salariatul a fost admis la muncă de către angajator sau de

către o altă persoană cu funcție de răspundere din unitate, abilitată cu angajarea

personalului. Dacă salariatul dovedește faptul admiterii la muncă, perfectarea

contractului individual de muncă în forma scrisă va fi efectuată de angajator

ulterior, în mod obligatoriu.

În cazul angajării fără respectarea formei scrise corespunzătoare, angajatorul

este obligat, de asemenea, în baza procesului-verbal de control al inspectorului de

muncă, să perfecteze contractul individual de muncă conform prevederilor

prezentului cod.

În acest sens, se va remarca că unul din argumentele, asupra cărui a insistat

reprezentantul reclamantului Ion Obrijanu, avocatul Svetlana Slusarenco pe

parcursul judecării cauzei în instanța de apel este faptul că, în speță, Ion Obrijan, a

probat activitatea sa, în funcție de șofer pe curse internaționale la întreprinderea

vizată, în lipsa unui contract individual de muncă, și anume prin: îndreptarea din

28 decembrie 2012 și îndreptarea nr. 163 din 7 iulie 2015 eliberate de SRL

,,Cezarion Trans”, care atestă cu certitudine că, salariatul Ion Obrijanu a fost

8

îndreptat la studii de pregătire profesională a conducătorului auto – șofer

internațional și acesta a trecut cursurile de instruire achitate de angajator,

certificatul ADR de competență profesională – șofer internațional nr. 022160252

din 15 mai 21013, certificatul ADR de pregătire profesională a conducătorului auto

nr. 00006490 valabil până la 30 iulie 2018, eliberate de ANTA, actul eliberat de

Poliția de Frontieră privind intrările și ieșirile din/în Republica Moldova a

reclamantului, precum și prin ordinele de încasare și bonurile de plată privind

achitarea serviciilor vamale și copiile CMR. (f.d. 65-76, 81-94, 179-182, vol.I)

Instanța de apel, însă, fără a intra în esența acestui argument și fără a supune

verificării argumentul dat în raport cu prevederile legale sub imperiul căror

urmează a fi judecat prezentul litigiu a constatat că cererea reclamantului urmează

a fi respinsă din motiv că acțiunea este tardivă.

Reieșind din specificul acțiunii deduse judecării, precum și în scopul stabilirii

temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor, alături de cele constatate, era

indispensabil de a examina cauza în fond și de a verifica cerințele formulate prin

prisma particularităților instituite de normele speciale ale Codul muncii în

coroborare cu Codul civil, astfel aceste circumstanțe au rămas fără o apreciere

adecvată de către instanța de apel, deși urmau a fi verificate și analizate minuțios

întru soluționarea corectă a litigiului.

În circumstanțele enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel

eronat a respins acțiunea lui Ion Obrijanu, ca fiind depusă cu omiterea termenului

de prescripție.

Ca consecință, această circumstanță este apreciată de către Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție drept o

eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Or, instanța

de apel nu s-a expus asupra fondului cauzei.

În aceste circumstanțe se atestă că instanța de apel a interpretat eronat

normele de drept material cu privire la momentul curgerii termenului de prescripție

pentru adresare cu cerere de chemare în judecată și luând în considerare că cauza a

fost examinată în ordine de apel doar prin aspectul tardivității acțiunii, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a trimite cauza la rejudecare în vederea examinării fondului

cauzei.

Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să

menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

instanță de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească

de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți.

În contextul dat, instanța de recurs reține că cele descrise cert indică la

examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia și

corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor legale.

9

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a

situației de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitate să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii

atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel urmează a fi casată cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

decide:

Se admite recursul declarat de către Ion Obrijanu.

Se casează decizia din 3 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Obrijanu împotriva Societății

cu Răspundere Limitată ,,Cezarion Trans”, intervenient accesoriu Inspectoratul de

Stat al Muncii cu privire la constatarea faptului admiterii la muncă în lipsa

contractului individual de muncă perfectat în formă scrisă, obligarea perfectării

contractului individual de muncă și efectuarea înscrierilor necesare în carnetul de

muncă privind activitatea lui, încasarea plăților salariale și a penalităților pentru

neachitarea la timp a acestora, încasarea compensației pentru concediile nefolosite

și a penalităților la aceste compensații, încasarea sumei achitate ilegal în calitate de

contribuții de asigurări sociale și repararea prejudiciului moral, cu remiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Nina Vascan

Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

10