3ra-1618/18 — cu privire la recunoașterea încălcării dreptului la examinarea cererii prealabile, obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat adjunctului procurorului-șef al procuraturii teritoriale, ținând cont de majorarea salariului procurorului

Dosarul nr. 3ra-1618/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – C. Roșca

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu

ÎNCHEIERE

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului, declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Bunduchi

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea încălcării

dreptului la examinarea cererii prealabile, obligarea recalculării și achitării pensiei

pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat adjunctului

procurorului-șef al procuraturii teritoriale, ținând cont de majorarea salariului

procurorului,

împotriva deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a menținut hotărârea din 01

martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 29 iunie 2017 Victor Bunduchi a depus cerere de chemare în judecată, ulterior

concretizată, împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale (în continuare CNAS) cu

privire la recunoașterea ca fiind ilegală și anularea Deciziei CNAS nr. B-847/17 din 15

iunie 2017, repunerea în dreptul lezat de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă

în dependență de majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se

cont de funcția deținută și data ieșirii la pensie, obligarea achitării pensiei pentru

vechimea în muncă reieșind din salariul achitat adjunctului procurorului –șef al

procuraturii teritoriale, în exercițiul funcției și obligarea recalculării pensiei pentru

vechime în muncă începând cu data de 05 aprilie 2013 ținând cont de majorarea

generală a salariului procurorului în exercițiu în perioada de pensionare și de funcția

deținută la data ieșirii la pensie. (f.d.2-10,63-64)

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că a activat în organele procuraturii în

perioada anilor 1992-1995, 2000-2015, având o vechime în muncă de procuror de peste

18 de ani. Începând cu 07 ianuarie 2010 a deținut funcția de adjunct al procurorului-șef

al procuraturii Hîncești. La atingerea vârstei de 50 ani i-a fost stabilită pensia pentru

vechime în muncă, în mărime de 80 % din salariul mediu lunar, potrivit funcției

1

deținute, pensie pe care o primea regulat, cu respectarea obligatorie a principiului

recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al procurorului în

exercițiu.

Reclamantul a menționat că a dobândit dreptul de recalculare a pensiei la

majorarea salariului de funcție al procurorului în exercițiu începând cu 07 ianuarie

2010 și a utilizat acest drept până la sfârșitul anului 2011. Însă CNAS, din motive

neîntemeiate, nu a efectuat recalcularea pensiei, lipsindu-1 de dreptul dobândit în anul

2010 - an de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea

mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

Reclamantul considerând că organele de asigurări sociale i-au încălcat grav

dreptul la proprietate (pensie), dobândit anterior licit, prin aplicarea obligatorie pentru

procurorii pensionați a principiului recalculării pensiei la majorarea ordinară a

salariului lunar al procurorului în funcție. La 17 mai 2017 s-a adresat cu o cerere

prealabilă către CNAS întru restabilirea sa în dreptul de a beneficia de principiul

recalculării pensiei, în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție, potrivit

prevederilor Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii

nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul

bugetar.

Prin răspunsul nr. B.847/17 din 15 iunie 2017 CNAS i-a refuzat în admiterea

cerințelor înaintate, argumentând că, în conformitate cu prevederile art. 33 al Legii nr.

156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, recalcularea pensiei se

efectuează în cazul apariției unor circumstanțe noi referitoare la stagiul de cotizare,

venitul asigurat, ce au avut loc până la acordarea drepturilor la pensie. Astfel, temei

legitim de a recalcula pensia ca procuror din salariul majorat al procurorilor în

exercițiu, nu este.

Reclamantul a indicat că CNAS la examinarea cererii prealabile nu a stabilit

corect raportul juridic în cauză, nu au fost luate în considerație circumstanțele

importante pentru soluționarea litigiului și în susținerea temeiniciei cerințelor sale,

reclamantul a invocat că, potrivit prevederilor Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992 „Cu

privire la Procuratură”, Legii nr. 118 din 14 martie 2003 „Cu privire la Procuratură”

(ajustată la Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 „Cu privire la statutul judecătorului”),

Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 „Cu privire la Procuratură”, în calitate de

procuror în demisie, deține dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și

suplimentele prevăzute pentru judecători. Procurorii pensionați până la adoptarea Legii

nr. 118 din 14 martie 2003, primeau pensiile potrivit prevederilor Legii nr. 544 din 20

iulie 1995 „Cu privire la statutul judecătorului”. Atât, Legea nr. 294 din 25 decembrie

2008 „Cu privire la Procuratură”, cât și cele anterioare (din 1992 și 2003) asigura

reglementarea garanțiilor sociale, una din ele fiind acordarea pensiei procurorului ca

entitate de demnitate publică, la o anumită vârstă - 50 ani (în cazul său din 07 ianuarie

2010), cu respectarea obligatorie a principiului de recalculare a pensiei la fiecare

creștere ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție.

Reclamantul a mai menționat că în hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27

ianuarie 2000, cu privire la controlul constituționalității unor prevederi din legile care

reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor

procuraturii, funcționarilor publici, a decis că: „stipulările legii privind stabilirea unor

garanții materiale ale independenței procurorilor, judecătorilor trebuie să corespundă

înaltului statut de persoane cu demnitate publică”. Aceiași instanță de jurisdicție

constituțională a indicat și pentru viitor organelor cu drept de inițiativă legislativă că,:

2

„la adoptarea unei legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecția

juridică a statutului judecătorului, procurorului”.

Prin hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de Victor Bunduchi. S-a recunoscut ca fiind

neîntemeiat răspunsul CNAS nr. B-847/17 din 15 iunie 2017. S-a obligat CNAS să

efectueze lui Victor Bunduchi recalcularea și achitarea pensiei pentru vechime în

muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat adjunctului procurorului-șef

procuraturii teritoriale, ținând cont de majorarea salariului procurorului în funcție,

începând cu data de 05 aprilie 2013. (f.d.112, 116-123)

Prin decizia din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat

de către CNAS, s-a menținută hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru. (f.d. 144, 145-153)

La 02 octombrie 2018 CNAS a declarat recurs împotriva deciziei din 23 mai 2018

a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei și hotărârii instanței de fond, cu

emiterea a unei noi hotărâri de respingerea a acțiunii. (f.d.161-165)

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat, că instanțele de judecată au

interpretat în mod greșit legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material.

La 20 noiembrie 2018 Victor Bunduchi a depus referință, solicitând ca cererea de

recurs declarată de CNAS să fie respinsă ca neîntemeiată. (f.d. 169-176)

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

23 mai 2018, expediată participanților la proces, prin intermediul oficiului poștal la

data de 05 iunie 2018, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele

dosarului lipsește.(f.d.154)

În aceste circumstanțe recursul, declarat la 02 octombrie 2018, se consideră depus

în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către CNAS este

inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

CNAS a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată

au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

3

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către CNAS asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă CNAS, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către CNAS inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

4