2ra-2169/18 — inlaturarea obstacolelor

Dosarul nr. 2ra-2169/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. N.Șova)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Pahopol, V.Negru, A.Bostan)

Î N C H E I E R E

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Boris Nagornîi și Tatiana

Nogornîi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” împotriva lui Boris Nagornîi și Tatiana Nogornîi cu privire

la înlăturarea obstacolelor,

împotriva deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Boris Nagornîi și Tatiana Nogornîi și menținută hotărârea

din 4 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 16 decembrie 2016, SA „Termoelectrica” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Boris Nagornîi și Tatiana Nogornîi cu privire la înlăturarea

obstacolelor.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în urma unui control efectuat de

reprezentanții SA „Termoelectrica” pe str. XXXX, XXXX, s-a constatat faptul

edificării unei case de locuit ce aparține lui Boris Nagornîi și Tatiana Nogornîi.

SA „Termoelectrica” a menționat că, la amenajarea terenului adiacent

construcției locative nu s-a ținut cont de faptul existenței în teren a rețelelor termice

primare cu diametrul de 500 mm., iar drept rezultat, scara de acces cu rampă și

peretele de sprijin a gazonului s-au edificat în zona de protecție a traseului termic, iar

pe rețele s-a instalat pavaj de trotuar.

Reclamanta a remarcat faptul că, acest fapt încalcă drepturile organizației

energetice privind accesul la descoperirea, deservirea și exploatarea conductelor

termice, inclusiv îi pune în imposibilitatea de a-și onora obligațiunile față de

consumatori, de înlăturare operativă și eficientă a situațiilor de avariere, în

1

corespundere cu pct. 36 și pct. 54 din Regulamentul cu privire la furnizarea și

utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 434 din 9 aprilie

1998.

A afirmat că, prin aflarea obiectivului nominalizat în zona de protecție a rețelelor

termice magistrale sunt încălcate prevederile art. 17 din Legea cu privire la energetică

nr. 1525-XIII din 19 februarie 1998, art. 31 din Legea cu privire la energia termică și

promovarea cogenerării nr.92 din 29 mai 2014, pct. 40 și 41 ale Regulamentului cu

privire la furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărârea Guvernului

RM nr. 434 din 9 aprilie 1998.

Societatea a menționat că, la edificarea construcției au fost încălcate și

prevederile din „Normativul în construcții NCM G.04.07-2006 (MSN 4.02-02-2004)”,

care în tabelul B.3 „Intervale pe orizontală de la construcțiile rețelelor termice”

stabilesc, că distanța pe orizontală de la rețelele termice subterane cu diametrul între

500-800 mm, până la construcții și instalații, e necesar a fi nu mai mică de 5 m.

A comunicat că, normativul indicat mai sus a fost substituit prin documentul

normativ NCM G.04.07:2014 „Rețelele termice”, aprobat prin ordinul Ministerului

Dezvoltării Regionale și Construcțiilor nr.202 din 31 decembrie 2014 (Monitorul

Oficial nr.22-28 din 30 ianuarie 2015), care în Tabelul nr.A2 intitulat ,,Intervale pe

orizontala de la construcțiile rețelelor termice” de asemenea stabilește că, distanța pe

orizontală de la rețelele termice subterane cu diametrul între 500-800 mm, până la

clădiri și instalații, e necesar a fi nu mai mică de 5 m.

SA „Termoelectrica” a remarcat că, în cazul dat, scara de acces în clădire cu

rampă, peretele de sprijin și pavajul de trotuar se află în zona de protecție a rețelelor

termice, ceea ce exclude accesul reprezentanților și a tehnicii întreprinderii energetice

la rețelele inginerești magistrale (în vederea descoperirii, deservirii și exploatării

acestora). Presiunea și temperatura înaltă a apei din rețele prezintă pericol înalt pentru

viața și sănătatea oamenilor, iar proprietarul bunurilor poate cere despăgubiri în caz

de avariere a traseului termic.

SA „Termoelectrica” a solicitat obligarea pârâților să înlăture din zona de

protecție a rețelelor termice, la o distanță de cel puțin 5 m de la traseul termic, scara

de acces cu rampă și peretele de sprijin a gazonului, adiacente blocului locativ nr.16/1

din str. Valea Crucii, mun. Chișinău, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 4 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cererea de

chemare în judecată depusă de SA „Termoelectrica” a fost admisă. S-a obligat Boris

Nagornîi și Tatiana Nogornîi să înlăture din zona de protecție a rețelelor termice la o

distanță de cel puțin 5 m. de la traseul termic, scara de acces cu rampă și peretele de

sprijin a gazonului, adiacente blocului locativ nr. XXXX din str. XXXX, XXXX. S-a

încasat în mod solidar de la Boris Nagornîi și Tatiana Nogornîi în beneficiul SA

„Termoelectrica” suma de 250 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 12 iulie 2017, Boris Nagornîi și Tatiana Nogornîi au declarat apel împotriva

hotărârii din 4 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

2

Prin decizia din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de către Boris Nagornîi și Tatiana Nogornîi și s-a menținut hotărârea din 4

mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 11, 329 alin. (1)

și 329 alin. (1) ale Codului civil, art. 17 al Legii cu privire la energetică, art. 31 al

Legii cu privire la energia termică și promovarea cogenerării și art. 123 alin. (2) Cod

de procedură civilă.

În acest sens, a menționat că, prin hotărârea din 16 noiembrie 2009 a Curții de

Apel Chișinău, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de SA

„Termocom” împotriva Primăriei mun. Chișinău, intervenienți accesorii SRL „Vădim

M”, Stanev Dumitru, Simivol-Stanev Paulina, Boris Nagornîi, Tatiana Nogornîi,

Lotca Tatiana, Kositskaia Irina, Kositski Serghei, Dzhamaldinov Said, Arsimezueva

Malica, Borushova Sieat, Borushiv Abakar, Scutari Alina, Scutari Vasile, Scutari

Raisa, SRL „Optimus Plus”, Horteanovschi Leonid, Grate Ghenadie, Grate Rodica,

SRL „Vispas&Co” cu privire la anularea parțială a autorizației de construcție și a fost

recunoscută ilegală autorizația de construire nr.337/i din 29 octombrie 2002, emisă de

Primăria mun. Chișinău în partea edificării la casele de locuit de tip celular a scărilor

capitale, gardurilor, zidurilor-perete și a pietrei de trotuar, amplasate pe rețelele

termice și în zona lor de protecție - 5 m, din str. XXXX, XXXX (str. XXXX),

hotărârea fiind definitivă și irevocabilă la 12 septembrie 2010.(f.d.36-40)

În acest sens s-a stabilit că, construcția în cauză este amplasată pe rețelele

termice și în zona de protecție a fațadelor caselor particulare din str. Valea Crucii 16-

16/10. Astfel, parțial scările caselor particulare, zidurile-perete, gardurile și piatra de

trotuar au fost amplasate pe conductele termice în zona de protecție a acestora.

Ca urmare, Colegiul a conchis că, Boris Nagornîi și Tatiana Nogornîi –

proprietarii bunului imobil amplasat în mun. Chișinău, str. XXXX, în mod ilegal și

arbitrar au edificat scara de acces cu rampă și peretele de sprijin a gazonului în zona

de protecție a traseului termic, iar pe rețele s-a instalat pavaj de trotuar.

Totodată, a specificat că, prin amplasarea construcției în cauză pe rețelele

termice, se încalcă drepturile întreprinderii energetice privitor la descoperirea,

deservirea și exploatarea conductelor termice, inclusiv îi pune în imposibilitatea de a-

și onora obligațiunile față de consumatori, de înlăturare operativă și eficientă a

situațiilor de avariere, în corespundere cu pct. 36 și pct. 54 din Regulamentul cu

privire la furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin hotărârea Guvernului

RM nr. 434 din 9 aprilie 1998.

Finalmente, Colegiul a reținut că, obiectivul nominalizat se află în zona de

protecție a conductelor termice la distanța de 5 metri de la traseul termic, ceea ce

exclude accesul reprezentanților și a tehnicii întreprinderii energetice la rețelele

inginerești primare.

Astfel că, prima instanță corect a statuat că, în temeiul contractului de vânzare-

cumpărare nr.2 din 21 noiembrie 2014, SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr.2”

din Chișinău, redenumită în SA „Termoelectrica”, a preluat de la SA ,,Termocom” în

3

procedura falimentului, subansamblul funcțional ce ține de activitatea de producere,

distribuție și furnizare a energiei termice.

De asemenea, SA „Termoelectrica” ca proprietar al rețelelor termice de pe str.

XXXX, mun. Chișinău, în orice timp este în drept de a cere lui Boris Nagornîi și

Tatiana Nagornîi încetarea încălcării dreptului, adică încetarea creării obstacolelor în

vederea deservirii și exploatării conductelor, iar conform prevederilor art.11, lit. b)

Cod Civil poate solicita restabilirea situației anterioare încălcării dreptului.

La 6 septembrie 2018, Boris Nagornîi și Tatiana Nogornîi au declarat recurs

împotriva deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului declarat, au indicat că instanțele de judecată au aplicat

incorect normele de drept material.

Recurenții au menționat că, nu au cunoscut despre examinarea respectivei cauze,

deoarece nu au fost citați legal, conform art. 102-105 Cod de procedură civilă și au

fost în imposibilitate de a participa la proces și de a-și angaja un avocat.

Au opinat că, le-au fost încălcat accesul liber la justiție, prevăzut de art. 20 din

Constituție și dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO.

În final, recurenții și-au întemeiat cererea de recurs în baza art. 20 din

Constituție, 102, 105 și 108 ale Codului de procedură civilă.

Boris Nagornîi și Tatiana Nogornîi au solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 4 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cu restituirea cauzei la rejudecare în prima

instanță.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 29 mai 2018.

Recurenții au recepționat decizia instanței de apel la 26 iulie 2018. (f.d. 141)

Astfel, recursul declarat la 6 septembrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Boris Nagornîi și Tatiana

Nogornîi, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

4

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Boris Nagornîi și Tatiana

Nogornîi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Boris Nagornîi și Tatiana Nogornîi.

5

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Boris Nagornîi și Tatiana Nogornîi, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

6