2ra-927/19 — Obligarea înlăturării obstacolelor

Dosarul nr. 2ra-927/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – I. Chirtoacă

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Iu. Cotruță, S. Gîrbu, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de SA „Termoelectrica”,

în cauza civilă la cererea înaintată de SA „Termoelectrica” către Vladimir Cechir,

Oxana Polupanova, intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău, cu privire la

obligarea lui Vladimir Cechir și Oxanei Polupanova să asigure accesul la deservirea

și repararea rețelelor termice prin înlăturarea (demolarea) din zona de protecție a

rețelelor termice, a construcției-anexă la apartamentul nr. 10 din str. XXXXXX, 86,

mun. Chișinău,

împotriva deciziei din 20 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de SA „Termoelectrica”, fiind menținută hotărârea din 08

noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 02 aprilie 2015, SA „Centrală Electrică cu Termoficare nr. 2” a înaintat în

instanță o cerere de chemare în judecată către Vladimir Cechir, intervenient accesoriu

Primăria mun. Chișinău, prin care a solicitat obligarea lui Vladimir Cechir să

demoleze de pe rețelele termice construcția-anexă la apartamentul nr.10 din str.

XXXXXX, 86, mun. Chișinău, cu compensarea din contul acestuia a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii înaintate, reclamanta a indicat că în urma unui control

efectuat de reprezentanții subdiviziunii „Termoservice” a SA „Centrală Electrică cu

Termoficare nr. 2” în sectorul Centru, pe str. XXXXXX, 86, s-a depistat faptul

edificării neautorizate la apartamentul nr. 10 a unei construcții-anexe, ce aparține

pârâtului și este amplasată direct pe rețelele termice cu diametrul de 80 mm.

Potrivit reclamantei, amplasarea construcției-anexă direct pe rețelele termice

exclude accesul reprezentanților și a tehnicii întreprinderii energetice la rețelele

termice în vederea descoperirii, deservirii și exploatării acestora. Presiunea și

temperatura înaltă a apei din rețele prezintă un pericol înalt pentru viața și sănătatea

oamenilor, iar proprietarul bunurilor poate cere despăgubiri în caz de avariere a

traseului termic.

1

Prin decizia din 16 iunie 2015 a Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrarea

modificărilor, s-a decis modificarea în actele de constituire ale SA „Centrală Electrică

cu Termoficare nr. 2”, prin înlocuirea denumirii în SA „Termoelectrica” (f.d. 45).

Prin hotărârea din 15 decembrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Termoelectrica” a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 20 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de SA „Termoelectrica”, casată hotărârea din 15 decembrie 2015 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cauza fiind remisă spre rejudecare în aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

La 30 martie 2017, în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul reclamantei SA

„Termoelectrica” a depus o cerere de concretizare a cerințelor, înaintându-le

împotriva lui Vladimir Cechir și a Oxanei Polupanova, și solicitând obligarea

pârâților să asigure accesul la deservirea și reparația rețelelor termice prin înlăturarea

din zona de protecție a rețelelor termice a construcției-anexă la apartamentul nr. 10

din str. XXXXXX, 86, mun. Chișinău, și încasarea cheltuielilor ce țin de examinarea

litigiului în instanța de judecată.

Prin hotărârea din 08 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Termoelectrica” a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 20 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SA „Termoelectrica”, fiind menținută hotărârea din 08 noiembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, deși apelanta este proprietarul

rețelelor termice vizate, pe care a fost edificată construcția de către fostul proprietar

al apartamentului sus-indicat, la momentul edificării acestei construcții nu erau în

vigoare actele normative invocate de apelantă, și anume documentul normativ NCM

G.04.07:2014 „Rețelele termice”, aprobat prin ordinul Ministerului Dezvoltării

Regionale și Construcțiilor nr. 202 din 31 decembrie 2014 (M.O. nr. 22-28 din 30

ianuarie 2015), Legea cu privire la energetică nr. 1525 din 19 februarie 1998 și Legea

cu privire la energetică nr. 174 din 21 septembrie 2017. Or, construcția în litigiu a

fost edificată pînă la 27 noiembrie 1997 și nu a fost construită de către vreunul din

intimați, astfel încât normele sus-indicate nu erau aplicabile în raport cu construcția

efectuată, fapt ce rezidă din dispozițiile art. 46 alin. (1) al Legii privind actele

legislative.

La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind eronate trimiterile apelantei la

documentul normativ 2 MD SNIP 2.04.07-86 „Rețelele termice”, anexa nr. 6,

deoarece potrivit pct. 6.8 al acestui act normativ, anexa nr. 6 instituie distanțele de la

construcții/fundamentul construcțiilor, etc. ce urmează a fi respectate la construirea

rețelelor termice, astfel încât acesta nu se referă la edificarea construcțiilor de la

rețelele termice existente. Astfel, instanța de apel a conchis că în speță nu sunt

aplicabile actele normative invocate de apelantă în justificarea legală a pretențiilor

înaintate.

Mai mult decât atât, potrivit legislației aplicabile speței, apelanta este obligată să

suporte consecințele neintervenției imediate împotriva edificării construcției,

inacțiunea acesteia o perioadă de 17 ani este imputabilă acesteia și/sau predecesorilor

săi. Din aceste motive, Curtea de Apel Chișinău a conchis că în cazul dat urmează a fi

2

oferită protecție dreptului de proprietate dobândit de intimați, astfel încât apelanta nu

este în drept să pretindă încălcarea acestui drept al intimaților, inclusiv în contextul

recepției acestei construcții prin actul autorității publice locale, ce nu a fost anulat,

proba contrară lipsind de la dosar.

La 15 martie 2019, SA „Termoelectrica” a contestat cu recurs decizia din 20

decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care pretențiile formulate în

cererea de chemare în judecată să fie admise integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au invocat argumente similare celor din cererea de chemare în

judecată și cererea de apel.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA

„Termoelectrica” este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

20 decembrie 2018, fiind expediată participanților la proces la 11 ianuarie 2019 (f.d.

247, vol. I), însă la materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să demonstreze

momentul recepționării acesteia de către participanții la proces, apelanta indicând în

cererea de recurs că a recepționat-o la 21 ianuarie 2019. Astfel, având în vedere

faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 20 decembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost înregistrat la 15 martie 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

3

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de SA „Termoelectrica”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat SA „Termoelectrica”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Svetlana Filincova

4